Să permitem cuvântului lui Dumnezeu să ne lumineze calea

„Cuvântul Tău este . . . o lumină pe cărarea mea.“ — PSALMUL 119:105.

1, 2. Ce trebuie să facem pentru ca drumul să ne fie luminat de cuvântul lui Iehova?

 CUVÂNTUL, sau mesajul, lui Iehova ne va lumina calea dacă îi permitem acest lucru. Pentru a ne bucura de lumină spirituală, trebuie să fim cercetători sârguincioşi ai Cuvântului scris al lui Dumnezeu şi trebuie să aplicăm sfaturile lui. Numai aşa vom putea împărtăşi sentimentele psalmistului, care a scris: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea“. — Psalmul 119:105.

² În cele ce urmează vom analiza Psalmul 119:89–176. Ce tezaur de informaţii găsim în aceste versuri, aranjate în 11 strofe! Ele ne pot ajuta să rămânem pe drumul care duce la viaţă veşnică! — Matei 7:13, 14.

 De ce să ne găsim plăcerea în cuvântul lui Dumnezeu?

3. Cum arată Psalmul 119:89, 90 că putem avea încredere în cuvântul lui Dumnezeu?

³ Dacă ne găsim desfătarea, sau plăcerea, în cuvântul lui Iehova, vom avea stabilitate spirituală (Psalmul 119:89–96). Psalmistul a cântat: „Cuvântul Tău, DOAMNE, dăinuieşte în veci în ceruri. . . . Tu ai întemeiat pământul şi el rămâne tare“ (Psalmul 119:89, 90). Prin cuvântul lui Dumnezeu, sau „legile cerului“ date de el, corpurile cereşti îşi urmează cu precizie traiectoria pe orbitele lor, iar pământul este întemeiat ferm pentru totdeauna (Iov 38:31–33; Psalmul 104:5). Putem avea încredere în orice cuvânt care iese din gura lui Iehova; ceea ce spune Dumnezeu în legătură cu scopul său se va împlini. — Isaia 55:8–11.

4. Cum îi ajută pe slujitorii lui Dumnezeu care trec prin necazuri faptul că îşi găsesc plăcerea în cuvântul său?

⁴ Psalmistul ‘ar fi pierit în necazul său dacă nu şi-ar fi găsit plăcerea în legea lui Dumnezeu’ (Psalmul 119:92, NW). Nu străinii îi pricinuiau necazuri; cei ce îl urau erau israeliţii care încălcau legea (Leviticul 19:17). Însă el nu s-a lăsat copleşit de durere, deoarece iubea legea lui Dumnezeu, iar aceasta îl susţinea. În Corint, apostolul Pavel a fost „în pericole printre fraţii falşi“, unii dintre aceştia fiind probabil „superapostolii“ care căutau un motiv de a-l acuza (2 Corinteni 11:5, 12–14, 26). Însă Pavel a supravieţuit în sens spiritual deoarece îşi găsea plăcerea în cuvântul lui Dumnezeu. Întrucât ne găsim plăcerea în Cuvântul scris al lui Dumnezeu şi îl aplicăm, noi ne iubim fraţii (1 Ioan 3:15). Chiar dacă lumea ne urăşte, noi nu uităm nici una dintre poruncile lui Dumnezeu. Continuăm să înfăptuim voinţa sa în unitate cu fraţii noştri dragi în timp ce aşteptăm cu nerăbdare să-i slujim cu bucurie lui Iehova pentru eternitate. — Psalmul 119:93.

5. Cum l-a căutat regele Asa pe Iehova?

⁵ Exprimându-ne ataşamentul faţă de Iehova, ne-am putea ruga asemenea psalmistului: „Al Tău sunt, mântuieşte-mă, căci am căutat îndrumările Tale“ (Psalmul 119:94). Regele Asa l-a căutat pe Dumnezeu şi a înlăturat apostazia din Iuda. La o mare adunare din anul al 15-lea al domniei lui Asa (963 î.e.n.), locuitorii lui Iuda „au făcut legământ să caute pe DOMNUL“. Dumnezeu s-a lăsat găsit şi „le-a dat odihnă de jur împrejur“ (2 Cronici 15:10–15). Acest exemplu trebuie să-i încurajeze pe cei care s-au îndepărtat de congregaţia creştină să-l caute din nou pe Dumnezeu. El îi va binecuvânta şi îi va ocroti pe cei care redevin slujitori activi ai săi.

6. Ce trebuie să facem pentru a fi ocrotiţi de tot ce ne-ar putea afecta spiritualitatea?

⁶ Prin cuvântul lui Iehova primim înţelepciune care ne ocroteşte de tot ce ne-ar putea aduce prejudicii pe plan spiritual (Psalmul 119:97–104). Poruncile lui Dumnezeu ne fac mai înţelepţi decât duşmanii noştri. Dacă ascultăm mărturiile, sau aducerile sale aminte, dobândim pricepere, iar dacă ‘păzim îndrumările [ordinele, NW] sale, înţelegem mai mult decât cei bătrâni’ (Psalmul 119:98–100). Considerând cuvintele lui Iehova ‘dulci pentru cerul gurii noastre, mai dulci decât mierea în gura noastră’, vom urî şi vom evita „orice cale a minciunii“ (Psalmul 119:103, 104). Astfel, nu vom fi răniţi pe plan spiritual când vom veni  în contact cu oamenii orgolioşi, cruzi şi lipsiţi de pietate ai acestor ultime zile. — 2 Timotei 3:1–5.

O candelă pentru picioarele noastre

7, 8. În armonie cu Psalmul 119:105, ce trebuie să facem?

⁷ Cuvântul, sau mesajul, lui Dumnezeu este o sursă inepuizabilă de lumină spirituală (Psalmul 119:105–112). Indiferent că suntem creştini unşi, sau însoţitori ai lor, membri ai clasei „alte oi“, noi declarăm: „Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea“ (Ioan 10:16; Psalmul 119:105). Cuvântul lui Dumnezeu este ca o candelă care ne luminează drumul, ca să nu ne împiedicăm şi să cădem în sens spiritual (Proverbele 6:23). Însă fiecare dintre noi trebuie să permită cuvântului lui Iehova să fie o candelă pentru picioarele sale.

⁸ Trebuie să fim la fel de hotărâţi ca şi autorul Psalmului 119. El era ferm hotărât să nu se abată de la ordinele lui Dumnezeu. „Am jurat“, a spus el, „şi mă voi ţine de jurământ, că voi păzi judecăţile Tale [ale lui Iehova] cele drepte“ (Psalmul 119:106). Să nu subestimăm niciodată valoarea studierii cu regularitate a Bibliei şi participării la întrunirile creştine!

9, 10. De unde ştim că unii oameni dedicaţi lui Iehova ‘se pot rătăci de la ordinele sale’, şi cum putem evita să ajungem în această situaţie?

⁹ Psalmistul nu ‘s-a rătăcit de la îndrumările’, sau ordinele, lui Dumnezeu. Totuşi, un slujitor dedicat al lui Iehova s-ar putea rătăci (Psalmul 119:110). Regele Solomon, de pildă, s-a rătăcit, deşi făcea parte dintr-o naţiune dedicată lui Iehova iar la începutul domniei sale acţionase potrivit înţelepciunii primite de la Dumnezeu. „Femeile străine l-au târât şi pe el în păcat“ influenţându-l să se închine unor dumnezei falşi. — Neemia 13:26; 1 Împăraţi 11:1–6.

¹⁰ „Vânătorul“, Satan, întinde multe curse (Psalmul 91:3). De exemplu, un fost colaborator ne-ar putea influenţa să părăsim calea luminii spirituale pentru a ajunge în întunericul apostaziei. Printre creştinii din Tiatira era „femeia aceea, Izabela“, după cât se pare un grup de femei care îi învăţa pe alţii să practice idolatria şi să comită fornicaţie. Isus nu a tolerat aceste păcate, şi nici noi nu trebuie să le tolerăm (Revelaţia 2:18–22; Iuda 3, 4). Prin urmare, să ne rugăm lui Iehova cerându-i ajutor ca ‘să nu ne rătăcim de la ordinele sale’, ci să rămânem în lumina divină. — Psalmul 119:111, 112.

Susţinuţi de cuvântul lui Dumnezeu

11. Potrivit cu Psalmul 119:119, cum îi consideră Dumnezeu pe cei răi?

¹¹ Dacă nu ne rătăcim niciodată de la orânduirile, sau dispoziţiile, sale, Dumnezeu ne va sprijini (Psalmul 119:113–120). Noi îi dezaprobăm pe „oamenii care au două feluri de a gândi“, adică au inima împărţită, aşa cum şi Isus îi dezaprobă pe pretinşii creştini de azi care sunt căldicei (Psalmul 119:113; Revelaţia 3:16). Întrucât noi îi slujim lui Iehova din toată inima, el este „adăpostul“ nostru şi ne sprijină. El îi va ‘lepăda pe toţi cei care se rătăcesc de la orânduirile sale’ recurgând la minciuni şi înşelătorii (Psalmul 119:114, 117, 118; Proverbele 3:32). Pentru el, aceşti oameni răi sunt ca „zgura“ — impurităţile rămase în urma topirii unor metale preţioase precum aurul şi argintul (Psalmul 119:119, NW; Proverbele 17:3). Să arătăm întotdeauna iubire pentru aducerile-aminte de la Dumnezeu, deoarece fără îndoială nu dorim să fim aruncaţi în grămada de zgură pentru a fi distruşi împreună cu cei răi!

12. De ce este importantă teama de Iehova?

 ¹² „Mi se înfioară carnea de frica Ta [Iehova]“, a spus psalmistul (Psalmul 119:120). Pentru ca Dumnezeu să ne sprijine, este esenţial ca noi, slujitorii săi, să avem o teamă sănătoasă de el, care se manifestă prin evitarea lucrurilor dezaprobate de el. Teama plină de respect faţă de Iehova l-a îndemnat pe Iov să ducă o viaţă în integritate (Iov 1:1; 23:15). Teama sfântă ne poate ajuta să perseverăm pe calea aprobată de Dumnezeu, indiferent de problemele pe care trebuie să le înfruntăm. Însă pentru a persevera sunt necesare rugăciuni sincere, rostite cu credinţă. — Iacov 5:15.

Să ne rugăm cu credinţă

13–15. a) De ce putem fi convinşi că vom primi răspuns la rugăciuni? b) Ce se poate întâmpla dacă nu ştim ce să spunem în rugăciune? c) Arătaţi cum s-ar putea potrivi Psalmul 119:121–128 cu ‘gemetele noastre neexprimate’ în rugăciune.

¹³ E bine să ne rugăm având convingerea că Dumnezeu va acţiona în folosul nostru (Psalmul 119:121–128). Asemenea psalmistului, noi suntem siguri că vom primi răspuns la rugăciuni. De ce? Deoarece iubim poruncile divine „mai mult decât aurul, da, mai mult decât aurul curat“. În plus, ‘găsim drepte toate îndrumările’, sau ordinele, lui Dumnezeu. — Psalmul 119:127, 128.

¹⁴ Iehova ne aude cererile deoarece ne rugăm cu credinţă şi, totodată, îndeplinim cu atenţie ordinele sale (Psalmul 65:2). Dar cum stau lucrurile în cazul în care ne confruntăm cu probleme care ne tulbură atât de mult încât nici nu ştim ce să spunem în rugăciune? În atare situaţie, „însuşi spiritul pledează pentru noi cu gemete neexprimate“ (Romani 8:26, 27). În astfel de momente, Dumnezeu acceptă cuvintele consemnate în Cuvântul său ca fiind rugăciuni prin care noi am exprima ceea ce avem nevoie.

¹⁵ Scripturile conţin nenumărate rugăciuni şi gânduri care să se potrivească cu ‘gemetele noastre neexprimate’. Să analizăm, de pildă, Psalmul 119:121–128. Modul în care sunt exprimate lucrurile în acest pasaj s-ar putea să corespundă cu situaţia noastră. De exemplu, dacă ne este teamă că vom fi asupriţi sau înşelaţi, am putea să-i cerem  ajutor lui Dumnezeu la fel ca psalmistul (Ps 119 versetele 121–123). Sau să presupunem că trebuie să luăm o decizie foarte importantă. Ne-am putea ruga ca spiritul lui Iehova să ne ajute să ne amintim şi să aplicăm mărturiile, sau aducerile sale aminte (Ps 119 versetele 124, 125). Deşi ‘urâm orice cale a minciunii’, poate că trebuie să-l rugăm pe Dumnezeu să acţioneze în folosul nostru ca să nu cedăm vreunei tentaţii de a încălca legea sa (Ps 119 versetele 126–128). Dacă citim din Biblie în fiecare zi, când îl implorăm pe Iehova ne-ar putea veni în minte unele pasaje biblice utile precum cele de mai sus.

Ajutaţi de aducerile-aminte de la Iehova

16, 17. a) De ce avem nevoie de aduceri-aminte de la Dumnezeu, şi cum ar trebui să le privim? b) Cum ne-ar putea considera unii, dar ce anume contează cu adevărat?

¹⁶ Pentru a ne fi ascultate rugăciunile şi pentru a ne bucura de favoarea lui Dumnezeu, trebuie să acţionăm în armonie cu minunatele sale mărturii, sau aduceri-aminte (Psalmul 119:129–136). Întrucât uităm, avem nevoie ca Iehova să ne aducă aminte îndemnurile şi poruncile sale. Desigur, noi apreciem lumina spirituală revărsată prin orice nouă dezvăluire a cuvintelor lui Dumnezeu (Psalmul 119:129, 130). Suntem recunoscători, de asemenea, că Iehova ‘face să lumineze faţa sa peste noi’ în semn de aprobare, deşi ‘ochii ne varsă şiroaie de ape’ pentru că unii încalcă legea sa. — Psalmul 119:135, 136; Numeri 6:25.

¹⁷ Suntem siguri că ne vom bucura mereu de favoarea divină dacă dăm ascultare dreptelor sale mărturii, sau aduceri-aminte (Psalmul 119:137–144). Ca slujitori ai lui Iehova, noi recunoaştem dreptul său de a ne supune atenţiei aducerile sale aminte şi de a ne cere să le respectăm ca pe nişte porunci (Psalmul 119:138). Din moment ce psalmistul respecta poruncile lui Dumnezeu, de ce a spus el că ‘era neînsemnat şi vrednic de dispreţ’ (Psalmul 119:141, NW)? După cât se pare, el se referea la felul în care îl priveau duşmanii săi. Dacă stăm ferm de partea dreptăţii fără să facem compromis, unii ne-ar putea dispreţui. Însă ceea ce contează este că Iehova ne priveşte favorabil deoarece trăim în armonie cu dreptele sale aduceri-aminte.

În siguranţă şi în pace

18, 19. Ce foloase avem dacă ţinem cont de aducerile-aminte de la Dumnezeu?

¹⁸ Dacă ţinem cont de aducerile-aminte de la Dumnezeu, vom rămâne aproape de el (Psalmul 119:145–152). Astfel, ştim că îl putem invoca din toată inima şi ne putem aştepta să fim ascultaţi. Poate că ne trezim „înaintea zorilor“ şi strigăm după ajutor. Ce moment potrivit pentru a ne ruga (Psalmul 119:145–147)! Şi Dumnezeu este aproape de noi deoarece evităm „mişelia“, sau conduita libertină (NW), şi, la fel ca Isus, considerăm cuvântul lui Dumnezeu adevăr (Psalmul 119:150, 151; Ioan 17:17). Prietenia cu Iehova ne susţine în această lume agitată şi ne va susţine şi în războiul său cel mare de la Armaghedon. — Revelaţia 7:9, 14; 16:13–16.

¹⁹ Întrucât avem o înaltă consideraţie pentru cuvântul lui Dumnezeu, suntem cu adevărat în siguranţă (Psalmul 119:153–160). Spre deosebire de cei răi, noi ‘nu ne-am abătut de la mărturiile’ lui Iehova, sau aducerile sale aminte. Iubim poruncile, sau ordinele, divine şi, prin urmare, suntem în siguranţă prin bunătatea sa iubitoare (Psalmul 119:157–159). Aducerile-aminte de la Iehova ne stimulează memoria aşa încât ne amintim ce ne cere el în anumite situaţii. Pe de altă parte, ordinele divine sunt directive, şi noi recunoaştem fără ezitare dreptul Creatorului nostru de a da directive, sau îndrumări. Conştienţi fiind că ‘întreg cuvântul Său este adevăr’ şi că nu ne putem îndrepta singuri paşii, noi acceptăm cu bucurie îndrumarea divină. — Psalmul 119:160; Ieremia 10:23.

20. De ce avem noi „multă pace“?

²⁰ Dacă iubim legea lui Iehova, avem multă pace (Psalmul 119:161–168). Persecuţiile nu ne răpesc „pacea lui Dumnezeu“ care este fără egal (Filipeni 4:6, 7). Noi apreciem atât de mult judecăţile lui Iehova, sau hotărârile sale judecătoreşti, încât îl lăudăm pentru acestea deseori — „de şapte ori pe zi“ (Psalmul 119:161–164). „Multă pace  au cei care iubesc legea Ta“, a cântat psalmistul, „şi pentru ei nu este cădere“ (Psalmul 119:165). Dacă la nivel individual iubim şi respectăm legea lui Iehova, nu vom cădea în sens spiritual, sau nu ne vom poticni, nici din cauza a ceea ce face cineva, nici din vreo altă cauză.

21. Ce exemple biblice arată că nu trebuie să ne poticnim dacă apar probleme în congregaţie?

²¹ Multe personaje biblice nu au permis nici unui lucru să devină pentru ele o piatră de poticnire permanentă. De exemplu, Gaius, un creştin din secolul I, nu s-a poticnit, ci ‘a continuat să umble în adevăr’ în pofida conduitei nespirituale a lui Diotref (3 Ioan 1–3, 9, 10). Pavel le-a îndemnat pe două creştine, Evodia şi Sintiche, „să aibă aceeaşi gândire în Domnul“, probabil din cauză că între ele apăruseră divergenţe. După cât se pare, ele au fost ajutate să-şi rezolve problema şi au continuat să-i slujească lui Iehova cu fidelitate (Filipeni 4:2, 3). Aşadar, nu trebuie să ne poticnim dacă în congregaţie apar probleme. Să ne concentrăm asupra păzirii îndrumărilor, sau ordinelor, lui Iehova, amintindu-ne că ‘toate căile noastre sunt înaintea Sa’ (Psalmul 119:168; Proverbele 15:3). Procedând astfel, nimic nu ne va deposeda permanent de belşugul de pace.

22. a) De ce privilegiu ne putem bucura dacă ascultăm de Dumnezeu? b) Cum ar trebui să-i privim pe cei care s-au rătăcit de congregaţia creştină?

²² Dacă ascultăm mereu de Iehova, vom avea privilegiul de a continua să-i aducem laude (Psalmul 119:169–176). Acţionând în armonie cu orânduirile, sau dispoziţiile, lui Dumnezeu, ne vom bucura de siguranţă spirituală, iar ‘buzele noastre vor continua să vestească lauda’ lui Iehova (Psalmul 119:169–171, 174). Este cel mai mare privilegiu pe care l-am putea avea în aceste ultime zile! Psalmistul dorea să rămână în viaţă şi să-l laude pe Iehova, însă, într-un mod care nu este specificat, el ‘rătăcise ca o oaie pierdută’ (Psalmul 119:175, 176). Poate că unii care s-au rătăcit de congregaţia creştină îl iubesc încă pe Dumnezeu şi doresc să-i aducă laude. Prin urmare, să facem tot posibilul să-i ajutăm să fie din nou în siguranţă spirituală şi să aibă bucuria de a-l lăuda pe Iehova alături de poporul său. — Evrei 13:15; 1 Petru 5:6, 7.

Lumină permanentă pe calea noastră

23, 24. Ce foloase v-a adus analizarea Psalmului 119?

²³ Putem trage multe foloase din analizarea Psalmului 119. De exemplu, acest psalm ne întăreşte încrederea în Dumnezeu, întrucât aici se arată că adevărata fericire rezultă din ‘a umbla în legea DOMNULUI’ (Psalmul 119:1). Psalmul ne aminteşte că ‘întreg cuvântul lui Dumnezeu este adevăr’ (Psalmul 119:160). Acest lucru ar trebui să ne sporească aprecierea pentru întregul Cuvânt scris al lui Dumnezeu. Meditarea asupra Psalmului 119 ar trebui să ne îndemne să studiem cu sârguinţă Scripturile. Psalmistul l-a implorat de repetate ori pe Dumnezeu ‘să-l înveţe orânduirile’, sau dispoziţiile Sale (Psalmul 119:12, 68, 135). De asemenea, el a cerut fierbinte: „Învaţă-mă să am înţelegere şi pricepere, căci am adăugat credinţă la poruncile Tale“ (Psalmul 119:66). E bine să ne rugăm şi noi la fel.

²⁴ Datorită învăţăturii divine putem fi în relaţii apropiate cu Iehova. Psalmistul s-a numit de repetate ori slujitorul lui Dumnezeu. De fapt, el i-a spus lui Iehova emoţionantele cuvinte: „Al Tău sunt“ (Psalmul 119:17, 65, 94, 122, 125; Romani 14:8). Ce onoare este să-i slujim lui Iehova şi să-i aducem laude ca Martori ai săi (Psalmul 119:7)! Îi slujeşti lui Dumnezeu cu bucurie ca proclamator al Regatului? Fii sigur că Iehova te va susţine şi te va binecuvânta în continuare în această activitate nobilă dacă întotdeauna te încrezi în cuvântul său şi îi permiţi să-ţi lumineze calea.

Cum aţi răspunde?

• De ce trebuie să ne găsim plăcerea în cuvântul lui Dumnezeu?

• Cum ne susţine cuvântul lui Dumnezeu?

• În ce moduri ne ajută aducerile-aminte de la Iehova?

• De ce sunt slujitorii lui Iehova în siguranţă şi în pace?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Cuvântul, sau mesajul, lui Dumnezeu este o sursă de lumină spirituală

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Dacă iubim aducerile sale aminte, Iehova nu ne va considera niciodată „zgură“

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Dacă citim din Biblie în fiecare zi, când ne rugăm ne-ar putea veni imediat în minte unele pasaje biblice utile