Cine va fi înviat?
Cine va fi înviat?
„Nu vă minunaţi de aceasta, pentru că vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi vocea sa şi vor ieşi afară.“ — IOAN 5:28, 29.
1. Ce declaraţie remarcabilă a auzit Moise la tufa de spini care ardea, şi cine a amintit mai târziu aceste cuvinte?
ÎN URMĂ cu peste 3 500 de ani a avut loc ceva cu totul neobişnuit. Moise păştea oile patriarhului Ietro. Aproape de muntele Horeb, îngerul lui Iehova i-a apărut lui Moise într-o flacără de foc, în mijlocul unei tufe de spini. În cartea biblică Exodul se relatează: „În timp ce el privea, iată că tufa de spini ardea cu vâlvătăi şi totuşi tufa de spini nu se mistuia“ (NW). Apoi o voce l-a chemat din mijlocul tufei de spini. „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău“, a continuat acea voce, „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov“ (Exodul 3:1–6). În secolul I e.n., aceste cuvinte au fost amintite chiar de Isus, Fiul lui Dumnezeu.
2, 3. a) Ce perspectivă au Avraam, Isaac şi Iacov? b) Ce întrebări se ivesc?
2 Isus discuta cu nişte saduchei, care nu credeau în înviere. El a declarat: „Că morţii sunt sculaţi a dezvăluit chiar Moise în relatarea despre tufa de mărăcini, când îl numeşte pe Iehova «Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob». El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru el toţi sunt vii“ (Luca 20:27, 37, 38). Prin aceste cuvinte, Isus a confirmat punctul de vedere al lui Dumnezeu, potrivit căruia Avraam, Isaac şi Iacov, care muriseră de mult, erau încă vii în memoria Sa. Asemenea lui Iov, ei aşteaptă încheierea ‘sclaviei lor’, adică a somnului lor în moarte (Iov 14:14, NW). În lumea nouă a lui Dumnezeu, ei vor fi înviaţi.
3 Dar ce se poate spune despre miliardele de oameni care au murit de-a lungul istoriei? Vor fi şi ei înviaţi? Înainte de a găsi un răspuns mulţumitor la această întrebare, să vedem ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre ce se întâmplă cu oamenii când mor.
Unde sunt morţii?
4. a) Unde merg oamenii când mor? b) Ce este Şeolul?
4 Biblia spune că morţii „nu ştiu nimic“. Când moare, omul nu este chinuit în focul unui iad, nici nu suferă chinurile aşteptării într-un limb, ci pur şi simplu se întoarce în ţărână. Prin urmare, Cuvântul lui Dumnezeu îi îndeamnă pe cei vii: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta. Căci în Locuinţa Morţilor [Şeol, nota de subsol], în care mergi, nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoştinţă, nici înţelepciune“ (Eclesiastul 9:5, 10; Geneza 3:19). Mulţi oameni nu cunosc termenul „Şeol“. Acesta este un cuvânt ebraic a cărui origine este incertă. Multe religii învaţă că oamenii care au murit ar fi încă în viaţă, însă aşa cum arată Cuvântul lui Dumnezeu, cei care sunt în Şeol sunt morţi, în stare de inconştienţă. Şeolul este deci mormântul comun al omenirii.
5, 6. Unde a mers Iacov când a murit, şi unde a fost înmormântat?
5 Cuvântul Şeol apare prima dată în Biblie în Geneza 37:35. Crezând că fiul său iubit Iosif murise, patriarhul Iacov nu voia să primească mângâiere, ci spunea: „Plângând mă voi coborî la fiul meu în Locuinţa Morţilor [şeol, nota de subsol]!“ Iacov îşi dorea să moară şi să ajungă în Şeol. Mai târziu, nouă dintre fiii săi au vrut să-l ia cu ei în Egipt pe Beniamin, fratele lor mai mic, ca să aducă alimente pentru familiile lor care sufereau din cauza foametei. Însă Iacov nu a fost de acord, spunând: „Fiul meu nu se poate coborî împreună cu voi; căci fratele lui a murit şi a rămas numai el; dacă i s-ar întâmpla vreo nenorocire în călătoria pe care o faceţi, cu durere îmi veţi coborî perii mei cei albi în Locuinţa Morţilor [Şeol, nota de subsol]“ (Geneza 42:36, 38). În aceste două pasaje biblice, Şeolul este pus în legătură cu moartea, nu cu o aşa-zisă viaţă de apoi.
6 Relatarea din Geneza arată că Iosif devenise în Egipt administratorul hranei. Ulterior, Iacov a plecat în Egipt unde a avut loc emoţionanta reîntâlnire cu Iosif. După aceea, Iacov a locuit în această ţară până la moartea sa care a survenit la venerabila vârstă de 147 de ani. Respectând dorinţa pe care Iacov şi-a exprimat-o pe patul de moarte, fiii săi l-au înmormântat în peştera lui Macpela, în ţara Canaan (Geneza 47:28; 49:29–31; 50:12, 13). Iacov a fost deci înmormântat în acelaşi loc unde fuseseră înmormântaţi tatăl său, Isaac, şi bunicul său, Avraam.
‘Adăugaţi la părinţii lor’
7, 8. a) Unde a mers Avraam când a murit? Explicaţi. b) Ce dovezi avem că şi alţii au ajuns în Şeol după ce au murit?
7 Mai înainte, când a întărit legământul încheiat cu Avraam şi i-a promis că sămânţa lui avea să devină numeroasă, Iehova a arătat ce avea să se întâmple cu Avraam. Dumnezeu a spus: „Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită“ (Geneza 15:15). Şi exact aşa s-a întâmplat. În Geneza 25:8 se spune: „Şi Avraam şi-a dat ultima suflare şi a murit, după o bătrâneţe fericită, înaintat în vârstă şi sătul de zile; şi a fost adăugat la poporul său“. Despre ce popor era vorba? În Geneza 11:10–26 este prezentată lista strămoşilor săi până la Sem, fiul lui Noe. Aşadar, când a murit, Avraam „a fost adăugat la“ aceşti oameni care „dormeau“ deja în Şeol.
8 Expresia „adăugat la poporul său“ apare frecvent în Scripturile ebraice. Astfel, este logic să conchidem că Ismael, fiul lui Avraam, precum şi Aaron, fratele lui Moise, au mers în Şeol la moartea lor, având perspectiva învierii (Geneza 25:17; Numeri 20:23–29). Şi Moise a mers în Şeol, deşi nimeni nu a ştiut locul exact unde a fost înmormântat (Numeri 27:13; Deuteronomul 34:5, 6). În mod asemănător, Iosua, care i-a succedat lui Moise la conducerea Israelului, precum şi întreaga sa generaţie, au ajuns în Şeol când au murit. — Judecătorii 2:8–10.
9. a) Cum arată Biblia că termenul ebraic, „Şeol“, şi cel grecesc, „Hades“, se referă la acelaşi loc? b) Ce perspectivă au cei care se află în Şeol, sau Hades?
9 Secole mai târziu, David a devenit rege al celor 12 triburi ale lui Israel. Mai târziu, el „a adormit cu părinţii lui“ (1 Împăraţi 2:10). A ajuns şi el în Şeol? Demn de remarcat este că, la Penticosta din anul 33 e.n., apostolul Petru a făcut referire la moartea lui David şi a citat Psalmul 16:10: „Nu vei lăsa sufletul meu Locuinţei Morţilor [sau în Şeol]“. După ce a menţionat că David era încă în mormânt, Petru a aplicat acest pasaj biblic la Isus, arătând că David „a văzut dinainte învierea Cristosului şi a vorbit despre ea, zicând că nu a fost părăsit în Hades, iar carnea lui nu a văzut descompunerea. Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat, fapt căruia toţi îi suntem martori“ (Faptele 2:29–32). Petru a folosit aici cuvântul „Hades“, echivalentul grecesc al ebraicului „Şeol“. Prin urmare, cei ce sunt în Hades, sau Şeol, dorm în moarte, dar au perspectiva învierii.
Se află şi oameni nedrepţi în Şeol?
10, 11. De ce putem spune că, la moarte, unii oameni nedrepţi merg în Şeol, sau Hades?
10 După ce Moise a scos naţiunea Israel din Egipt, unii s-au răzvrătit în pustie. Moise a îndemnat poporul să se îndepărteze de instigatorii Core, Datan şi Abiram. Aceştia aveau să aibă parte de o moarte violentă. Moise a explicat: „Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor avea aceeaşi soartă ca toţi oamenii, nu DOMNUL m-a trimis; dar, dacă DOMNUL va face un lucru nemaiauzit, dacă pământul îşi va deschide gura ca să-i înghită cu tot ce au, aşa încât se vor coborî de vii în Locuinţa Morţilor [Şeol, nota de subsol], atunci veţi şti că oamenii aceştia au hulit pe DOMNUL“ (Numeri 16:29, 30). Aşadar, toţi acei răzvrătiţi — cei care au fost înghiţiţi de pământ, precum şi Core şi cei 250 de leviţi aliaţi cu el care au fost mistuiţi de foc — au sfârşit cu toţii în Şeol, sau Hades. — Numeri 26:10.
11 Şimei, care invocase răul asupra regelui David, a fost pedepsit de Solomon, succesorul lui David. David îi poruncise fiului său: „Să nu-l laşi nepedepsit; căci eşti un om înţelept şi ştii cum trebuie să te porţi cu el. Să-i cobori perii albi însângeraţi în Locuinţa Morţilor [Şeol]“. Solomon l-a trimis pe Benaia să execute această sentinţă (1 Împăraţi 2:8, 9, 44–46). Benaia l-a executat şi pe Ioab, fostul comandant al armatei Israelului. Părul lui cărunt ‘nu a coborât în pace în Locuinţa Morţilor [Şeol, nota de subsol]’ (1 Împăraţi 2:5, 6, 28–34). Aceste două exemple confirmă cele spuse de David în versurile unei cântări inspirate: „Cei răi se întorc în Locuinţa Morţilor [Şeol, nota de subsol], toate neamurile care uită pe Dumnezeu“. — Psalmul 9:17.
12. Cine a fost Ahitofel, şi unde a ajuns el când a murit?
12 Ahitofel a fost consilierul personal al lui David. Sfaturile sale erau foarte apreciate, ca şi cum ar fi venit de la însuşi Iehova (2 Samuel 16:23). Din nefericire, acest slujitor de nădejde a devenit trădător, alăturându-se lui Absalom, fiul lui David, într-un complot împotriva regelui. După cât se pare, David se referea la acest act de trădare când a scris: „Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş îndura; nu acela care mă urăşte se ridică împotriva mea, căci m-aş ascunde dinaintea lui“. David a mai spus: „Să vină moartea peste ei şi să se coboare de vii în Locuinţa Morţilor [Şeol, nota de subsol]! Căci răutatea este în locuinţa lor, în mijlocul lor“ (Psalmul 55:12–15). Când au murit, Ahitofel şi tovarăşii lui au ajuns în Şeol.
Cine se află în Gheenă?
13. De ce este numit Iuda „fiul distrugerii“?
13 Să comparăm acest episod din viaţa lui David cu ceea ce i s-a întâmplat Mai Marelui David, Isus. Unul dintre cei 12 apostoli ai lui Cristos, Iuda Iscariot, a devenit trădător ca şi Ahitofel. Actul trădător al lui Iuda a fost mult mai grav decât al lui Ahitofel, deoarece Iuda a acţionat împotriva Fiului unic-născut al lui Dumnezeu. Într-o rugăciune rostită la sfârşitul ministerului său pământesc, Fiul lui Dumnezeu a spus despre continuatorii săi: „Când eram cu ei, vegheam asupra lor datorită numelui tău pe care mi l-ai dat; şi i-am păzit, şi nici unul dintre ei nu este distrus decât fiul distrugerii, pentru a se împlini cuvântul Scripturii“ (Ioan 17:12). Numindu-l pe Iuda „fiul distrugerii“, Isus a lăsat să se înţeleagă că Iuda nu va mai avea parte de înviere. Iuda nu a rămas în memoria lui Dumnezeu. El a mers în Gheenă, nu în Şeol. Dar ce este Gheena?
14. Ce reprezintă Gheena?
14 Isus i-a condamnat pe conducătorii religioşi din timpul său deoarece aceştia îl făceau „pasibil de Gheenă“ pe fiecare discipol al lor (Matei 23:15). Pe vremea aceea, oamenii cunoşteau Valea lui Hinom, o zonă folosită ca groapă de gunoi, unde erau aruncate cadavrele criminalilor executaţi care erau consideraţi nedemni de a fi înmormântaţi. Isus făcuse şi mai înainte referire la Gheenă, în Predica de pe munte (Matei 5:29, 30). Auditoriul său înţelegea bine semnificaţia acestei expresii. Gheena reprezenta distrugerea definitivă, fără speranţa învierii. În afară de Iuda Iscariot, mai sunt şi alţii care, la moarte, au mers nu în Şeol, sau Hades, ci în Gheenă?
15, 16. Numiţi câteva persoane care, după ce au murit, au mers în Gheenă. De ce au ajuns ele acolo?
15 Primii oameni, Adam şi Eva, au fost creaţi perfecţi, dar au păcătuit cu bună ştiinţă. Au avut de ales între viaţă veşnică şi moarte, însă nu au ascultat de Dumnezeu şi au trecut de partea lui Satan. Prin urmare, au murit fără să aibă perspectiva de a beneficia de jertfa de răscumpărare a lui Cristos. Da, ei au mers în Gheenă.
16 Cain, fiul întâi-născut al lui Adam, l-a ucis pe fratele lui, Abel, şi apoi a trăit ca fugar. Apostolul Ioan a spus despre Cain că „provenea din cel rău“ (1 Ioan 3:12). Este logic să conchidem că, asemenea părinţilor săi, el a mers în Gheenă când a murit (Matei 23:33, 35). Cu totul altfel au stat lucrurile în cazul lui Abel, care a fost un om drept. „Prin credinţă Abel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă de o valoare mai mare decât cea a lui Cain, credinţă prin care i s-a depus mărturie că era drept, Dumnezeu depunând mărturie cu privire la darurile lui“, a explicat Pavel, adăugând: „Şi, prin aceasta, el vorbeşte încă, deşi a murit“ (Evrei 11:4). Da, Abel se află în Şeol, urmând să fie înviat.
O „primă“ înviere şi o înviere „mai bună“
17. a) Cine ajunge în Şeol în acest ‘timp al sfârşitului’? b) Ce speranţă există pentru cei care sunt în Şeol, dar ce se întâmplă cu cei care sunt în Gheenă?
17 Mulţi dintre cititorii acestui articol se vor întreba cum stau lucrurile în cazul celor ce mor în actualul ‘timp al sfârşitului’ (Daniel 12:9). În Revelaţia capitolul 6 este descrisă cavalcada a 4 călăreţi, care are loc în această perioadă de timp. Demn de remarcat este că ultimul dintre aceşti călăreţi e numit Moartea şi este urmat de Hades. Astfel, mulţi care mor prematur în urma acţiunii vreunuia dintre călăreţii precedenţi ajung în Hades, de unde vor fi înviaţi în lumea nouă a lui Dumnezeu (Revelaţia 6:8). Ce perspectivă există deci pentru cei care sunt în Şeol (Hades) şi ce se întâmplă cu cei care ajung în Gheenă? Simplu spus, cei care sunt în Şeol vor învia, dar cei care ajung în Gheenă sunt distruşi pentru totdeauna, adică nu vor mai exista.
18. Ce perspectivă oferă „prima înviere“?
18 Apostolul Ioan a scris: „Fericit şi sfânt este oricine are parte de prima înviere; asupra acestora moartea a doua nu are autoritate, ci ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Cristos şi vor domni ca regi împreună cu el pe parcursul celor o mie de ani“. Cei ce vor fi coregenţi ai lui Cristos au parte de „prima înviere“. Dar ce speranţă există pentru restul omenirii? — Revelaţia 20:6.
19. Cum vor beneficia unii de „o înviere mai bună“?
19 Miracolul învierii a avut loc încă din zilele slujitorilor lui Dumnezeu Ilie şi Elisei. „Unele femei şi-au primit morţii prin înviere“, a spus Pavel, „dar alţi oameni au fost torturaţi deoarece nu au vrut să accepte eliberarea prin vreo răscumpărare, ca să obţină o înviere mai bună“. Da, aceşti oameni care şi-au păstrat integritatea credeau cu tărie într-o înviere care avea să însemne nu doar câţiva ani în plus urmaţi de moarte, ci perspectiva vieţii veşnice! Aceasta va fi într-adevăr „o înviere mai bună“. — Evrei 11:35.
20. Ce vom analiza în articolul următor?
20 Dacă murim fideli înainte ca Iehova să pună capăt acestui sistem nelegiuit, avem speranţa sigură a unei ‘învieri mai bune’, care aduce cu sine perspectiva vieţii veşnice. Isus a promis: „Nu vă minunaţi de aceasta, pentru că vine ceasul când toţi cei din mormintele de amintire vor auzi vocea sa şi vor ieşi afară“ (Ioan 5:28, 29). În următorul articol vom analiza care este scopul învierii. De asemenea, vom vedea cum ne întăreşte speranţa învierii să rămânem integri şi cum ne ajută să cultivăm spiritul de sacrificiu.
Vă amintiţi?
• De ce este numit Iehova Dumnezeul „celor vii“?
• Ce speranţă au cei care se află în Şeol?
• Ce se întâmplă cu cei care ajung în Gheenă?
• În ce sens vor avea parte unii de „o înviere mai bună“?
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]
Asemenea lui Avraam, cei care merg în Şeol vor fi înviaţi
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 16]
De ce Adam, Eva, Cain şi Iuda Iscariot au mers în Gheenă?