Idei importante din 1 Împăraţi
Cuvântul lui Iehova este viu
Idei importante din 1 Împăraţi
„CÂND se înmulţesc cei drepţi, poporul se bucură, dar când stăpâneşte cel rău, poporul geme“ (Proverbele 29:2). Cartea biblică 1 Împăraţi ilustrează cu multă forţă adevărul acestui proverb. Ea vorbeşte despre viaţa lui Solomon, sub a cărui domnie anticul regat al lui Israel s-a bucurat de multă siguranţă şi prosperitate. Cartea 1 Împăraţi consemnează şi evenimentele ce au dus la divizarea naţiunii după moartea lui Solomon, vorbind totodată şi despre domnia următorilor 14 regi, din Iuda şi din Israel. Doar doi dintre aceşti regi i-au fost loiali toată viaţa lui Iehova. Cartea vorbeşte, de asemenea, despre activitatea a şase profeţi, printre care şi Ilie.
Scrisă în Ierusalim şi în Iuda de profetul Ieremia, relatarea acoperă o perioadă de aproximativ 129 de ani, din 1040 î.e.n. până în 911 î.e.n. Când a compilat această carte, se pare că Ieremia a consultat diferite cronici antice, precum „cartea faptelor lui Solomon“, care astăzi nu mai există. — 1 Împăraţi 11:41; 14:19; 15:7.
UN REGE ÎNŢELEPT ADUCE PACE ŞI PROSPERITATE
Primul capitol al cărţii 1 Împăraţi începe cu relatarea captivantă despre tentativa lui Adonia, fiul regelui David, de a uzurpa tronul tatălui său. Acţiunea promptă a profetului Natan zădărniceşte planul lui Adonia, iar Solomon, alt fiu al lui David, este uns rege. Rugăciunea noului rege îi este plăcută lui Iehova, care îi dă „o inimă înţeleaptă şi pricepută“, precum şi „bogăţii şi slavă“ (1 Împăraţi 3:12, 13). Înţelepciunea lui Solomon este fără egal şi nimeni nu-l poate întrece în bogăţie. Israelul se bucură de o perioadă de pace şi prosperitate.
Printre edificiile pe care Solomon le termină de construit se află templul lui Iehova şi alte clădiri regale. Iehova îi promite lui Solomon că, dacă va rămâne ascultător, îi ‘va stabili pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei sale în Israel’ (1 Împăraţi 9:4, 5). De asemenea, adevăratul Dumnezeu îl avertizează cu privire la consecinţele neascultării. Cu timpul însă, Solomon îşi ia multe soţii străine. Influenţat de soţii, la bătrâneţe el ia parte la închinarea falsă. Iehova profeţeşte că regatul lui Israel va fi divizat. În 997 î.e.n., Solomon moare, după 40 de ani de domnie. Pe tronul Israelului urcă fiul său Roboam.
Răspunsuri la întrebări biblice:
1:5— De ce a încercat Adonia să uzurpe tronul în timp ce David era încă în viaţă? Biblia nu spune de ce. Însă putem deduce că, întrucât fraţii mai mari ai lui Adonia, Amnon şi Absalom, muriseră, cum probabil murise şi fiul lui David Chileab, Adonia a considerat că avea dreptul la tron, deoarece era cel mai mare fiu rămas în viaţă al lui David (2 Samuel 3:2–4; 13:28, 29; 18:14–17). Având sprijinul puternicului comandant de oşti Ioab şi al marelui preot Abiatar, un om influent, Adonia era probabil sigur că va obţine tronul. Biblia nu spune dacă el ştia de intenţia lui David de a-i lăsa tronul lui Solomon. Însă, când a oferit o jertfă, el nu i-a invitat pe Solomon şi pe celelalte persoane loiale lui David (1 Împăraţi 1:9, 10). Aceasta lasă să se înţeleagă că Adonia îl considera pe Solomon un rival.
1:49–53; 2:13–25— De ce, după ce l-a iertat, Solomon a poruncit ca Adonia să fie omorât? Chiar dacă Bat-Şeba nu îşi dăduse seama de adevărata intenţie a lui Adonia, Solomon a înţeles de ce acesta îi ceruse Bat-Şebei să-l roage să i-o dea pe Abişag de soţie. Deşi David nu avusese relaţii intime cu ea, frumoasa Abişag era considerată concubina lui David. Potrivit obiceiului vremii, ea devenea proprietatea moştenitorului legal al lui David. Adonia s-a gândit probabil că, luând-o pe Abişag de soţie, putea încerca din nou să obţină tronul. Considerând cererea lui Adonia drept o dovadă a ambiţiei sale de a deveni rege, Solomon a revenit asupra deciziei sale de a-l ierta.
6:37—8:2— Când a fost dedicat templul? Templul a fost terminat în al 11-lea an al domniei lui Solomon, în 1027 î.e.n., luna a opta. Se pare că până s-a adus mobilierul şi s-au făcut alte pregătiri au mai trecut 11 luni. Prin urmare, templul trebuie să fi fost dedicat în a şaptea lună a anului 1026 î.e.n. Înainte de a se menţiona dedicarea templului, se vorbeşte şi despre lucrările de construcţie de la alte edificii, oferindu-se astfel detalii cu privire la lucrările de construcţie din acea vreme. — 2 Cronici 5:1–3.
9:10–13— A fost gestul lui Solomon de a dărui 20 de cetăţi, sau oraşe, din Galileea regelui Tirului, Hiram, în armonie cu Legea mozaică? — E posibil ca prevederile Legii din Leviticul 25:23, 24 să se fi aplicat numai la teritoriile ocupate de israeliţi. Deşi se aflau pe teritoriul Ţării Promise, e posibil ca oraşele oferite de Solomon lui Hiram să fi fost locuite de neisraeliţi (Exodul 23:31). Dar s-ar putea şi ca gestul lui Solomon să fi constituit o dovadă că acesta nu mai respecta Legea în întregime, cum a fost, de exemplu, când ‘şi-a înmulţit soţiile’ şi şi-a luat mulţi cai (Deuteronomul 17:16, 17). Oricum au stat lucrurile, Hiram nu a fost mulţumit de darul oferit. E posibil ca oraşele să nu fi fost bine întreţinute de locuitorii păgâni sau să nu fi avut o poziţie prea bună.
11:4— A devenit Solomon infidel la bătrâneţe din cauza senilităţii? E puţin probabil ca lucrurile să fi stat astfel. Solomon era destul de tânăr când a devenit rege şi, deşi a domnit 40 de ani, nu a ajuns la o vârstă atât de înaintată. În plus, el nu a renunţat complet la închinarea la Iehova. Se pare că Solomon a încercat să practice o formă de interconfesionalism.
Învăţăminte pentru noi:
2:26, 27, 35. Cuvântul lui Iehova se adevereşte întotdeauna. Scoaterea din slujba de preot a lui Abiatar, un descendent al lui Eli, a fost o împlinire a ‘cuvântului rostit de DOMNUL asupra casei lui Eli’. Înlocuirea lui Abiatar cu Ţadoc, din linia lui Fineas, a fost o împlinire a celor consemnate în Numeri 25:10–13. — Exodul 6:25; 1 Samuel 2:31; 3:12; 1 Cronici 24:3.
2:37, 41–46. Cine crede că poate să încalce legea lui Dumnezeu şi să scape nepedepsit se înşeală amarnic. Cei ce se abat cu bună ştiinţă de la ‘drumul îngust care duce la viaţă’ vor suferi consecinţele acestei decizii neînţelepte. — Matei 7:14.
3:9, 12–14. Iehova răspunde la rugăciunile sincere ale slujitorilor săi care cer înţelepciune, pricepere şi îndrumare pentru a-şi îndeplini serviciul sacru. — Iacov 1:5.
8:22–53. Solomon şi-a exprimat profunda recunoştinţă faţă de Iehova — un Dumnezeu al bunătăţii iubitoare, care îşi împlineşte promisiunile şi ascultă rugăciunile. Dacă vom medita la rugăciunea rostită de Solomon cu ocazia dedicării templului, vom aprecia şi mai mult aceste calităţi ale lui Dumnezeu, precum şi alte trăsături ale personalităţii sale.
11:9–14, 23, 26. Când Solomon a devenit neascultător la bătrâneţe, Iehova i-a ridicat vrăjmaşi. „Dumnezeu li se opune celor orgolioşi, dar le dă bunătate nemeritată celor umili“, spune apostolul Petru. — 1 Petru 5:5.
11:30–40. Regele Solomon a căutat să-l omoare pe Ieroboam din cauza celor prezise de Ahia în legătură cu acesta. Cât de diferită fusese atitudinea lui cu 40 de ani mai înainte, când a refuzat să se răzbune pe Adonia şi pe ceilalţi conspiratori (1 Împăraţi 1:50–53)! Această schimbare de atitudine a fost o consecinţă a îndepărtării lui de Iehova.
UN REGAT UNIT SE DESTRAMĂ
Ieroboam şi poporul vin la regele Roboam pentru a-i cere să le uşureze jugul pus de tatăl său, Solomon. În loc să răspundă favorabil cererii lor, Roboam îi ameninţă că le va îngreuna şi mai mult poverile. Zece triburi se revoltă şi îl fac pe Ieroboam rege peste ele. Regatul se divizează. Roboam domneşte peste partea de sud a regatului, formată din triburile lui Iuda şi Beniamin, iar Ieroboam domneşte peste celelalte zece triburi ale lui Israel, din nord.
Pentru a împiedica poporul să meargă la Ierusalim ca să se închine, Ieroboam face doi viţei de aur, unul la Dan şi altul la Betel. Regii care i-au succedat lui Ieroboam la tronul Israelului sunt Nadab, Baeşa, Ela, Zimri, Tibni, Omri, Ahab şi Ahazia. În locul lui Roboam, în Iuda domnesc pe rând Abiiam, Asa, Iosafat şi Ioram. În zilele acestor regi, slujesc ca profeţi Ahia, Şemaia şi un om al lui Dumnezeu căruia nu i se dă numele, precum şi Iehu, Ilie şi Mica.
Răspunsuri la întrebări biblice:
18:21— De ce au tăcut israeliţii când Ilie le-a cerut să aleagă între Iehova şi Baal? E posibil ca ei să-şi fi dat seama că nu i-au acordat lui Iehova o devoţiune exclusivă, aşa cum pretinde el, şi să se fi simţit vinovaţi. Sau poate conştiinţa lor era atât de tocită, încât nu vedeau nimic rău în faptul că se închinau la Baal în timp ce pretindeau că sunt închinători ai lui Iehova. Numai după ce Iehova şi-a demonstrat puterea au zis: „Iehova este adevăratul Dumnezeu! Iehova este adevăratul Dumnezeu!“ — 1 Împăraţi 18:39, NW.
20:34— După ce Iehova i-a dat lui Ahab victorie asupra sirienilor, de ce l-a cruţat Ahab pe regele acestora, Ben-Hadad? În loc să-l omoare, Ahab a încheiat cu Ben-Hadad un legământ prin care se pare că Ahab îşi putea alege străzi în capitala siriană, Damasc, unde să facă bazaruri, sau pieţe. Mai înainte, tatăl lui Ben-Hadad îşi alesese străzi în Samaria pentru a face comerţ. Prin urmare, Ahab i-a dat drumul lui Ben-Hadad deoarece urmărea interese comerciale în Damasc.
Învăţăminte pentru noi:
12:13, 14. Când luăm decizii importante în viaţă, trebuie să căutăm sfatul celor înţelepţi şi maturi, care cunosc bine Scripturile şi dovedesc un respect profund faţă de principiile divine.
13:11–24. Chiar dacă vine din partea unui colaborator în credinţă bine intenţionat, orice sfat sau sugestie ce pare discutabilă trebuie analizată în lumina Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia, care oferă îndrumarea înţeleaptă. — 1 Ioan 4:1.
14:13. Iehova ne cercetează cu atenţie inima pentru a vedea dacă există ceva bun în noi. Indiferent cât de neînsemnat este acel lucru bun, el poate să-l facă să crească în timp ce ne străduim să-i aducem un serviciu sacru.
15:10–13. Trebuie să respingem plini de curaj apostazia şi să promovăm închinarea adevărată.
17:10–16. Văduva din Sarepta l-a recunoscut pe Ilie ca profet şi l-a primit cum se cuvine, iar Iehova a binecuvântat faptele ei de credinţă. Şi în prezent Iehova observă faptele noastre de credinţă şi îi răsplăteşte pe cei ce susţin lucrarea Regatului în diferite moduri. — Matei 6:33; 10:41, 42; Evrei 6:10.
19:1–8. Când ne confruntăm cu opoziţie aprigă, putem fi siguri că Iehova ne susţine. — 2 Corinteni 4:7–9.
19:10, 14, 18. Adevăraţii închinători ai lui Iehova nu sunt niciodată singuri. Ei îl au alături pe Iehova, precum şi familia mondială de fraţi.
19:11–13. Iehova nu este o întruchipare a forţelor naturii.
20:11. Când Ben-Hadad s-a lăudat că va distruge Samaria, regele Israelului a răspuns: „Cine încinge armele [pentru a se pregăti de luptă] să nu se laude ca cel care le pune jos“ după ce se întoarce victorios de la luptă. Când ni se încredinţează o nouă responsabilitate nu trebuie să fim exagerat de încrezători în forţele noastre, asemenea oamenilor lăudăroşi. — Proverbele 27:1; Iacov 4:13–16.
De mare valoare pentru noi
Când le-a repetat Legea pe muntele Sinai, Moise le-a spus fiilor lui Israel: „Iată, pun azi înaintea voastră binecuvântarea şi blestemul: binecuvântarea, dacă veţi asculta de poruncile DOMNULUI Dumnezeului vostru, pe care vi le poruncesc în ziua aceasta; blestemul, dacă nu veţi asculta de poruncile DOMNULUI Dumnezeului vostru şi dacă vă veţi îndepărta de la calea pe care v-o dau în ziua aceasta“. — Deuteronomul 11:26–28.
Cât de clar ne este adus în atenţie acest adevăr fundamental în cartea 1 Împăraţi! Aşa cum am văzut, din ea putem trage învăţăminte valoroase. Mesajul ei este într-adevăr viu şi exercită putere. — Evrei 4:12.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 29]
Templul şi alte edificii construite de Solomon
[Legenda ilustraţiei de la paginile 30, 31]
După ce Iehova şi-a demonstrat puterea, poporul a exclamat: „Iehova este adevăratul Dumnezeu!“