Sfaturi înţelepte pentru cei căsătoriţi

„Soţiile să le fie supuse soţilor lor ca Domnului. Soţilor, continuaţi să vă iubiţi soţiile.“ — EFESENI 5:22, 25.

1. Care este punctul de vedere corect cu privire la căsătorie?

 POTRIVIT cuvintelor lui Isus, prin căsătorie, Dumnezeu uneşte un bărbat cu o femeie pentru a fi „o singură carne“ (Matei 19:5, 6). Căsătoria leagă doi oameni cu personalităţi diferite care învaţă să cultive preocupări comune şi care colaborează pentru a atinge obiective comune. Căsătoria este un angajament pe viaţă, nu un acord temporar la care se poate renunţa oricând şi din orice motiv. În multe ţări nu este greu de obţinut un divorţ, însă din punctul de vedere al unui creştin legătura conjugală este sacră. Ea nu poate fi desfăcută decât dintr-un motiv foarte serios. — Matei 19:9.

2. a) Ce ajutor au la dispoziţie cuplurile căsătorite? b) De ce este important să ne străduim să avem o căsnicie reuşită?

² Un consilier pe probleme de familie a spus: „O căsnicie reuşită înseamnă o permanentă adaptare la schimbări: înfruntarea unor situaţii noi, rezolvarea problemelor care apar şi folosirea oricărui ajutor disponibil în fiecare etapă a vieţii“. Pentru creştinii căsătoriţi, acest ajutor include sfaturile înţelepte din Biblie, sprijinul colaboratorilor în credinţă şi o prietenie strânsă cu Iehova întreţinută prin rugăciune. O căsnicie reuşită este trainică şi, de-a lungul anilor, aduce fericire şi mulţumire soţului şi soţiei. Lucru şi mai important, ea îl onorează pe Iehova Dumnezeu, Fondatorul familiei. — Geneza 2:18, 21–24; 1 Corinteni 10:31; Efeseni 3:15; 1 Tesaloniceni 5:17.

Să-l imităm pe Isus şi congregaţia sa

3. a) Prezentaţi pe scurt sfatul dat de Pavel cuplurilor căsătorite. b) Ce exemplu excelent a dat Isus?

³ Cu 2 000 de ani în urmă, apostolul Pavel le-a dat sfaturi înţelepte cuplurilor creştine. El a scris: „Aşa cum congregaţia îi este supusă  Cristosului, tot aşa şi soţiile să le fie supuse soţilor lor în toate. Soţilor, continuaţi să vă iubiţi soţiile, aşa cum şi Cristosul a iubit congregaţia şi s-a dat pe sine pentru ea“ (Efeseni 5:24, 25). Ce comparaţii frumoase! Soţiile creştine care dau dovadă de umilinţă rămânând supuse soţilor lor imită congregaţia în ce priveşte recunoaşterea şi respectarea principiului autorităţii. Soţii creştini care continuă să-şi iubească soţiile, la bine şi la greu, demonstrează că urmează îndeaproape exemplul lui Cristos care a iubit congregaţia şi s-a îngrijit de ea.

4. Cum pot soţii să urmeze exemplul lui Isus?

⁴ Soţul creştin este capul familiei, dar şi el are un cap, pe Isus (1 Corinteni 11:3). Prin urmare, aşa cum Isus s-a îngrijit de congregaţie, şi soţul se îngrijeşte cu iubire de familia sa în sens spiritual şi fizic, chiar dacă acest lucru pretinde sacrificii. El pune binele familiei mai presus de propriile dorinţe şi preferinţe. Isus a spus: „Prin urmare, tot ceea ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“ (Matei 7:12). Principiul enunţat de Isus se aplică cu precădere la viaţa de familie. Pavel a arătat acest lucru când a spus: „Soţii trebuie să-şi iubească soţiile ca pe propriile lor corpuri. . . . Nimeni nu şi-a urât vreodată propria carne; ci o hrăneşte şi o îngrijeşte cu drag“ (Efeseni 5:28, 29). Un bărbat trebuie să-i ofere soţiei lui cele necesare vieţii şi să se îngrijească de ea cu aceeaşi atenţie cu care se îngrijeşte de propriile necesităţi.

5. Cum pot soţiile să imite congregaţia creştină?

⁵ Soţia temătoare de Dumnezeu are ca model congregaţia creştină. Când Isus a fost pe pământ, continuatorii săi au renunţat cu bucurie la preocupările lor şi l-au urmat. Ei au continuat să-i fie supuşi şi după moartea sa. De fapt, de-a lungul ultimilor 2 000 de ani, adevărata congregaţie creştină i-a rămas supusă lui Isus şi a urmat îndrumarea sa în toate lucrurile. În mod asemănător, soţia creştină nu-şi dispreţuieşte soţul, nici nu-i subestimează autoritatea de cap al familiei prevăzută în Scripturi. Dimpotrivă, ea îşi sprijină soţul, îi este supusă, colaborează cu el şi astfel îl încurajează. Dacă atât soţul, cât şi soţia acţionează în acest mod iubitor, căsnicia lor va fi reuşită şi amândoi vor găsi bucurie în relaţia lor.

Continuaţi să locuiţi cu ele

6. Ce sfat le-a dat Petru soţilor, şi de ce este important acest sfat?

⁶ Şi apostolul Petru i-a sfătuit pe cei căsătoriţi, iar cuvintele sale adresate soţilor sunt cât se poate de directe. El a spus: „În mod asemănător, continuaţi să locuiţi cu [soţiile voastre] potrivit cunoştinţei, acordându-le onoare ca unui vas mai slab, cel feminin, întrucât sunteţi şi moştenitori cu ele ai favorii nemeritate a vieţii, pentru ca rugăciunile voastre să nu fie împiedicate“ (1 Petru 3:7). Cuvintele din finalul acestui verset arată cât de important este ca soţii să respecte sfatul lui Petru. Dacă un soţ nu îşi onorează soţia, relaţiile lui cu Iehova vor avea de suferit. ‘Rugăciunile lui vor fi împiedicate.’

7. Cum trebuie soţul să-şi onoreze soţia?

 ⁷ Dar cum pot soţii să le acorde onoare soţiilor lor? A-ţi onora soţia înseamnă a o trata cu iubire, respect şi demnitate. Ideea de a-ţi trata cu bunătate soţia trebuie să le fi părut neobişnuită multora. Un elenist scrie: „Sub legea romană, femeia nu avea nici un drept. Din punct de vedere legal, ea rămânea întotdeauna un copil. . . . Îi datora supunere absolută soţului, fiind mereu la cheremul lui“. Ce deosebire uriaşă faţă de normele creştine! Soţul creştin îşi onora soţia. El nu permitea propriilor capricii să-i dicteze modul de a o trata, ci se lăsa îndrumat de principiile creştine. Mai mult decât atât, soţul creştin arăta consideraţie faţă de soţia lui „potrivit cunoştinţei“, ţinând cont că ea era un vas mai slab.

„Un vas mai slab“ — În ce sens?

8, 9. În ce privinţe sunt femeile egale cu bărbaţii?

⁸ Când a folosit expresia „un vas mai slab“, Petru nu a vrut să spună că femeile sunt inferioare bărbaţilor din punct de vedere intelectual sau spiritual. Este adevărat că mulţi bărbaţi creştini au anumite privilegii în congregaţie la care femeile nu aspiră; şi este adevărat că în familie femeile sunt supuse soţilor lor (1 Corinteni 14:35; 1 Timotei 2:12). Însă atât bărbaţii, cât şi femeile trebuie să manifeste aceeaşi credinţă şi aceeaşi perseverenţă şi trebuie să respecte aceleaşi norme morale înalte. În plus, aşa cum a spus Petru, atât soţul, cât şi soţia sunt „moştenitori . . . ai favorii nemeritate a vieţii“. Înaintea lui Iehova Dumnezeu, ei au şanse egale de a fi salvaţi (Galateni 3:28). Să ne amintim că Petru le-a scris creştinilor unşi din secolul I. Prin urmare, cuvintele sale le-au amintit soţilor creştini că, în calitate de „comoştenitori cu Cristos“, ei şi soţiile lor aveau aceeaşi speranţă — speranţa cerească (Romani 8:17). În viitor, bărbaţi şi femei deopotrivă aveau să slujească în calitate de regi şi preoţi în Regatul ceresc al lui Dumnezeu! — Revelaţia 5:10.

 ⁹ Soţiile creştine unse nu erau sub nici o formă inferioare soţilor lor unşi. În principiu, acelaşi lucru se poate spune şi despre cei care au speranţă pământească. Şi bărbaţii, şi femeile care fac parte din „marea mulţime“ îşi spală robele şi le albesc în sângele Mielului. Şi bărbaţii, şi femeile îl laudă pe Iehova „zi şi noapte“ pe tot pământul (Revelaţia 7:9, 10, 14, 15). Atât bărbaţii, cât şi femeile aşteaptă cu nerăbdare „glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“, când se vor bucura de „adevărata viaţă“ (Romani 8:21; 1 Timotei 6:19). Indiferent că sunt dintre cei unşi sau din clasa „alte oi“, creştinii îi slujesc lui Iehova împreună ca o „singură turmă“ sub „un singur păstor“ (Ioan 10:16). Ce motiv convingător pentru ca soţul şi soţia care sunt creştini să-şi acorde reciproc onoarea cuvenită!

10. În ce sens sunt femeile „un vas mai slab“?

¹⁰ Atunci, în ce sens sunt femeile „un vas mai slab“? Petru se referea probabil la faptul că, în general, femeile sunt mai mici de statură şi au mai puţină forţă fizică decât bărbaţii. În plus, în starea de imperfecţiune, privilegiul de a aduce pe lume copii presupune suferinţă fizică. Femeile adulte trec cu regularitate prin perioade de disconfort fizic. Fără îndoială, ele au nevoie de o deosebită grijă şi consideraţie în aceste perioade sau în momentele istovitoare ale sarcinii şi ale naşterii. Un soţ care îşi onorează soţia, înţelegând că ea are nevoie de sprijin afectiv, contribuie mult la reuşita căsniciei lui.

Într-un cămin divizat pe plan religios

11. În ce sens poate fi reuşită o căsnicie chiar dacă soţul şi soţia au religii diferite?

¹¹ Dar ce putem spune dacă partenerii conjugali au concepţii religioase diferite, deoarece unul dintre ei a acceptat adevărul la un moment dat după ce s-au căsătorit, iar celălalt nu? Poate fi reuşită o asemenea căsnicie? Numeroase cazuri arată că răspunsul este afirmativ. Un soţ şi o soţie care au concepţii religioase diferite pot totuşi să aibă o căsnicie reuşită şi durabilă care să le aducă fericire amândurora. În plus, Dumnezeu consideră încă valabilă această căsătorie; soţul şi soţia sunt şi în acest caz „o singură carne“. Prin urmare, partenerul creştin este sfătuit să rămână cu partenerul necredincios, dacă cel necredincios vrea acest lucru. Dacă cei doi au copii, aceştia vor avea de câştigat de pe urma credinţei părintelui creştin. — 1 Corinteni 7:12–14.

12, 13. Urmând sfatul lui Petru, cum poate o soţie creştină să-şi ajute soţul necredincios?

¹² Petru le sfătuieşte cu bunătate pe femeile creştine care trăiesc într-un cămin divizat pe plan religios. Cuvintele  sale se pot aplica în principiu şi bărbaţilor creştini aflaţi în această situaţie. Petru scrie: „Voi, soţiilor, fiţi supuse soţilor voştri, pentru ca, dacă unii nu ascultă de cuvânt, să fie câştigaţi fără cuvânt, prin conduita soţiilor lor, deoarece vor fi fost martori oculari ai conduitei voastre caste asociate cu un respect profund“. — 1 Petru 3:1, 2.

¹³ Dacă soţia poate să-i vorbească cu tact despre credinţa ei soţului, e foarte bine. Dar cum trebuie procedat în cazul în care el nu vrea să asculte? Aceasta e decizia lui, dar situaţia nu este fără speranţă, deoarece şi conduita creştină poate constitui o mărturie puternică. Mulţi soţi care la început nu au manifestat interes faţă de credinţa soţiei, ba chiar i s-au împotrivit, au ajuns să aibă „o dispoziţie corectă pentru viaţa veşnică“ după ce au observat conduita excelentă a soţiei lor (Faptele 13:48). Chiar dacă un soţ nu acceptă adevărul creştin, el ar putea fi impresionat de conduita soţiei lui, ceea ce contribuite la întărirea relaţiilor dintre ei. Un soţ a cărui soţie este Martoră a lui Iehova a spus că el nu ar putea niciodată să se ridice la înălţimea normelor pe care le respectă Martorii. Cu toate acestea, într-o scrisoare trimisă redacţiei unui ziar, el s-a numit „soţul fericit al unei soţii încântătoare“ şi a lăudat-o cu sinceritate pe soţia lui şi pe Martori în general.

14. Cum poate un soţ creştin să-şi ajute soţia care nu este Martoră?

¹⁴ Unii soţi creştini care au aplicat principiile din cuvintele lui Petru şi-au câştigat şi ei soţiile prin conduită. Soţiile necredincioase au văzut că soţii lor au un mai puternic simţ al responsabilităţii, că nu mai cheltuiesc bani pe ţigări, pe băutură sau pe jocuri de noroc şi că nu mai folosesc un limbaj vulgar. Unele soţii au făcut cunoştinţă cu alţi membri ai congregaţiei creştine. Ele au fost impresionate de iubirea care domneşte în familia noastră creştină de fraţi, iar ceea ce au văzut în congregaţie le-a atras la Iehova. — Ioan 13:34, 35.

„Persoana secretă a inimii“

15, 16. Prin ce fel de conduită ar putea o soţie creştină să-şi câştige soţul necredincios?

¹⁵ Ce fel de conduită îl poate câştiga pe un soţ? Conduita pe care o cultivă în mod firesc o femeie creştină! Petru spune: „Podoaba voastră să nu fie cea exterioară, care constă în împletirea părului şi în punerea de bijuterii de aur sau în purtarea de veşminte exterioare, ci să fie persoana secretă a inimii în veşmântul nepieritor al unui spirit blând şi liniştit, care este de mare valoare în ochii lui Dumnezeu. Căci aşa se împodobeau altădată şi femeile sfinte care sperau în Dumnezeu, supunându-se soţilor lor, aşa cum Sara asculta de Avraam, numindu-l «domn». Iar voi aţi devenit fiicele ei, cu condiţia să faceţi întotdeauna binele şi să nu vă temeţi de nici un motiv de groază“. — 1 Petru 3:3–6.

¹⁶ Petru o sfătuieşte pe femeia creştină să nu pună accent pe aspectul exterior. Ea trebuie să acţioneze în aşa fel încât soţul ei să observe efectul învăţăturilor biblice asupra omului ei lăuntric. Da, prin conduita ei, ea trebuie să arate că îmbracă noua personalitate. Probabil că soţul va observa imediat contrastul dintre conduita ei de acum şi vechea ei personalitate (Efeseni 4:22–24). Şi în mod sigur, el va considera înviorător şi atrăgător ‘spiritul ei blând şi liniştit’. Acest spirit nu numai că îi place soţului, dar este şi „de mare valoare în ochii lui Dumnezeu“. — Coloseni 3:12.

17. De ce este Sara un exemplu excelent pentru soţiile creştine?

¹⁷ Sara este dată ca exemplu, un exemplu demn de urmat pentru soţiile creştine, indiferent că soţii lor sunt sau nu credincioşi. Nu încape îndoială că Sara l-a considerat pe Avraam „capul“ ei. Chiar şi în adâncul inimii, ea îl numea „domnul“ ei (Geneza 18:12). Însă acest lucru nu i-a ştirbit demnitatea. Ea a fost, evident, o femeie cu o spiritualitate puternică; a avut o credinţă de neclintit în Iehova. Da, ea face parte din ‘marele nor de martori’ al căror  exemplu de credinţă ne îndeamnă „să alergăm cu perseverenţă cursa care ne este pusă înainte“ (Evrei 11:11; 12:1). Nu este deloc înjositor pentru o soţie creştină să fie ca Sara.

18. Ce principii trebuie să-i călăuzească pe cei ce trăiesc în familii divizate pe plan religios?

¹⁸ Chiar şi într-un cămin divizat pe plan religios, soţul rămâne capul familiei. Dacă soţul este credincios, el va manifesta consideraţie faţă de convingerile soţiei lui, fără să facă vreun compromis în privinţa propriei credinţe. Dacă soţia este credincioasă, nici ea nu va face compromis în ce priveşte credinţa ei (Faptele 5:29). Însă, ea nu va desconsidera autoritatea de cap al familiei care i-a fost acordată soţului ei. Ea îi va respecta poziţia şi va rămâne „sub legea soţului ei“. — Romani 7:2.

Sfaturile înţelepte ale Bibliei

19. Care sunt unele probleme ce pun la grea încercare relaţiile dintre soţi, şi cum li se poate face faţă?

¹⁹ În prezent, multe lucruri pot pune la grea încercare relaţiile dintre soţi. Unii bărbaţi nu vor să-şi asume responsabilităţile ce le revin. Unele femei nu vor să accepte autoritatea soţului. În unele căsnicii, unul dintre parteneri este ţinta abuzurilor celuilalt. Cât despre creştini, problemele economice, imperfecţiunea umană şi spiritul lumii care promovează imoralitatea şi un deformat simţ al valorii le pot pune la încercare loialitatea. Cu toate acestea, bărbaţii şi femeile creştine care urmează principiile biblice, indiferent de situaţia în care se află, sunt binecuvântaţi de Iehova. Chiar dacă numai unul dintre parteneri aplică principiile biblice, situaţia este mai bună decât dacă nici unul nu ar face acest lucru. Mai mult decât atât, Iehova îşi iubeşte şi îşi sprijină slujitorii care rămân fideli legământului lor de căsătorie chiar şi în situaţii dificile. El nu uită loialitatea lor. — Psalmul 18:25; Evrei 6:10; 1 Petru 3:12.

20. Ce sfat le-a dat Petru tuturor creştinilor?

²⁰ După ce i-a sfătuit pe creştinii căsătoriţi, bărbaţi şi femei, apostolul Petru a încheiat cu cuvinte calde de încurajare. El a spus: „În sfârşit, să aveţi toţi acelaşi mod de a gândi, împărtăşind aceleaşi sentimente, având afecţiune frăţească, fiind plini de o tandră compasiune şi cu o minte umilă, neplătind cu rău pentru rău sau cu insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântând, deoarece la această cale aţi fost chemaţi, ca să moşteniţi o binecuvântare“ (1 Petru 3:8, 9). Acestea sunt într-adevăr sfaturi înţelepte pentru noi toţi, dar îndeosebi pentru cei căsătoriţi!

Vă amintiţi?

• Cum îl imită soţii creştini pe Isus?

• Cum imită soţiile creştine congregaţia?

• În ce fel pot soţii să-şi onoreze soţiile?

• Cum trebuie să se comporte o soţie creştină al cărei soţ nu este la adevăr?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Soţul creştin îşi iubeşte soţia şi are grijă de ea

Soţia creştină îşi respectă şi îşi onorează soţul

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Spre deosebire de legea romană, învăţăturile creştine îi cer soţului să-şi onoreze soţia

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Ca membri ai „marii mulţimi“, bărbaţi şi femei deopotrivă aşteaptă cu nerăbdare viaţa veşnică în Paradis

[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]

Sara l-a considerat pe Avraam domnul ei