Filon din Alexandria — speculaţii asupra textului biblic

ÎN 332 î.e.n., Alexandru cel Mare a intrat în Egipt. Înainte de a-şi continua spre est campania de cucerire a lumii, el a întemeiat oraşul Alexandria, care a devenit un centru cultural al lumii elenistice. În jurul anului 20 î.e.n., acolo s-a născut alt luptător, ale cărui arme n-au fost sabia şi suliţa, ci argumentele filozofice. El este cunoscut sub numele de Filon din Alexandria, sau Filon Iudeul, datorită originii sale evreieşti.

După distrugerea Ierusalimului în 607 î.e.n., a apărut diaspora. Câteva mii de evrei stabiliţi în Egipt locuiau în Alexandria. Însă între evrei şi greci existau neînţelegeri. Evreii refuzau să se închine la zeii grecilor, iar grecii dispreţuiau Scripturile evreilor. Filon, care urmase şcoli greceşti şi crescuse într-o familie de evrei, cunoştea bine situaţia. El credea că iudaismul era religia adevărată. Dar, spre deosebire de mulţi alţii, Filon a căutat o modalitate paşnică prin care să-i atragă pe păgâni la Dumnezeu. El a vrut să dea iudaismului o formă care să fie pe placul acestora.

O nouă interpretare a Scripturilor

Filon, ca de altfel mulţi evrei din Alexandria, avea ca limbă maternă greaca. Astfel, Septuaginta, traducerea grecească a Scripturilor ebraice, a constituit baza studiului său. Examinând textul Septuagintei, el a ajuns la concluzia fermă că acesta conţinea idei filozofice şi că Moise avusese „vocaţie de filozof“.

Cu secole mai înainte, învăţaţii greci începuseră să dea o nouă interpretare legendelor lor despre zei şi zeiţe, despre uriaşii şi demonii din mitologia antică greacă, întrucât le considerau greu de crezut. Clasicistul James Drummond a spus despre metoda lor: „Filozoful încerca să găsească înţelesurile ascunse ale povestirilor mitologice şi să extragă din conţinutul lor dezgustător şi absurd adevăruri profunde, cu rol edificator, pe care autorii povestirilor ar fi intenţionat să le exprime într-un limbaj licenţios sugestiv“. Acest procedeu se numeşte interpretare alegorică, iar Filon l-a folosit pentru a explica Scripturile.

Pentru a exemplifica, să analizăm cuvintele din Geneza 3:21, aşa cum sunt redate ele în Septuaginta (ediţia din 2004): „Domnul Dumnezeu le-a făcut, lui Adam şi femeii sale, veşminte din piele şi i-a îmbrăcat“. Grecii considerau că era sub demnitatea Dumnezeului Suprem să le facă haine oamenilor. De aceea, Filon a interpretat astfel acest verset: „Expresia «veşminte din piele» este figurativă şi se referă la pielea noastră, adică la corpul nostru; căci Dumnezeu a  creat mai întâi intelectul şi l-a numit Adam; apoi a creat spiritul, căruia i-a pus numele Viaţă. La urmă, a fost necesar să creeze şi un corp, pe care l-a numit în limbaj figurativ «veşmânt din piele»“. Astfel, Filon a încercat să transfere în plan filozofic faptul că Dumnezeu le-a făcut haine lui Adam şi Evei.

De asemenea, să analizăm versetele din Geneza 2:10–14, unde este descrisă sursa de apă care uda grădina Edenului şi sunt menţionate cele patru fluvii care ieşeau din grădină. Filon a încercat să descopere semnificaţia mai profundă a acestor cuvinte. După ce face o descriere literală a regiunii, el spune: „E posibil ca acest pasaj să aibă şi un sens alegoric; cele patru fluvii sunt simbolurile a patru virtuţi“. El a presupus că fluviul Pison reprezintă înţelepciunea, fluviul Ghihon este simbolul seriozităţii, Tigrul simbolizează dârzenia, iar Eufratul, dreptatea. Astfel, alegoria a luat locul geografiei.

Filon a dat o interpretare alegorică relatării despre creaţie, uciderii lui Abel de către Cain, Potopului din zilele lui Noe, relatării despre încurcarea limbilor la Babel, precum şi multor precepte din Legea mozaică. Aşa cum arată exemplele din paragraful anterior, el admitea deseori că versetul biblic are un sens literal, dar îi dădea şi o interpretare simbolică:  „Poate că ar fi bine să privim aceste secvenţe ca pe nişte alegorii“. Din nefericire, Filon a insistat în scrierile sale pe interpretarea simbolică, neglijând sensul explicit al versetelor biblice.

Cine este Dumnezeu?

Filon a susţinut existenţa lui Dumnezeu printr-o ilustrare sugestivă. După ce descrie pământul, râurile, planetele şi stelele, el conchide: „Dintre toate lucrările de creaţie, lumea dezvăluie o măiestrie artistică desăvârşită, ca şi cum ar fi fost alcătuită de cineva cu o ingeniozitate şi cu o cunoştinţă perfecte. Aşa ne-am putut face o idee cu privire la existenţa lui Dumnezeu“. Era un raţionament corect. — Romani 1:20.

Dar când a explicat natura Dumnezeului Atotputernic, el s-a îndepărtat mult de adevăr. Filon a susţinut că Dumnezeu „nu are calităţi distinctive“ şi că „este de nepătruns“. El nu a pledat pentru cunoaşterea lui Dumnezeu, spunând că „a merge mai departe în încercarea de a examina esenţa sau calităţile distinctive ale lui Dumnezeu ar fi o mare nesăbuinţă“. Această idee nu provenea din Biblie, ci de la filozoful păgân Platon.

Filon a spus că Dumnezeu depăşeşte într-atât înţelegerea umană, încât este imposibil ca el să aibă nume. Iată cuvintele sale: „Prin urmare, e logic că nici un nume propriu nu este potrivit pentru a-l numi pe cel care e cu adevărat Dumnezeul cel viu“. Ce raţionament eronat!

Biblia afirmă cât se poate de clar că Dumnezeu are un nume propriu. În Psalmul 83:18 citim: „Tu, al cărui Nume este [Iehova], Tu eşti Cel-Prea-Înalt peste tot pământul!“ Iar în Isaia 42:8 găsim chiar cuvintele lui Dumnezeu: „Eu sunt [Iehova], acesta este Numele Meu“. De ce a susţinut Filon, un evreu care cunoştea aceste versete biblice, că Dumnezeu nu are nume? Deoarece el nu se referea la Dumnezeul Bibliei, care este o persoană, ci la un dumnezeu inaccesibil şi fără nume din filozofia greacă.

Ce este sufletul?

Filon făcea distincţie între trup şi suflet. El spunea că omul este „format din trup şi suflet“. Poate sufletul să moară? Observaţi explicaţia lui Filon: „Chiar dacă suntem în viaţă, sufletul este mort şi îngropat în trup ca într-un mormânt. Dar când [trupul] moare, sufletul începe să trăiască, fiind eliberat din trupul decăzut în care este închis“. Pentru Filon, moartea sufletului era simbolică. El credea că sufletul este nemuritor.

Dar ce spune Biblia despre suflet? În Geneza 2:7 citim: „Şi DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit un suflet viu“. Potrivit Bibliei, oamenii nu au suflete, ci sunt suflete.

În Biblie se spune, de asemenea, că sufletul moare. În Ezechiel 18:4 citim: „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri“. Din aceste versete putem trage următoarea concluzie logică: Omul este un suflet. Iar când moare un om, moare un suflet. a

După moartea lui Filon, evreii n-au dat prea mare importanţă scrierilor sale. Creştinătatea însă i-a adoptat învăţăturile. Eusebiu şi alţi conducători ai Bisericii credeau că Filon s-a convertit la creştinism. Ieronim îl considera un Părinte al Bisericii. De fapt, creştinii apostaţi au păstrat scrierile lui Filon, nu evreii.

Ele au schimbat radical dogma creştină. Sub influenţa lui Filon, creştinii nominali au  adoptat doctrina nemuririi sufletului. Învăţătura sa despre Logos (sau Cuvânt) a contribuit la formarea doctrinei Trinităţii, dogmă nebiblică a creştinismului apostat.

Nu vă lăsaţi înşelaţi

În studiul său asupra Scripturilor ebraice, Filon a avut grijă să „nu omită nici un posibil sens metaforic ascuns într-un limbaj simplu“. Însă în Deuteronomul 4:2, Moise a spus cu privire la Legea lui Dumnezeu: „Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu şi să nu scădeţi nimic din ele, ca să păziţi poruncile DOMNULUI Dumnezeului vostru, aşa cum eu vi le dau“. În pofida intenţiilor sale, în aparenţă bune, Filon a dat Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu interpretări speculative, care, ca o ceaţă groasă, au întunecat sensul corect al acestuia.

Apostolul Petru a spus: „Nu prin faptul că am urmat nişte istorisiri neadevărate, născocite cu abilitate, v-am făcut noi cunoscute puterea şi prezenţa Domnului nostru Isus Cristos“ (2 Petru 1:16). Spre deosebire de scrierile lui Filon, instrucţiunile date de Petru congregaţiei creştine timpurii s-au bazat pe fapte şi pe îndrumarea spiritului lui Dumnezeu, „spiritul adevărului“, care ‘i-a călăuzit în tot adevărul’. — Ioan 16:13.

Dacă doriţi să-i slujiţi Dumnezeului Bibliei, aveţi nevoie de o îndrumare demnă de încredere, nu de speculaţii omeneşti. Aveţi nevoie de cunoştinţă exactă despre Iehova şi voinţa sa şi de umilinţa unui cercetător sincer. Dacă veţi studia Biblia cu această atitudine corectă, veţi ajunge să cunoaşteţi ‘scrierile sfinte, care vă pot face înţelepţi pentru salvare prin credinţa în legătură cu Cristos Isus’. Prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu veţi deveni ‘pe deplin competenţi, complet echipaţi pentru orice lucrare bună’. — 2 Timotei 3:15–17.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Fotografia de la pagina 10]

ORAŞUL LUI FILON

Filon a trăit şi a scris în Alexandria. Câteva secole, acest oraş a fost considerat capitala mondială a cărţii şi a erudiţiei.

În şcolile din acel oraş predau învăţaţi iluştri. Biblioteca din Alexandria a ajuns să fie cunoscută în întreaga lume. Ea cuprindea sute de mii de volume, întrucât bibliotecarii se străduiau să obţină un exemplar al fiecărui document scris.

Cu timpul, vasta bibliotecă din Alexandria nu s-a mai bucurat de faima sa de odinioară. Împăraţii romani au fost interesaţi de prestigiul Romei, iar capitala culturală a lumii s-a mutat în Europa. Alexandria a fost complet uitată în secolul al VII-lea e.n., când oraşul a fost cucerit. Şi astăzi istoricii deplâng pierderea acestei biblioteci celebre, în urma căreia unii susţin că omenirea a pierdut o mie de ani de civilizaţie.

[Provenienţa fotografiei]

L. Chapons/Illustrirte Familien-Bibel nach der deutschen Uebersetzung Dr. Martin Luthers

[Chenarul de la pagina 12]

INTERPRETAREA ALEGORICĂ ASTĂZI

Alegoria (gr. allegorein „a vorbi prin imagini“) este o „figură de stil care constă în folosirea unei metafore — sau a unui simbol — în expunerea narativă sau plastică a unei idei abstracte“ (Dicţionarul figurilor de stil, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1995). Scrierile alegorice trimit la lucruri mai importante, ascunse, care sunt exprimate prin simboluri. Asemenea lui Filon din Alexandria, unii învăţători religioşi din zilele noastre dau o interpretare alegorică Bibliei.

Să luăm, de pildă, primele 11 capitole din Geneza, în care este prezentată istoria lumii de la creaţie până la împrăştierea oamenilor la turnul Babel. În The New American Bible, o ediţie catolică a Bibliei, se spune: „Pentru ca adevărurile cuprinse în aceste capitole să fie pe înţelesul israeliţilor, care urmau să le păstreze, ele trebuiau exprimate într-un limbaj accesibil oamenilor din acele timpuri“. Din acest motiv, sensul adevărurilor trebuie separat de forma lor literală“. De aici se înţelege că aceste capitole nu permit o interpretare literală. Mai degrabă, aşa cum veşmintele acoperă trupul, şi cuvintele conţin sensuri mai profunde.

Totuşi, referindu-se la aceste capitole din Geneza, Isus a spus că trebuiau înţelese în sens literal (Matei 19:4–6; 24:37–39). Apostolii Pavel şi Petru au susţinut acelaşi lucru (Faptele 17:24–26; 2 Petru 2:5; 3:6, 7). Cercetătorii sinceri ai Cuvântului lui Dumnezeu resping explicaţiile care nu se armonizează cu întreaga Biblie.

[Legenda fotografiei de la pagina 9]

Farul din Alexandria

[Provenienţa fotografiei]

Archives Charmet/Bridgeman Art Library