Salt la conţinut

Salt la cuprins

Un „pim“ confirmă exactitatea istorică a Bibliei

Un „pim“ confirmă exactitatea istorică a Bibliei

Un „pim“ confirmă exactitatea istorică a Bibliei

CUVÂNTUL „pim“ apare o singură dată în Biblie. Pe timpul regelui Saul, israeliţii îşi ascuţeau uneltele de metal la fierarii filisteni. „Preţul pentru ascuţit era de un pim pentru brăzdare, pentru săpăligi, pentru uneltele cu trei dinţi, pentru securi şi pentru fixarea ţepuşelor.“ — 1 Samuel 13:21NW.

Dar ce era pim-ul? Această întrebare a rămas fără răspuns până în anul 1907, când săpăturile arheologice efectuate pe locul vechiului oraş Ghezer au scos la iveală prima piatră cu greutatea de un pim. Cuvântul „pim“ le-a dat multă bătaie de cap traducătorilor Bibliei. Iată cum sunt redate versetele din 1 Samuel 13:20, 21 în ediţia sinodală a Bibliei (1982): „Trebuia deci să se ducă toţi Israeliţii la Filisteni ca să-şi ascută fiarele plugurilor şi sapelor lor, topoarele şi securile lor, când se făcea vreo ştirbitură la ascuţişul fiarelor de plug, al sapelor, al topoarelor şi securilor lor, sau când trebuia să îndrepte vreun corn de furcă“.

În prezent, bibliştii ştiu că pim-ul era o unitate de măsură a greutăţii ce cântărea în medie 7,82 de grame, sau circa două treimi dintr-un siclu, principala unitate de măsură a greutăţii la vechii evrei. O măsură de un pim în bucăţi de argint era preţul în schimbul căruia filistenii le ascuţeau israeliţilor uneltele. Siclul a ieşit din uz în 607 î.e.n., odată cu căderea regatului lui Iuda şi a capitalei sale, Ierusalim. De ce putem spune deci că pim-ul confirmă exactitatea istorică a textului ebraic?

Unii biblişti susţin că textele Scripturilor ebraice, între care se află şi cartea 1 Samuel, datează din perioada greco-romană sau chiar de mai târziu, din secolele al II-lea şi I î.e.n. Prin urmare, s-a spus că „ele nu reflectă . . . «adevărul istoric» şi că nu sunt de prea mare folos la reconstituirea unui Israel «antic» sau «biblic», care nu sunt altceva decât nişte creaţii de dată mai recentă ale literaturii ebraice şi creştine“.

William Dever, profesor de arheologie şi antropologie a Orientului Apropiat, spune cu privire la greutatea de un pim menţionată în Biblie, în 1 Samuel 13:21: „E imposibil să fi fost «inventată» de scriitorii care au trăit în perioada greco-romană, când nu se mai ştia nimic de aceste greutăţi, care dispăruseră şi fuseseră uitate de câteva secole. De fapt, această porţiune din textul biblic . . . n-a fost înţeleasă decât la începutul secolului al XX-lea A.D., când au fost descoperite primele exemplare cu înscrierea ebraică pîm“. Acelaşi profesor a mai afirmat: „Dacă toate relatările biblice nu sunt altceva decât «creaţii literare» din perioada greco-romană, cum a ajuns această relatare în Biblia ebraică? Desigur, unii ar putea spune că pîm-ul nu este decât «un detaliu». E adevărat, dar, după cum bine se ştie, «istoria este alcătuită din detalii»“.

[Legenda fotografiei de la pagina 29]

O greutate de un pim reprezenta circa două treimi dintr-un siclu