Salt la conţinut

Salt la cuprins

‘Stăpâneşte-te în împrejurări rele’

‘Stăpâneşte-te în împrejurări rele’

‘Stăpâneşte-te în împrejurări rele’

„Un sclav al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blajin faţă de toţi, . . . stăpânindu-se în împrejurări rele.“ — 2 TIMOTEI 2:24.

1. De ce întâlnim uneori în activitatea noastră creştină oameni care nu ne vorbesc frumos?

 CUM reacţionezi când întâlneşti pe cineva care are o atitudine negativă faţă de tine sau care nu are respect faţă de ceea ce reprezinţi? Descriind ultimele zile, apostolul Pavel a prezis că oamenii vor fi „blasfematori, . . . calomniatori, fără stăpânire de sine, cruzi“ (2 Timotei 3:1–5, 12). Poate că vii în contact cu astfel de oameni când mergi în lucrarea de predicare sau când faci alte activităţi.

2. Ce texte biblice ne pot ajuta să ne purtăm cu înţelepciune cu cei care ne vorbesc urât?

2 Dacă cineva ne vorbeşte urât, nu înseamnă neapărat că nu-l interesează ce e bine şi drept. Necazurile şi dezamăgirile îi determină pe unii să se poarte urât cu toată lumea (Eclesiastul 7:7). Mulţi trăiesc şi lucrează într-un mediu în care se vorbeşte grosolan. Asta nu înseamnă că un asemenea limbaj este acceptabil pentru creştini, dar cunoaşterea acestor lucruri ne ajută să înţelegem de ce unii se comportă în acest fel. Dar cum ar trebui să reacţionăm când cineva ne vorbeşte urât? În Proverbele 19:11 se spune: „Înţelepciunea îl face pe om încet la mânie“. Iar în Romani 12:17, 18 suntem sfătuiţi: „Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. . . . Dacă este posibil, atât cât depinde de voi, fiţi în pace cu toţi oamenii“.

3. Ce legătură există între dorinţa de a fi în pace cu ceilalţi şi mesajul pe care îl predicăm?

3 Dacă dorim cu adevărat să fim în pace cu ceilalţi, lucrul acesta se va vedea în atitudinea noastră. Se va reflecta în ceea ce spunem şi în ceea ce facem, probabil şi în expresia feţei şi în tonul vocii (Proverbele 17:27). Când şi-a trimis apostolii să predice, Isus i-a sfătuit: „Când intraţi în casă, salutaţi-i pe cei din ea [„zicând pace acestei case“, nota de subsol în Noul Testament tradus de Emil Pascal]; şi, dacă acea casă este merituoasă, pacea pe care i-o doriţi să vină peste ea; dar, dacă nu este merituoasă, pacea voastră să se întoarcă peste voi“ (Matei 10:12, 13). Mesajul pe care îl transmitem este o veste bună. Biblia îl numeşte „vestea bună a păcii“, „vestea bună a bunătăţii nemeritate a lui Dumnezeu“ şi „această veste bună a regatului“ (Efeseni 6:15; Faptele 20:24; Matei 24:14). Obiectivul nostru nu e să criticăm convingerile interlocutorului sau să discutăm cu el în contradictoriu, ci să-i împărtăşim vestea bună din Cuvântul lui Dumnezeu.

4. Cum am putea răspunde când cineva ne spune „Nu mă interesează“ înainte de a reuşi să-i explicăm motivul vizitei noastre?

4 Fără ca măcar să asculte, unii locatari spun scurt: „Nu mă interesează“. În multe cazuri, am putea răspunde: „Voiam să vă citesc doar un scurt verset din Biblie“. Poate că vor fi de acord. Alteori, ar fi potrivit să spunem: „Voiam să vă vorbesc despre un timp când nu va mai fi nedreptate şi când toţi oamenii vor învăţa să se iubească unii pe alţii“. Dacă interlocutorul nu se arată imediat dornic să afle mai multe, am putea adăuga: „Dar se pare că nu am venit în momentul cel mai potrivit pentru dumneavoastră“. Chiar dacă locatarul nu este amabil, ar trebui să tragem concluzia că „nu este merituos“? Indiferent de reacţia interlocutorului, să aplicăm sfatul biblic de a fi ‘blajini faţă de toţi, stăpânindu-ne în împrejurări rele’. — 2 Timotei 2:24.

Insolent, însă greşit îndrumat

5, 6. Cum s-a purtat Saul cu continuatorii lui Isus, şi de ce?

5 În secolul I, un bărbat pe nume Saul era bine cunoscut pentru vorbirea sa injurioasă şi chiar pentru comportamentul său violent. Biblia spune că el ‘sufla ameninţare şi asasinare împotriva discipolilor Domnului’ (Faptele 9:1, 2). El a recunoscut mai târziu că a fost „un blasfemator şi un persecutor şi un insolent“ (1 Timotei 1:13). Deşi se pare că unele dintre rudele sale deveniseră creştini, iată ce a spus el despre atitudinea sa faţă de continuatorii lui Cristos: „Fiind extrem de furios pe ei, eram pe punctul de a-i persecuta chiar şi în oraşele din afară“ (Faptele 23:16; 26:11; Romani 16:7, 11). Totuşi nu avem nici o dovadă că discipolii ar fi încercat să poarte în public discuţii contradictorii cu Saul în perioada în care el s-a comportat astfel.

6 Dar de ce acţiona Saul în acest fel? Ani mai târziu, el a scris: „Eram în ignoranţă şi acţionam din lipsă de credinţă“ (1 Timotei 1:13). Saul era fariseu, instruit „potrivit stricteţei Legii strămoşeşti“ (Faptele 22:3). Deşi Gamaliel, care îl instruise pe Saul, era după cât se pare un om mai tolerant, marele preot Caiafa, cu care Saul era în legătură, s-a dovedit un fanatic. Caiafa fusese unul dintre capii complotului în urma căruia a fost executat Isus Cristos (Matei 26:3, 4, 63–66; Faptele 5:34–39). După aceea, Caiafa a avut grijă ca apostolii lui Isus să fie bătuţi şi, cu multă severitate, le-a ordonat să nu mai predice pe baza numelui lui Isus. La o întrunire a Sanhedrinului prezidată de Caiafa spiritele s-au încins, iar Ştefan a fost dus pentru a fi lapidat (Faptele 5:27, 28, 40; 7:1–60). Saul a fost de faţă la uciderea lui Ştefan. Ulterior, Caiafa l-a autorizat să continue acţiunea de reprimare a continuatorilor lui Isus. Saul urma să plece la Damasc ca să aresteze şi alţi discipoli (Faptele 8:1; 9:1, 2). Influenţat de Caiafa, Saul considera că dă dovadă de zel pentru Dumnezeu, dar în realitate nu avea o credinţă autentică (Faptele 22:3–5). De aceea, el nu înţelesese că Isus era, de fapt, Mesia. Dar Saul şi-a dat seama ce făcea când înviatul Isus i-a vorbit în mod miraculos pe drumul spre Damasc. — Faptele 9:3–6.

7. Ce a făcut Saul după ce s-a întâlnit cu Isus pe drumul spre Damasc?

7 La scurt timp după aceea, discipolul Anania a fost trimis să-i depună mărturie lui Saul. Tu ai fi dorit să faci o asemenea vizită? Lui Anania i-a fost teamă, dar i-a vorbit lui Saul cu amabilitate. Atitudinea lui Saul se schimbase în urma miraculoasei întâlniri cu Isus pe drumul spre Damasc (Faptele 9:10–22). El a ajuns să fie cunoscut ca apostolul Pavel, un zelos misionar creştin.

Blând, dar curajos

8. Cum a reflectat Isus atitudinea Tatălui său faţă de oamenii care făcuseră lucruri rele?

8 Isus a fost un proclamator zelos al Regatului, care a manifestat blândeţe, dar şi curaj în relaţiile cu oamenii (Matei 11:29). El a reflectat spiritul Tatălui său ceresc, care îi îndeamnă pe cei răi să se întoarcă de la calea lor cea rea (Isaia 55:6, 7). Când întâlnea oameni păcătoşi, Isus era atent să observe orice semn de schimbare în bine şi îi încuraja (Luca 7:37–50; 19:2–10). El nu i-a judecat pe oameni după înfăţişare, ci a imitat bunătatea, îngăduinţa şi îndelunga răbdare a Tatălui său în speranţa că aceştia se vor căi (Romani 2:4). Iehova doreşte ca orice fel de oameni să se căiască şi să fie salvaţi. — 1 Timotei 2:3, 4.

9. Ce putem învăţa din modul în care s-au împlinit în persoana lui Isus cuvintele din Isaia 42:1–4?

9 Arătând cum îl priveşte Iehova pe Isus Cristos, evanghelistul Matei citează următoarele cuvinte profetice: „Iată! Slujitorul meu pe care l-am ales, iubitul meu, pe care sufletul meu l-a aprobat! Voi pune spiritul meu peste el, şi el va face ca naţiunile să înţeleagă ce este justiţia. El nu se va certa, nu va striga şi nimeni nu-i va auzi glasul pe străzile principale. El nu va zdrobi trestia frântă şi nu va stinge fitilul care fumegă, până va face să iasă justiţia cu succes. Într-adevăr, naţiunile vor spera în numele său“ (Matei 12:17–21; Isaia 42:1–4). În armonie cu aceste cuvinte profetice, Isus nu s-a angajat în dispute zgomotoase. Chiar şi în momente dificile, el a prezentat adevărul într-un mod care i-a atras pe cei cu inima sinceră. — Ioan 7:32, 40, 45, 46.

10, 11. a) Deşi fariseii s-au numărat printre cei mai înverşunaţi împotrivitori ai lui Isus, de ce le-a depus el mărturie unora dintre ei? b) Cum le-a răspuns Isus uneori opozanţilor, dar ce nu a făcut el?

10 Pe parcursul ministerului său, Isus a discutat cu mulţi farisei. Deşi unii dintre aceştia au încercat să-l prindă în capcană în cuvintele sale, Isus nu a tras concluzia că toţi aveau intenţii rele. Simon, un fariseu cu o atitudine oarecum critică, se pare că a vrut să-l cunoască mai bine pe Isus şi l-a invitat la masă. Isus a acceptat invitaţia şi le-a depus mărturie celor prezenţi acolo (Luca 7:36–50). Cu altă ocazie, Nicodim, un fariseu proeminent, a venit la Isus noaptea, pentru a nu fi văzut. Dar Isus nu i-a reproşat că a venit pe ascuns. În schimb, i-a vorbit lui Nicodim despre iubirea pe care a arătat-o Dumnezeu trimiţându-şi Fiul ca să deschidă calea salvării pentru cei ce urmau să exercite credinţă. Isus i-a arătat cu amabilitate cât de importantă este supunerea faţă de măsurile luate de Dumnezeu (Ioan 3:1–21). Mai târziu, Nicodim i-a luat apărarea lui Isus când alţi farisei au vorbit cu dispreţ la auzirea unui raport favorabil despre Isus. — Ioan 7:46–51.

11 În cazul lui Isus nu putem vorbi de o neputinţă de a sesiza ipocrizia celor care încercau să-l prindă în capcană. El nu le-a permis împotrivitorilor să-l atragă în discuţii inutile. Totuşi, când a fost cazul, el a dat răspunsuri scurte şi clare, formulând un principiu, folosind o ilustrare sau citând un pasaj din Scripturi (Matei 12:38–42; 15:1–9; 16:1–4). Dar Isus pur şi simplu n-a răspuns când era clar că acest lucru nu era de nici un folos. — Marcu 15:2–5; Luca 22:67–70.

12. Cum a reuşit Isus să-i ajute chiar şi pe unii oameni care au strigat la el?

12 Uneori, oameni stăpâniţi de spirite necurate au strigat la Isus. Când s-a întâmplat acest lucru, Isus s-a stăpânit şi, în plus, şi-a folosit puterea primită de la Dumnezeu ca să-i ajute (Marcu 1:23–28; 5:2–8, 15). Dacă cineva se înfurie şi strigă la noi când suntem în lucrarea de predicare, şi noi trebuie să ne stăpânim şi să ne străduim să dăm dovadă de tact şi de amabilitate. — Coloseni 4:6.

În familie

13. De ce se împotrivesc unii când un membru al familiei lor începe să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova?

13 Nicăieri nu e mai mare nevoie de stăpânire de sine ca în familie. Cineva a cărui inimă este pătrunsă de adevărul biblic îşi doreşte foarte mult ca şi membrii familiei lui să simtă bucuria de a cunoaşte adevărul. Însă, aşa cum a spus Isus, membrii familiei ar putea să ni se împotrivească (Matei 10:32–37; Ioan 15:20, 21). Acest lucru se întâmplă din diverse motive. De exemplu, învăţăturile biblice ne pot ajuta să fim cinstiţi, respectuoşi şi să avem simţul răspunderii. Dar Scripturile ne învaţă şi că în orice situaţie trebuie să ascultăm în primul rând de Dumnezeu (Eclesiastul 12:1, 13; Faptele 5:29). Un membru al familiei care consideră că loialitatea noastră faţă de Iehova îi ştirbeşte oarecum din autoritate s-ar putea supăra. Într-o astfel de situaţie este foarte important să ne stăpânim, urmând exemplul lui Isus. — 1 Petru 2:21–23; 3:1, 2.

14–16. Ce anume i-a ajutat pe unii să-şi schimbe atitudinea după ce în trecut s-au opus membrilor credincioşi ai familiei lor?

14 Când au început să studieze Biblia şi să facă schimbări în viaţă, mulţi dintre cei care acum îi slujesc lui Iehova au întâmpinat opoziţie din partea partenerului conjugal sau din partea unui alt membru al familiei. Poate că cei ce li se împotriveau auziseră lucruri rele despre Martorii lui Iehova şi se temeau că familia lor va fi influenţată negativ. Dar ce i-a făcut să-şi schimbe atitudinea? În multe cazuri, exemplul bun al celui care a luat poziţie de partea adevărului. Întrucât acesta a continuat să aplice sfaturile biblice — mergând cu regularitate la întruniri, participând la minister şi totodată achitându-se de responsabilităţile sale din familie şi stăpânindu-se ori de câte ori i se vorbea urât — membrii familiei nu s-au mai împotrivit la fel de mult. — 1 Petru 2:12.

15 Unii se împotrivesc şi nu vor să audă nimic din Biblie din cauza prejudecăţilor sau a mândriei. Aşa au stat lucrurile în cazul unui bărbat din Statele Unite care a spus că avea un puternic spirit naţionalist. Odată, când soţia lui era la un congres, el şi-a luat toate hainele şi s-a mutat. Altă dată, a plecat de acasă cu o armă, ameninţând că se va sinucide. Pentru toate acţiunile lui iraţionale dădea vina pe religia soţiei lui. Însă ea s-a străduit să aplice mereu principiile biblice. După 20 de ani, soţul ei a devenit Martor. În Albania, o femeie a fost foarte supărată când fiica ei a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova şi mai târziu s-a botezat. De 12 ori, această femeie i-a distrus fiicei ei Biblia. Într-o zi, ea a luat Biblia pe care fiica ei o lăsase pe masă. Întâmplător a deschis chiar la Matei 10:36 şi a înţeles că ceea ce se spunea acolo i se aplica. Totuşi, puţin mai târziu, când fiica ei trebuia să plece împreună cu alţi Martori cu vaporul la un congres în Italia, ea a condus-o la port, ca să fie sigură că n-avea să păţească nimic. Când a văzut că ceilalţi Martori erau zâmbitori şi prietenoşi şi a observat atmosfera veselă şi iubirea din mijlocul grupului, această mamă şi-a schimbat părerea. În scurt timp, a acceptat să studieze Biblia. În prezent se străduieşte să-i ajute pe cei care la început se împotrivesc adevărului.

16 Într-o zi, un soţ, care purta mereu la el un cuţit, s-a luat după soţia sa care mergea la Sala Regatului, acuzând-o furios de tot felul de lucruri. Ea i-a răspuns cu blândeţe: „Intră în sală ca să te convingi singur“. Soţul a intrat, iar în prezent este bătrân creştin.

17. Ce sfat biblic poate fi util când situaţia devine uneori încordată într-o familie creştină?

17 Chiar dacă toţi membrii unei familii sunt creştini, din cauza imperfecţiunii pot apărea uneori situaţii tensionate şi pot fi spuse cuvinte aspre. Iată ce sfat li s-a dat creştinilor din Efesul antic: „Orice amărăciune răutăcioasă şi furie şi mânie şi strigăt şi vorbire injurioasă să fie înlăturate de la voi, împreună cu orice răutate“ (Efeseni 4:31). După cât se pare, mediul în care trăiau creştinii din Efes, propria lor imperfecţiune şi, în unele cazuri, vechiul lor mod de viaţă îşi spuneau cuvântul. Ce anume îi putea ajuta să se schimbe? Ei trebuiau ‘să fie înnoiţi în forţa care le activa mintea’ (Efeseni 4:23). Dacă studiau Cuvântul lui Dumnezeu, meditau la modul în care acesta trebuia să le influenţeze viaţa, se asociau cu colaboratorii creştini şi se rugau cu sinceritate, ei aveau să manifeste rodul spiritului lui Dumnezeu într-o măsură şi mai mare în viaţa lor. Ei aveau să înveţe ‘să devină buni unii cu alţii, plini de o tandră afecţiune, iertându-se cu mărinimie unii pe alţii, aşa cum şi Dumnezeu, prin Cristos, îi iertase cu mărinimie’ (Efeseni 4:32). Indiferent cum s-ar comporta alţii, noi trebuie să ne stăpânim, să manifestăm compasiune şi să fim buni şi iertători. Da, nu trebuie ‘să întoarcem nimănui rău pentru rău’ (Romani 12:17, 18). A-l imita pe Dumnezeu manifestând o iubire autentică este întotdeauna cel mai înţelept mod de a acţiona. — 1 Ioan 4:8.

Un sfat pentru toţi creştinii

18. De ce i-a fost util sfatul din 2 Timotei 2:24 unui bătrân din Efesul antic, şi cum le este acest sfat de folos tuturor creştinilor?

18 Sfatul de ‘a ne stăpâni în împrejurări rele’ este valabil pentru toţi creştinii (2 Timotei 2:24). Acest sfat i-a fost dat iniţial lui Timotei, în perioada în care el slujea ca bătrân în Efes. Unii membri ai acelei congregaţiei îşi exprimau pe un ton categoric propriile concepţii şi predau doctrine false. Întrucât nu au înţeles pe deplin obiectivul Legii mozaice, aceştia nu au înţeles nici importanţa credinţei, a iubirii şi a unei conştiinţe bune. Din cauza mândriei, ei se angajau în certuri, în dezbateri despre cuvinte. Astfel ei nu au prins sensul învăţăturilor lui Cristos şi nu au apreciat importanţa devoţiunii sfinte. Pentru a rezolva această problemă, Timotei trebuia să susţină cu fermitate adevărul biblic şi, totodată, să fie blând în relaţiile cu fraţii. Ca şi bătrânii de azi, Timotei ştia că turma nu era a lui şi că trebuia să-i trateze pe alţii în aşa fel încât să promoveze iubirea şi unitatea creştină. — Efeseni 4:1–3; 1 Timotei 1:3–11; 5:1, 2; 6:3–5.

19. De ce este important ca fiecare dintre noi ‘să caute smerenia’?

19 Dumnezeu îşi îndeamnă slujitorii ‘să caute smerenia’ (Ţefania 2:3). Cuvântul ebraic tradus „smerenie“ se referă la dispoziţia care-i permite cuiva să suporte nedreptăţi cu răbdare şi fără să se mânie sau să se răzbune. Să-i cerem cu sinceritate ajutor lui Iehova ca să ne stăpânim şi să-l reprezentăm cum se cuvine, chiar şi în cele mai grele împrejurări.

Ce aţi reţinut?

• Ce texte biblice ne pot ajuta când cineva ne vorbeşte urât?

• De ce a acţionat Saul cu insolenţă?

• Cum ne ajută exemplul lui Isus să-i tratăm frumos pe toţi oamenii?

• Ce foloase avem dacă dovedim stăpânire de sine când vorbim cu membrii familiei?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Deşi ştia ce reputaţie avea Saul, Anania a dat dovadă de amabilitate faţă de el

[Legenda fotografiei de la pagina 29]

Dacă un creştin se achită bine de responsabilităţile sale, membrii familiei i s-ar putea împotrivi mai puţin

[Legenda fotografiei de la pagina 30]

Creştinii promovează iubirea şi unitatea