În curând, o lume fără sărăcie

OAMENII săraci se simt atraşi de imagini care înfăţişează scene din Paradis, cum este cea de pe coperta acestei reviste. Paradisul a fost o realitate pentru primii oameni, Adam şi Eva. Locuinţa lor a fost grădina Edenului (Geneza 2:7–23). Deşi oamenii au pierdut acel paradis, speranţa într-un paradis viitor şi într-o lume fără sărăcie nu este doar un vis. Ea se bazează pe promisiunile făcute de Dumnezeu în Biblie.

Iată ce a promis Isus Cristos în ultima sa zi de viaţă pe pământ. Unul din răufăcătorii care au murit cu el a arătat credinţă în puterea lui Dumnezeu de a rezolva problemele omenirii. El a spus: „Isus, adu-ţi aminte de mine când vei ajunge în regatul tău“. Cuvintele răufăcătorului exprimă convingerea că Isus va domni ca Rege şi că morţii vor fi readuşi la viaţă. Isus i-a răspuns astfel: „Adevărat îţi spun astăzi: Vei fi cu mine în Paradis“. — Luca 23:42, 43.

Biblia spune despre oamenii care vor trăi în Paradis: „Vor construi case şi le vor locui; vor sădi vii şi le vor mânca rodul“ (Isaia 65:21). Într-adevăr, „fiecare va locui sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura DOMNULUI oştirilor a vorbit“. — Mica 4:4.

Dar de ce permite Dumnezeu sărăcia în prezent? Cum îi ajută el pe săraci? Când va lua sfârşit sărăcia?

De ce permite Dumnezeu sărăcia?

Paradisul originar a fost pierdut în urma răzvrătirii la care i-a împins pe Adam şi pe Eva un înger rău, Satan Diavolul. Folosindu-se de un şarpe, Satan a amăgit-o pe Eva, convingând-o să încalce legea lui Dumnezeu care le interzicea să mănânce din fructele unui pom. El a făcut-o să creadă că independenţa de Dumnezeu avea să-i aducă o viaţă mai bună. Când Eva i-a dat şi lui Adam din fructul oprit, acesta a mâncat, ascultând astfel de soţia sa, în loc să asculte de Dumnezeu. — Geneza 3:1–6; 1 Timotei 2:14.

Cei doi răzvrătiţi au fost pe bună dreptate alungaţi din Paradis, iar după aceea au trebuit să muncească din greu pentru a supravieţui. Până astăzi, Iehova i-a permis lui Satan să stăpânească peste omenirea păcătoasă, arătând astfel care sunt urmările neascultării. Istoria omenirii a demonstrat că omul nu poate transforma pământul în paradis (Ieremia 10:23). Dimpotrivă, independenţa de Dumnezeu a avut consecinţe grave, una dintre acestea fiind sărăcia. — Eclesiastul 8:9.

 Cu toate acestea, oamenii săraci nu sunt lăsaţi fără nici un ajutor în această lume plină de necazuri. Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, Biblia, conţine sfaturi sănătoase pentru ei.

„Nu vă îngrijoraţi niciodată“

Odată, adresându-se unei mari mulţimi în care se aflau şi mulţi săraci, Isus a spus: „Observaţi atent păsările cerului, deoarece ele nu seamănă, nici nu seceră, nici nu strâng în depozite; totuşi, Tatăl vostru ceresc le hrăneşte. Nu valoraţi voi mai mult decât ele? . . . Astfel, nu vă îngrijoraţi niciodată, zicând: «Ce vom mânca?» sau: «Ce vom bea?» sau: «Cu ce ne vom îmbrăca?» Fiindcă toate acestea sunt lucrurile pe care naţiunile le urmăresc cu aviditate. Tatăl vostru ceresc ştie, de fapt, că aveţi nevoie de toate aceste lucruri. Continuaţi deci să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea Sa, şi toate aceste alte lucruri vă vor fi adăugate“. — Matei 6:26–33.

Un om sărac nu trebuie să fure (Proverbele 6:30, 31). Dacă îl va pune pe Dumnezeu pe primul plan în viaţă, El îi va purta de grijă. Să luăm cazul lui Tukiso, un bărbat din Lesotho, stat din sudul Africii. În 1998, în Lesotho au intervenit trupe străine pentru a pune capăt unei revolte împotriva guvernului. În timpul acestui război, magazinele au fost jefuite, oamenii şi-au pierdut slujbele şi a fost o mare criză de alimente.

Tukiso locuia în cel mai sărac cartier al capitalei. Mulţi dintre vecinii săi jefuiseră magazinele ca să aibă ce mânca. Când s-a întors în locuinţa lui cu o singură cameră, Tukiso a aflat că Maseiso, femeia cu care trăia, furase multe alimente. „Ia-le de aici“, i-a spus Tukiso, explicându-i că Dumnezeu condamnă furtul. Maseiso a făcut ce i s-a cerut. Vecinii şi-au bătut joc de ei şi au luat din alimentele furate.

Tukiso a vrut să pună în practică ceea ce învăţase cu Martorii lui Iehova la studiul său biblic. A suferit el de foame din cauză că respectase legea lui Dumnezeu? Nu. La scurt timp după aceea, bătrânii din congregaţia la care mergea au luat legătura cu Tukiso şi i-au adus alimente. Martorii lui Iehova din Africa de Sud, ţara vecină, trimiseseră peste două tone de ajutoare pentru fraţii şi surorile lor creştine din Lesotho. Maseiso a fost impresionată de hotărârea lui Tukiso de a asculta de Dumnezeu şi de ajutorul iubitor oferit de congregaţie. Drept urmare, a început şi ea să studieze Biblia. Între timp, cei doi şi-au legalizat căsătoria, iar după aceea s-au putut boteza ca Martori ai lui Iehova. Şi în prezent ei îi slujesc cu fidelitate lui Dumnezeu.

 Iehova Dumnezeu se îngrijeşte de săraci (vezi chenarul „Cum îi consideră Dumnezeu pe săraci?“). Din iubire, el îi ajută pe oameni asemenea lui Tukiso şi Maseiso să înveţe mai multe lucruri despre el. Iar în Cuvântul său, el oferă sfaturi practice pentru viaţa de fiecare zi.

Un mare ajutor

Martorii lui Iehova se străduiesc să imite grija lui Dumnezeu pentru săraci (Galateni 2:10). Deseori, când o ţară este lovită de un dezastru, iar adevăraţii creştini se confruntă cu lipsuri, se iau măsuri pentru a li se acorda ajutorul necesar. Mai mult decât atât, Martorii arată interes faţă de necesităţile spirituale ale tuturor semenilor lor, inclusiv faţă de cele ale săracilor (Matei 9:36–38). În ultimii 60 de ani, mii de misionari instruiţi s-au oferit să slujească în străinătate. De exemplu, un cuplu de misionari din Finlanda, care au învăţat limba sesotho, i-au ajutat pe Tukiso şi Maseiso să devină discipoli ai lui Isus (Matei 28:19, 20). Pentru a face această lucrare, deseori misionarii renunţă la o viaţă confortabilă într-o ţară prosperă şi se mută într-o ţară săracă.

Adevăraţii creştini nu fură pentru a supravieţui. Dimpotrivă, ei au încredere că Iehova Dumnezeu poate să le poarte de grijă (Evrei 13:5, 6). Iehova are grijă de poporul său şi prin intermediul organizaţiei sale mondiale de închinători, care se ajută unii pe alţii.

De asemenea, Iehova se îngrijeşte de săraci oferindu-le sfaturi practice pentru viaţa de zi cu zi. De exemplu, în Biblie găsim următoarea  poruncă: „Hoţul să nu mai fure, ci mai degrabă să muncească din greu, făcând cu mâinile lui o muncă bună, ca să aibă ceva de distribuit celui aflat în nevoie“ (Efeseni 4:28). Mulţi şomeri şi-au creat singuri un loc de muncă lucrând din greu, de exemplu la o grădină de legume. De asemenea, Biblia îi ajută pe săraci să economisească banii, învăţându-i să evite obiceiuri dăunătoare, precum consumul exagerat de alcool. — Efeseni 5:18.

Când nu va mai exista sărăcie?

Biblia arată că trăim în „ultimele zile“ ale stăpânirii lui Satan (2 Timotei 3:1). Curând, Iehova Dumnezeu îl va trimite pe Isus Cristos să judece omenirea. Ce se va întâmpla atunci? Isus a răspuns la această întrebare într-una din ilustrările sale. El a spus: „Când Fiul omului va sosi în gloria sa şi toţi îngerii cu el, atunci el se va aşeza pe tronul său glorios. Şi toate naţiunile vor fi adunate înaintea sa, şi el îi va separa pe oameni unii de alţii, aşa cum un păstor separă oile de capre“. — Matei 25:31–33.

Oile din această ilustrare sunt cei ce se supun domniei lui Isus. El i-a asemănat cu oile deoarece îl recunosc ca Păstor al lor şi îl urmează (Ioan 10:16). Ei vor trăi sub domnia perfectă a lui Isus şi vor avea o viaţă fericită într-o lume nouă în care nu va mai exista sărăcie. Însă oamenii asemănători caprelor, care resping conducerea lui Isus, vor fi distruşi pentru totdeauna. — Matei 25:46.

Când Regatul lui Dumnezeu va pune capăt răutăţii, nu va mai exista sărăcie. Pământul va fi locuit de oameni care se vor iubi şi vor avea grijă unii de alţii. Iubirea Martorilor lui Iehova din lumea întreagă este o dovadă a faptului că o asemenea lume nouă este posibilă. Isus a spus: „Prin aceasta toţi vor şti că sunteţi discipolii mei, dacă aveţi iubire între voi“. — Ioan 13:35.

[Chenarul/Fotografiile de la paginile 6, 7]

CUM ÎI CONSIDERĂ DUMNEZEU PE SĂRACI?

Biblia îl prezintă pe Creatorul oamenilor ca fiind Cel „care dă pâine celor flămânzi“ (Psalmul 146:7). Ea conţine peste o sută de versete ce scot în evidenţă grija lui Dumnezeu pentru săraci.

De exemplu, în Legea dată vechiului Israel, Iehova le-a poruncit agricultorilor israeliţi să nu strângă toată recolta de pe marginea ogoarelor lor. Ei nu trebuiau să se întoarcă să culeagă fructele rămase în măslini sau strugurii rămaşi în vii. Aceste legi erau o dovadă de iubire faţă de străini, orfani, văduve şi alţi oameni necăjiţi. — Leviticul 19:9, 10; Deuteronomul 24:19–21.

În plus, Dumnezeu le-a poruncit israeliţilor: „Să nu asupreşti pe văduvă, nici pe orfan. Dacă-i asupreşti în vreun fel şi ei strigă la Mine după ajutor, Eu le voi auzi negreşit strigătele; mânia Mea se va aprinde şi vă voi nimici cu sabia; soţiile voastre vor rămâne văduve şi copiii voştri orfani“ (Exodul 22:22–24). Din nefericire, mulţi israeliţi înstăriţi au nesocotit aceste cuvinte. Din cauza încălcărilor repetate ale acestor cuvinte şi ale altor prevederi ale Legii, Iehova Dumnezeu i-a avertizat în multe feluri prin intermediul profeţilor săi (Isaia 10:1, 2; Ieremia 5:28; Amos 4:1–3). În cele din urmă, Dumnezeu a permis ca asirienii şi mai târziu babilonienii să le cucerească ţara. Mulţi dintre ei au fost ucişi, iar supravieţuitorii au fost duşi în robie.

Isus Cristos, Fiul iubit al lui Dumnezeu, a arătat faţă de săraci aceeaşi grijă iubitoare ca Tatăl său. Când a explicat care era scopul lucrării sale, Isus a spus: „Spiritul lui Iehova este peste mine, căci el m-a uns să le anunţ săracilor vestea bună“ (Luca 4:18). Aceasta nu înseamnă că Isus le-a predicat numai săracilor. El i-a ajutat cu iubire şi pe bogaţi. Însă deseori, când le vorbea bogaţilor, el îşi exprima grija faţă de sărăci. De exemplu, unui conducător bogat, i-a dat următorul sfat: „Vinde tot ce ai şi distribuie săracilor, şi vei avea o comoară în ceruri; şi vino să fii continuatorul meu“. — Luca 14:1, 12–14; 18:18, 22; 19:1–10.

Iehova Dumnezeu şi Fiul său nutresc un interes profund faţă de săraci (Marcu 12:41–44; Iacov 2:1–6). Ca dovadă a acestui fapt, Iehova păstrează în memoria sa milioane de săraci care au murit. Toţi aceştia vor fi înviaţi într-o lume nouă în care nu va mai exista sărăcie. — Faptele 24:15.

[Fotografii]

Fraternitatea Martorilor lui Iehova din lumea întreagă dovedeşte că lumea nouă este posibilă

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Tukiso şi Maseiso alături de misionarul cu care Tukiso a studiat Biblia

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Maseiso la uşa casei sale împreună cu misionara care a ajutat-o să studieze Biblia