Extindere acolo unde a înflorit şi creştinismul timpuriu
Extindere acolo unde a înflorit şi creştinismul timpuriu
ITALIA, peninsula în formă de cizmă ce se prelungeşte în Mediterana, a influenţat istoria lumii cu evenimentele ei culturale şi religioase. Atraşi de diversitatea încântătorului ei peisaj, de celebrele sale opere de artă şi de bucătăria ei delicioasă, milioane de turişti vin să viziteze această ţară. Dar Italia este şi o ţară în care instruirea biblică are un mare succes.
După cât se pare, creştinismul adevărat a fost adus la Roma, capitala puterii mondiale de atunci, când evreii şi prozeliţii care au devenit creştini la Penticosta din 33 e.n. s-au întors de la Ierusalim. În jurul anului 59 e.n., apostolul Pavel a mers prima oară în Italia. În portul Puteoli ‘i-a găsit pe fraţii’ săi creştini. — Faptele 2:5–11; 28:11–16.
După cum preziseseră Isus şi apostolii săi, spre sfârşitul secolului I al erei noastre, elemente apostate s-au îndepărtat treptat de creştinismul adevărat. Însă, înainte de încheierea acestui sistem rău de lucruri, adevăraţii discipoli ai lui Isus predică vestea bună pe tot pământul, inclusiv în Italia. — Matei 13:36–43; Faptele 20:29, 30; 2 Tesaloniceni 2:3–8; 2 Petru 2:1–3.
Un început deloc promiţător
În 1891, Charles Taze Russell, care se afla în fruntea lucrării de predicare a Studenţilor în Biblie (cum se numeau atunci Martorii lui Iehova), a mers pentru prima oară în câteva oraşe din Italia. El a recunoscut că rezultatele lucrării sale de predicare acolo nu erau promiţătoare: „Nimic nu ne-a încurajat să sperăm că lucrarea noastră va da roade în Italia“. În primăvara lui 1910, fratele Russell a revenit în Italia şi a ţinut un discurs biblic într-o sală de sport din centrul Romei. Cu ce rezultat? El a spus: „În general, întrunirea a fost o mare dezamăgire“.
De fapt, câteva decenii progresul lucrării de predicare a veştii bune în Italia a fost lent, în parte pentru că Martorii lui Iehova erau persecutaţi de regimul fascist. Pe timpul acela, în ţară nu existau mai mult de 150 de Martori. Majoritatea învăţaseră adevărurile biblice de la rudele sau de la prietenii lor aflaţi în străinătate.
Un progres impresionant
După al doilea război mondial, în Italia au fost trimişi câţiva misionari. Însă, aşa cum reiese din corespondenţa păstrată la Arhivele Statului, persoane cu poziţii importante la Vatican au cerut guvernului să-i expulzeze pe misionari. Cu câteva excepţii, misionarii au fost obligaţi să părăsească ţara.
În pofida obstacolelor, mulţimi de oameni din Italia au început să se îndrepte spre „muntele“ închinării la Iehova (Isaia 2:2–4). Numărul Martorilor a crescut simţitor. În 2004 a fost atins un record de 233 527 de proclamatori ai veştii bune, 1 proclamator la 248 de locuitori, iar la Comemorarea morţii lui Cristos au asistat 433 242 de persoane. La acea dată existau în Italia 3 049 de congregaţii ale Martorilor lui Iehova, care se întruneau în săli ale Regatului confortabile. În ultima perioadă, asistăm la o creştere însemnată în special la nivelul anumitor segmente de populaţie.
Se predică în multe limbi
Mulţi imigranţi din Africa, Asia şi Europa de Est vin în Italia în căutarea unui loc de muncă, a unei vieţi mai bune sau, în unele cazuri, pentru a scăpa de anumite situaţii critice. Cum pot fi ajutate spiritual aceste milioane de persoane?
Mulţi Martori din Italia au început să înveţe limbi dificile, cum ar fi albaneza, amharica, araba, bengali, chineza, punjabi, sinhala şi tagalog. Din 2001 s-au ţinut cursuri de limbi străine pentru cei ce voiau să depună mărturie în alte limbi. În ultimii trei ani, 3 711 Martori au urmat 79 de cursuri în 17 limbi. Aşa au luat fiinţă şi au putut fi întărite 146 de congregaţii şi 274 de grupe în 25 de limbi. Mulţi oameni sinceri au aflat astfel vestea bună şi au început să studieze Biblia. Deseori se obţin rezultate extraordinare.
Un Martor al lui Iehova i-a vorbit din Biblie lui George, un vorbitor de limbă malayalam din India. Deşi avea mari probleme cu găsirea unui loc de muncă, George a acceptat cu bucurie să studieze Biblia. După câteva zile, Gil, prietenul lui George, un indian de limbă punjabi, a mers la Sala Regatului şi a început şi el să studieze Biblia. Gil le-a făcut cunoştinţă Martorilor cu David, un indian de limbă telugu. Curând după aceea, David a început să studieze Biblia. Alţi doi indieni, Sonny şi Shubash, care locuiau în aceeaşi casă cu David, i s-au alăturat la studiul biblic.
După câteva săptămâni, Martorii au primit un telefon de la Dalip, un vorbitor de limbă marathi. El a spus: „Sunt un prieten al lui George. Mă puteţi învăţa şi pe mine din Biblie?“ A venit apoi Sumit, un vorbitor de limbă tamil. Ulterior, un alt prieten al lui George a dat telefon ca să ceară un studiu biblic. Apoi, George a venit la Sala Regatului cu alt tânăr, Max, care a vrut şi el să studieze Biblia. În prezent, se conduc şase studii biblice şi se fac demersuri pentru începerea altor patru. Aceste studii biblice se ţin în engleză, dar se folosesc şi publicaţii în hindi, malayalam, marathi, punjabi, tamil, telugu şi urdu.
Surzii „aud“ vestea bună
În Italia există peste 90 000 de surzi. La mijlocul anilor ’70 ai secolului trecut, Martorii au început să le predice şi lor adevărurile biblice. Iniţial, câţiva Martori surzi i-au învăţat limbajul italian al semnelor pe unii colaboratori creştini care au vrut să dea o mână de ajutor în acest teritoriu. După aceea, tot mai mulţi surzi s-au arătat interesaţi de Biblie. În prezent, peste 1 400 de persoane care folosesc limbajul italian al semnelor asistă la întrunirile creştine. Cincisprezece congregaţii şi 52 de grupe ţin întruniri în acest limbaj.
La început, unii Martori au luat în mod individual iniţiativa de a le predica surzilor. Dar în 1978, filiala din Italia a Martorilor lui Iehova a început să organizeze congrese pentru surzi. În luna mai a acelui an s-a anunţat că la apropiatul congres internaţional de la Milano vor fi sesiuni pentru surzi. Primul congres de circumscripţie pentru persoanele cu deficienţe auditive s-a ţinut la Sala de Congrese din Milano în februarie 1979.
De atunci, filiala acordă o atenţie specială necesităţilor spirituale ale persoanelor cu deficienţe auditive, încurajând tot mai mulţi evanghelizatori să înveţe mai bine limbajul semnelor. Din 1995 sunt trimişi pionieri speciali, sau evanghelizatori cu timp integral, la unele grupe pentru a-i instrui în minister pe Martorii surzi şi pentru a organiza întruniri creştine. Trei săli de congrese au în dotare sisteme video ultramoderne pentru ca programul să fie urmărit mai bine. În plus, pentru surzi sunt disponibile videocasete cu publicaţii creştine.
Oamenii au observat că Martorii se îngrijesc de necesităţile spirituale ale surzilor. În revista P@role & Segni, editată de Societatea Italiană a Surzilor, a apărut un fragment dintr-o scrisoare trimisă de un monsenior catolic: „Surditatea e un handicap dificil în sensul că persoana în cauză necesită o atenţie continuă. De exemplu, ea ajunge la biserică singură şi fără nici o dificultate, dar ca să urmărească tot ce se citeşte, se spune şi se cântă în timpul serviciului religios are nevoie de un interpret“. Potrivit aceleiaşi reviste, prelatul „recunoaşte că, din nefericire, Biserica nu este încă pregătită să se ocupe de persoanele cu acest handicap şi observă că mulţi surzi sunt mai bine primiţi în sălile Regatului ale Martorilor lui Iehova decât în parohie“.
Vestea bună este predicată în închisori
Poate fi liber un deţinut? Da, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu are putere să-i ‘elibereze’ pe cei ce îl acceptă şi îl aplică în viaţă. Mesajul pe care l-a proclamat Isus „captivilor“ a fost eliberarea din păcat şi din religia falsă (Ioan 8:32; Luca 4:16–19). În Italia, lucrarea de predicare în închisori are un mare succes. Aproape 400 de miniştri Martori ai lui Iehova au fost autorizaţi de Stat să-i viziteze pe deţinuţi pentru a le oferi ajutor spiritual. Martorii lui Iehova au fost prima organizaţie necatolică ce a cerut şi a obţinut această permisiune.
Mesajul Bibliei poate fi răspândit în moduri neaşteptate. Deţinuţii vorbesc între ei despre lucrarea de instruire biblică desfăşurată de Martorii lui Iehova. Drept urmare, unii deţinuţi au cerut să fie vizitaţi de un ministru Martor. Uneori rudele care au început să studieze Biblia îi încurajează pe deţinuţi să ceară să fie vizitaţi de Martori. Unii deţinuţi care ispăşesc pedepse pe viaţă pentru omucidere sau pentru alte delicte grave s-au căit de faptele lor şi şi-au schimbat radical modul de viaţă. Astfel, ei se pregătesc să se dedice lui Iehova Dumnezeu şi să se boteze.
În câteva închisori s-au organizat discursuri biblice, s-au luat măsuri pentru a ţine Comemorarea morţii lui Isus şi s-au vizionat videocasete cu tematică biblică, produse de Martorii lui Iehova. Deseori, la aceste întruniri asistă mulţi deţinuţi.
Pentru a-i ajuta în mod concret, Martorii le-au oferit deţinuţilor reviste cu subiecte utile lor. Unele dintre acestea au fost numărul din 8 mai 2001 al revistei Treziţi-vă!, care analiza subiectul „Pot fi deţinuţii reeducaţi?“, şi cel din 8 aprilie 2003, cu titlul „Drogurile — Ce poate face familia?“. Cu acea ocazie s-au distribuit câteva mii de exemplare. Drept urmare, s-au iniţiat câteva sute de studii biblice. Câţiva gardieni au fost şi ei interesaţi de mesajul Bibliei.
După ce a primit o permisiune specială din partea autorităţilor, un deţinut pe nume Constantino s-a botezat la o sală a Regatului din San Remo în prezenţa a 138 de Martori locali. „M-am simţit copleşit de afecţiune“, a spus după aceea Constantino vizibil emoţionat. Într-un ziar local au apărut cuvintele comandantului închisorii: „Ne-a făcut o mare plăcere . . . să-i dăm această permisiune. Tot ce poate fi util în vederea recuperării sociale, personale şi spirituale a unui deţinut este de apreciat“. Soţia şi fiica lui Constantino au fost impresionate de felul în care cunoştinţa exactă din Biblie i-a schimbat viaţa: „Suntem mândre de schimbările pe care le-a făcut; a devenit paşnic şi se interesează tot mai mult de noi. Şi-a redobândit respectul şi încrederea noastră“. Ele au început să studieze Biblia şi să asiste la întrunirile creştine.
Sergio, care a fost condamnat pentru furt, jaf armat, trafic de droguri şi omucidere a fost condamnat la închisoare până în 2024. După ce a studiat Biblia trei ani şi a făcut mari schimbări în viaţă, Sergio a hotărât să se boteze. El este al cincisprezecelea deţinut de la penitenciarul Porto Azzurro, de pe insula Elba, care s-a botezat ca Martor al lui Iehova. În prezenţa câtorva deţinuţi, el a fost
botezat într-un bazin portabil montat pe terenul de sport al penitenciarului.Leonardo, care ispăşeşte o pedeapsă de 20 de ani, a obţinut o permisiune specială pentru a se boteza într-o sală a Regatului din Parma. Într-un interviu dat ziarului local, Leonardo a vrut să „precizeze că nu s-a hotărât să devină Martor al lui Iehova ca să scape de întunericul închisorii, ci ca să-şi satisfacă o mare necesitate spirituală“. El a mai spus: „Am făcut multe greşeli în viaţă, dar am lăsat totul în urmă. M-am schimbat, însă nu peste noapte, iar calea pe care o voi urma va fi în continuare dreaptă“.
Salvatore, care este condamnat pentru omucidere, se află în penitenciarul de maximă securitate din Spoleto. Botezul său, care a fost făcut în închisoare, i-a impresionat pe mulţi. Comandantul penitenciarului a declarat: „Trebuie subliniată importanţa socială, atât pentru oamenii din penitenciare, cât şi pentru întreaga societate, a unei alegeri ce duce la un comportament mai bun faţă de toţi“. Datorită schimbărilor pe care le-a făcut Salvatore, soţia şi una dintre fiicele sale participă acum la întrunirile Martorilor lui Iehova. Un deţinut căruia Salvatore i-a depus mărturie s-a botezat ca slujitor dedicat lui Iehova.
Extinderea şi creşterea de care s-a bucurat creştinismul în secolul I a cuprins şi Italia (Faptele 2:10; Romani 1:7). În acest timp al secerişului, extinderea şi creşterea spirituală continuă în acele zone în care Pavel şi colaboratorii săi creştini au trudit predicând vestea bună. — Faptele 23:11; 28:14–16.
[Harta de la pagina 13]
(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)
ITALIA
Roma
[Legenda fotografiilor de la pagina 15]
Sala de congrese din Bitonto şi o congregaţie din Roma unde se foloseşte limbajul italian al semnelor
[Legenda fotografiei de la pagina 16]
Deţinuţii sunt ‘eliberaţi’ de adevărurile biblice
[Legenda fotografiilor de la pagina 17]
Creşterea spirituală continuă în ţara în care a înflorit şi creştinismul timpuriu