Fă-l pe Iehova Dumnezeul tău!

ÎN TIMPURILE biblice, au existat persoane care s-au bucurat de o prietenie atât de strânsă cu Iehova, încât El a fost numit Dumnezeul lor. De exemplu, Biblia spune despre Iehova că este „Dumnezeul lui Avraam“, ‘Dumnezeul lui David’ şi „Dumnezeul lui Ilie“. — Geneza 31:42; 2 Împăraţi 2:14; 20:5.

Cum au cultivat aceşti oameni un ataşament atât de puternic faţă de Iehova? Cum ne ajută exemplul lor să cultivăm şi să păstrăm şi noi relaţii strânse cu Creatorul nostru?

Avraam şi-a pus „credinţa în Iehova“

Avraam este primul om despre care Biblia spune că şi-a pus credinţa în Iehova. Credinţa a fost principala calitate care i-a adus lui Avraam aprobarea lui Dumnezeu. De fapt, Avraam s-a bucurat de o favoare atât de mare din partea lui Iehova, încât, mai târziu, Creatorul s-a prezentat lui Moise ca fiind „Dumnezeul lui Avraam“, al lui Isaac şi al lui Iacov, fiul şi nepotul lui Avraam. — Geneza 15:6, NW; Exodul 3:6.

Cum a ajuns Avraam să aibă o credinţă atât de mare în Dumnezeu? În primul rând, el şi-a zidit credinţa pe un fundament solid. E posibil ca Avraam să fi învăţat despre Iehova de la Sem, fiul lui Noe, care văzuse cu ochii lui actele de salvare ale lui Dumnezeu. Sem era o dovadă vie că Iehova „l-a păstrat pe Noe, un predicator al dreptăţii, împreună cu alţi şapte, când a adus un potop peste o lume de oameni lipsiţi de pietate“ (2 Petru 2:5). Din câte se pare, Avraam a învăţat de la Sem că odată ce Iehova promite ceva, realizarea acelui lucru e sigură. Cert este că, atunci când Dumnezeu i-a făcut o promisiune, Avraam s-a bucurat şi a demonstrat prin modul său de viaţă că era sigur de împlinirea ei.

Având o bază solidă, credinţa lui Avraam a fost apoi consolidată prin lucrări. Apostolul Pavel a scris: „Prin credinţă Avraam, când a fost chemat, a ascultat, ieşind spre un loc pe care trebuia să-l primească drept moştenire; şi a ieşit, deşi nu ştia unde mergea“ (Evrei 11:8). Acest act de ascultare i-a întărit credinţa lui Avraam, despre care discipolul Iacov a scris: „Vezi că credinţa lui lucra împreună cu faptele lui şi că prin faptele lui credinţa i-a fost făcută perfectă“. — Iacov 2:22.

În plus, Iehova a permis ca lui Avraam să-i fie încercată credinţa, astfel că ea a devenit mai puternică. Pavel a spus în continuare: „Prin credinţă Avraam, când a fost pus la încercare, l-a oferit, ca să spunem aşa,  pe Isaac“. Încercările rafinează şi întăresc credinţa, făcând-o „de o valoare mult mai mare decât aurul“. — Evrei 11:17; 1 Petru 1:7.

Deşi Avraam n-a trăit să vadă împlinirea tuturor promisiunilor pe care i le făcuse Dumnezeu, el s-a bucurat să-i vadă pe alţii urmându-i exemplul. Despre soţia lui Avraam, Sara, şi despre alţi trei membri ai familiei sale — Isaac, Iacov şi Iosif — Biblia spune că au avut o credinţă remarcabilă. — Evrei 11:11, 20–22.

Să avem o credinţă ca a lui Avraam

Credinţa este esenţială pentru cei ce vor să-l facă pe Iehova Dumnezeul lor. „Fără credinţă este imposibil să-i plăcem [lui Dumnezeu]“, a scris Pavel (Evrei 11:6). Cum poate cultiva un slujitor al lui Dumnezeu o credinţă puternică, asemănătoare celei a lui Avraam?

La fel ca Avraam, trebuie să ne clădim credinţa pe un fundament solid. Studierea cu regularitate a Bibliei şi a publicaţiilor biblice este cea mai bună modalitate de a pune o bază solidă credinţei noastre. Citirea Bibliei şi meditarea ne dau asigurarea că promisiunile lui Dumnezeu vor deveni realitate. Drept urmare, vom simţi imboldul de a ne trăi viaţa în armonie cu această aşteptare sigură. Actele de ascultare, cum ar fi participarea în lucrarea de predicare şi asistarea la întrunirile creştine, ne vor întări şi mai mult credinţa. — Matei 24:14; 28:19, 20; Evrei 10:24, 25.

Vom trece cu siguranţă prin încercări ale credinţei, probabil persecuţii, o boală gravă, moartea unei persoane iubite sau altceva. Faptul de a-i rămâne loiali lui Iehova în încercări ne îmbogăţeşte credinţa, făcând-o mai preţioasă decât aurul. Indiferent că vom trăi sau nu să vedem împlinirea tuturor promisiunilor lui Dumnezeu, credinţa ne va apropia mai mult de Iehova. De asemenea, prin exemplul nostru îi vom încuraja pe alţii să ne imite credinţa (Evrei 13:7). Aşa s-a întâmplat cu Ralph, care a imitat credinţa părinţilor săi. El ne spune:

„Când locuiam cu părinţii, ei încurajau întreaga familie să se scoale dimineaţa devreme ca să putem citi Biblia împreună. Aşa am reuşit să citim toată Biblia.“ Ralph citeşte şi acum din Biblie în fiecare dimineaţă, dând astfel un bun început zilei. Ralph obişnuia să iasă săptămânal cu tatăl său în lucrarea de predicare. „Atunci am învăţat să fac vizite ulterioare şi să conduc studii biblice.“ În prezent, Ralph slujeşte ca voluntar la o filială din Europa a Martorilor lui Iehova. Ce recompensă excelentă pentru credinţa părinţilor lui!

Un om după inima lui Iehova

David, care s-a născut la aproape 900 de ani după Avraam, a fost unul dintre slujitorii remarcabili ai lui Iehova menţionaţi în Biblie. Când Iehova l-a ales pe David ca viitor rege, profetul Samuel a spus: „DOMNUL Şi-a ales un om după inima Lui“. Legătura dintre David şi Iehova a fost atât de strânsă, încât, mai târziu, când i-a vorbit regelui Ezechia, profetul Isaia l-a numit pe Iehova „Dumnezeul tatălui [său] David“. — 1 Samuel 13:14; 2 Împăraţi 20:5; Isaia 38:5.

Deşi David a fost un om după inima lui Iehova, în unele situaţii el s-a lăsat dominat de dorinţe. De trei ori a făcut păcate grave: A permis ca arca legământului să fie transportată în mod necorespunzător la Ierusalim; a comis adulter cu Bat-Şeba şi a pus la cale uciderea soţului acesteia, Urie; şi a cerut să se facă numărătoarea  triburilor lui Israel şi ale lui Iuda, numărătoare pe care Iehova n-o ceruse. În fiecare dintre aceste ocazii, David a încălcat Legea lui Dumnezeu. — 2 Samuel 6:2–10; 11:2–27; 24:1–9.

Însă, când a fost pus în faţa păcatelor sale, David şi-a asumat responsabilitatea pentru ele şi n-a dat vina pe alţii. A recunoscut că nu luase măsurile cuvenite pentru transportarea arcei, adăugând că ‘nu L-a căutat pe Iehova după rânduială’. Când profetul Natan a dat în vileag adulterul lui David, acesta a spus: „Am păcătuit împotriva DOMNULUI!“ Iar când şi-a dat seama cât de nechibzuit a fost să ceară numărătoarea poporului, el a recunoscut: „Am făcut un mare păcat, făcând lucrul acesta“. David s-a căit de păcatele sale şi a rămas ataşat de Iehova. — 1 Cronici 15:13; 2 Samuel 12:13; 24:10.

Când greşim

Exemplul lui David ne încurajează în timp ce depunem eforturi pentru a-l face pe Iehova Dumnezeul nostru. Dacă David, care a fost un om după inima lui Iehova, a putut să facă păcate atât de grave, nu trebuie să disperăm dacă uneori, în pofida eforturilor noastre sincere, facem greşeli sau chiar păcate grave (Eclesiastul 7:20). Putem fi încurajaţi de faptul că, după ce David s-a căit, păcatele lui au fost iertate. Aşa s-a întâmplat cu câţiva ani în urmă cu Uwe a.

Uwe slujea ca bătrân într-o congregaţie a Martorilor lui Iehova. Odată, el a cedat în faţa dorinţelor greşite şi a comis imoralitate. La început, Uwe, la fel ca regele David, a încercat să-şi ascundă fapta, sperând că Iehova va trece cu vederea păcatul său. În cele din urmă, Uwe a avut mustrări de conştiinţă atât de mari, încât i-a mărturisit unui alt bătrân din congregaţia sa ce făcuse. După aceea, s-au luat măsuri pentru ca Uwe să fie ajutat să-şi revină din starea spirituală deplorabilă în care se afla.

Uwe s-a căit de păcatele sale şi a rămas lângă Iehova şi lângă organizaţia sa. A fost atât de recunoscător pentru ajutorul primit, încât la câteva săptămâni după aceea le-a scris bătrânilor o scrisoare în care şi-a exprimat profunda şi sincera recunoştinţă pentru eforturile lor. Între altele el a scris: „M-aţi ajutat să înlătur oprobriul pe care l-am adus asupra numelui lui Iehova“. Uwe şi-a păstrat relaţia cu Iehova, iar mai târziu a fost din nou numit slujitor în aceeaşi congregaţie.

„Un om cu sentimente ca ale noastre“

Ilie, care a trăit la un secol după David, a fost unul dintre marii profeţi ai Israelului. Ilie a fost un apărător al adevăratei închinări într-o vreme când corupţia şi imoralitatea erau larg răspândite în Israel. El nu s-a clătinat niciodată în ce priveşte devoţiunea sa faţă de Iehova. De aceea, odată, succesorul său, Elisei, l-a numit pe Iehova „Dumnezeul lui Ilie“. — 2 Împăraţi 2:14.

Cu toate acestea, Ilie n-a fost un om ieşit din comun. Iacov a scris: „Ilie a fost un om cu sentimente ca ale noastre“ (Iacov 5:17). De exemplu, după ce Ilie le-a provocat o grea înfrângere închinătorilor lui Baal, regina Izabela l-a ameninţat cu moartea. Cum a reacţionat profetul? I s-a făcut frică şi a fugit în deşert. Acolo, stând sub un ienupăr, se tânguia: „Destul! Acum, DOAMNE, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei“. Ilie prefera să moară, decât să mai fie profet. — 1 Împăraţi 19:4.

Dar Iehova a înţeles sentimentele lui Ilie. Dumnezeu l-a întărit pe profet, asigurându-l că nu era singur, întrucât El mai avea şi alţi slujitori loiali. În plus, Iehova a avut în continuare încredere în Ilie, dându-i unele însărcinări. — 1 Împăraţi 19:5–18.

Zbuciumul sufletesc al lui Ilie n-a fost un semn că profetul pierduse aprobarea lui Dumnezeu. După aproape o mie de ani, când Cristos Isus a fost transfigurat înaintea lui Petru,  a lui Iacov şi a lui Ioan, pe cine a ales Iehova să apară în viziune alături de Isus? Pe Moise şi pe Ilie (Matei 17:1–9). În mod sigur, Iehova l-a considerat pe Ilie un profet exemplar. Deşi Ilie a fost „un om cu sentimente ca ale noastre“, Dumnezeu a apreciat eforturile sale asidue pentru restabilirea închinării adevărate şi pentru sfinţirea numelui Său.

Când avem de luptat cu propriile sentimente

Slujitorii de astăzi ai lui Iehova se pot simţi uneori descurajaţi sau îngrijoraţi. Este mângâietor să ştim că şi Ilie s-a simţit la fel! Şi cât de încurajator este că, aşa cum Iehova a înţeles sentimentele lui Ilie, El înţelege şi zbuciumul nostru sufletesc. — Psalmul 103:14.

Noi îl iubim pe Dumnezeu şi ne iubim semenii, iar dorinţa noastră este să facem lucrarea lui Iehova proclamând vestea bună despre Regat. Am putea fi însă dezamăgiţi de lipsa de interes faţă de lucrarea noastră de predicare sau am putea fi chiar îngrijoraţi când suntem ameninţaţi de duşmanii închinării adevărate. Dar, aşa cum Iehova l-a pregătit pe Ilie ca să-şi continue lucrarea, la fel El îşi pregăteşte şi astăzi slujitorii. Să luăm exemplul lui Herbert şi al lui Gertrud.

Herbert şi Gertrud s-au botezat ca Martori ai lui Iehova în Leipzig (fosta R.D.G.), în 1952. Pe timpul acela, viaţa era grea pentru slujitorii lui Dumnezeu întrucât lucrarea lor de predicare era interzisă. Ce simţea Herbert când mergea să predice din casă în casă?

„Uneori eram foarte neliniştiţi. În permanenţă ne aşteptam să apară autorităţile şi să ne aresteze.“ Ce anume i-a ajutat pe Herbert şi pe alţii să-şi învingă frica? „Dedicam foarte mult timp studierii Bibliei. Iar Iehova ne-a dat putere să ne continuăm lucrarea de predicare.“ În ministerul public, Herbert a avut multe experienţe, unele dintre ele chiar amuzante, care l-au întărit.

Odată, el a întâlnit o femeie între două vârste care s-a arătat interesată de Biblie. După câteva zile, când Herbert a trecut pe la ea, la discuţia lor a asistat şi un tânăr. Câteva minute mai târziu, Herbert a zărit ceva ce l-a făcut să se înfioare. Pe un scaun, într-un colţ al camerei, era chipiul unui ofiţer de poliţie. Atunci Herbert a înţeles că tânărul era poliţist şi că voia să-l aresteze.

„Sunteţi Martor al lui Iehova?“, l-a întrebat tânărul. „Vă rog să vă legitimaţi!“ Herbert i-a dat buletinul. După aceea s-a întâmplat ceva la care nu se aştepta. Doamna s-a uitat la poliţist şi i-a zis: „Dacă omul acesta al lui Dumnezeu păţeşte ceva, nu mai ai ce căuta în casa asta“.

Tânărul a stat un moment, după care i-a înapoiat lui Herbert buletinul şi l-a lăsat să plece. Mai târziu, Herbert a aflat că tânărul o curta pe fiica doamnei. Se pare că acesta a preferat să-i facă în continuare curte fetei, decât să-l aresteze pe Herbert.

Fă-l pe Iehova Dumnezeul tău

Ce putem învăţa din aceste experienţe? La fel ca Avraam, trebuie să avem o credinţă de neclintit în promisiunile lui Iehova. Asemenea lui David, trebuie să-i cerem sincer iertare lui Iehova când greşim. Iar când trecem prin momente de nelinişte, să ne bizuim, la fel ca Ilie, pe Iehova, care ne va da putere. Astfel, îl vom putea face pe Iehova Dumnezeul nostru acum şi pentru toată eternitatea, deoarece el este „un Dumnezeu viu, . . . un Salvator a tot felul de oameni, îndeosebi al celor fideli“. — 1 Timotei 4:10.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 25]

Actele de ascultare i-au întărit lui Avraam credinţa

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Asemenea lui David, trebuie să ne căim când greşim

[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]

Aşa cum Iehova a înţeles sentimentele lui Ilie, El le înţelege şi pe ale noastre