„Omul prevăzător ia seama bine cum merge“

UN OM prevăzător este un om inteligent, cu simţ practic şi judecată sănătoasă, cu percepţie fină şi discernământ, prudent, raţional şi înţelept. El nu îi înşală pe alţii şi nici nu îi manipulează. În Proverbele 13:16 se spune că „orice om prevăzător lucrează cu cunoştinţă“. Într-adevăr, prevederea, sau prudenţa, este o calitate demnă de dorit.

Dar cum ne putem dovedi prevăzători în viaţa de zi cu zi? Cum se reflectă această calitate în alegerile pe care le facem, în modul în care îi tratăm pe alţii şi în felul în care reacţionăm la anumite situaţii? Ce foloase are omul prudent şi ce necazuri evită el? În Proverbele 14:12–25, regele Israelului antic, Solomon, oferă răspunsuri practice la aceste întrebări. a

Alege calea cu înţelepciune

Pentru a face alegeri înţelepte şi a reuşi în viaţă trebuie să avem capacitatea de a deosebi răul de bine. Însă Biblia avertizează: „Omului i se pare dreaptă o cale, dar la sfârşitul ei sunt căile morţii“ (Proverbele 14:12, NW). Prin urmare, trebuie să învăţăm să facem distincţie între ceea ce e bun doar în aparenţă şi ceea ce este bun şi drept cu adevărat. Expresia „căile morţii“ arată că există multe căi înşelătoare. Să vedem câteva situaţii la care trebuie să fim atenţi şi pe care trebuie să le evităm.

În lumea în care trăim, oamenii bogaţi şi faimoşi sunt priviţi în general cu multă stimă şi admiraţie şi sunt consideraţi persoane respectabile. Succesul lor pe plan financiar şi social ne-ar putea face să credem că modul lor de a acţiona este bun. Însă prin ce mijloace au reuşit mulţi dintre ei să-şi câştige bogăţia şi faima? Sunt căile lor întotdeauna drepte şi morale? De asemenea, există persoane ce manifestă un zel admirabil pentru convingerile lor religioase. Însă, în realitate, este sinceritatea lor o dovadă a corectitudinii acestor convingeri? — Romani 10:2, 3.

O anumită cale poate părea bună şi pentru că ne amăgim singuri. A lua decizii în funcţie de ceea ce noi considerăm a fi bine înseamnă a ne baza pe inima noastră, care este un ghid înşelător (Ieremia 17:9). O conştiinţă neinstruită ne poate face să credem că o cale greşită este calea cea dreaptă. Aşadar, ce ne poate ajuta să facem alegeri corecte?

Numai dacă studiem cu sârguinţă adevărurile profunde din Cuvântul lui Dumnezeu putem ajunge să avem ‘facultăţi de percepţie exersate ca să deosebească atât binele, cât şi răul’. Mai mult, trebuie să ne exersăm aceste facultăţi de percepţie „prin folosire“, adică aplicând principiile biblice (Evrei 5:14). Trebuie să fim atenţi ca nu cumva o cale ce doar în aparenţă este dreaptă să ne facă să deviem de la ‘drumul îngust care duce la viaţă’. — Matei 7:13, 14.

Când „inima poate fi mâhnită“

Putem fi oare fericiţi când nu avem pace interioară? Pot înlătura râsul şi veselia o durere adâncă? Este înţelept să ne înecăm durerea sau deprimarea în alcool sau să încercăm să le îndepărtăm consumând droguri ori trăind în promiscuitate? Răspunsul este nu. Înţeleptul rege  Solomon a spus: „Chiar în mijlocul râsului, inima poate fi mâhnită“. — Proverbele 14:13a.

Poate că râsul ascunde durerea, însă nu o poate înlătura. Biblia spune: „Toate îşi au vremea lor“. Şi, într-adevăr, „plânsul îşi are timpul lui, şi râsul timpul lui; bocitul îşi are timpul lui, şi jucatul timpul lui“ (Eclesiastul 3:1, 4). Însă dacă deprimarea persistă trebuie să luăm măsuri, căutând, dacă e nevoie, „îndrumare iscusită“ (Proverbele 24:6, NW) b. Deşi râsul şi distracţia sunt de folos, în această situaţie valoarea lor este mică. Avertizând împotriva formelor de divertisment nepotrivite şi a distracţiei excesive, Solomon spune: „Bucuria poate sfârşi prin necaz“. — Proverbele 14:13b.

În ce sens sunt săturaţi omul care se îndepărtează de Dumnezeu şi omul bun?

În continuare, regele Israelului spune: „Inima care se depărtează de Dumnezeu se va sătura de căile ei şi omul bun se va sătura şi el de ce este în el [cu rezultatele acţiunilor lui, NW]“ (Proverbele 14:14). În ce sens sunt săturaţi de rezultatele acţiunilor lor cel bun şi cel a cărui inimă s-a îndepărtat de Dumnezeu?

Unui om fără credinţă nu-i pasă că-i va da socoteală lui Dumnezeu şi, prin urmare, el nu este preocupat să facă ce e bine în ochii lui Iehova (1 Petru 4:3–5). O astfel de persoană se satură cu ceea ce obţine prin stilul său de viaţă materialist (Psalmul 144:11–15a). Pe de altă parte, omul bun e preocupat de lucrurile spirituale. El ţine cont de normele drepte ale lui Dumnezeu în tot ceea ce face. Un astfel de om e mulţumit de rezultatele acţiunilor sale deoarece ştie că Dumnezeul său este Iehova şi găseşte o bucurie fără egal în a-i sluji Celui Prea-Înalt. — Psalmul 144:15b.

Nu „crede orice cuvânt“

Punând în contrast căile celui lipsit de experienţă cu cele ale omului prudent, Solomon spune: „Omul simplu [cel fără experienţă, NW] crede orice cuvânt, dar omul prevăzător ia seama bine cum merge“ (Proverbele 14:15). Omul prevăzător nu este credul. El nu crede orice cuvânt pe care îl aude şi nici nu-i lasă pe alţii să  gândească în locul lui, ci reflectează cu atenţie la paşii săi. Informându-se asupra tuturor faptelor, omul prudent acţionează în cunoştinţă de cauză.

Să luăm ca exemplu întrebarea „Există Dumnezeu?“ Cel lipsit de experienţă este înclinat să creadă ceea ce cred oamenii proeminenţi sau să adopte opiniile care sunt populare. În schimb, omul prevăzător îşi face timp să analizeze faptele. El reflectează la versete precum Romani 1:20 şi Evrei 3:4. În chestiuni spirituale, el nu crede pur şi simplu cuvintele liderilor religioşi, ci ‘verifică exprimările inspirate ca să vadă dacă provin de la Dumnezeu’. — 1 Ioan 4:1.

Cât de înţelept este să dăm ascultare sfatului de a nu „crede orice cuvânt“! Îndeosebi cei cărora li s-a încredinţat responsabilitatea de a da sfaturi în congregaţia creştină trebuie să ia în serios acest îndemn. Ei trebuie să-şi facă o imagine completă despre ceea ce s-a întâmplat, ascultând cu atenţie toate părţile implicate şi adunând fapte, astfel încât sfaturile pe care le vor da să nu fie neînţelepte sau părtinitoare. — Proverbele 18:13; 29:20.

„Omul care are capacitate de gândire este urât de alţii“

Atrăgând atenţia asupra unei alte deosebiri între cel înţelept şi cel nebun, sau nechibzuit, regele Israelului spune: „Înţeleptul se teme şi se abate de la rău, dar nebunul este îngâmfat şi sigur pe el. Cine este iute la mânie face prostii şi omul plin de răutate [care are capacitate de gândire, NW] se face urât“. — Proverbele 14:16, 17.

Un om înţelept se teme să urmeze o cale greşită. Prin urmare, este prudent şi apreciază orice sfat care îl ajută să evite ce este rău. Cel nebun însă nu se gândeşte la consecinţe, ci este sigur pe el şi ignoră cu aroganţă sfaturile celorlalţi. Înclinat spre mânie, un astfel de om comite acte nesăbuite. Dar ce a vrut să spună Solomon când a adăugat că un om cu capacitate de gândire este urât de alţii?

În limba originală, expresia tradusă prin „capacitate de gândire“ are două sensuri, unul pozitiv şi altul negativ. Primul poate însemna discernământ şi inteligenţă (Proverbele 1:4; 2:11; 3:21). Al doilea se poate referi la idei pline de răutate şi gândire maliţioasă. — Psalmul 37:7; Proverbele 12:2; 24:8.

Dacă expresia se referă la un intrigant plin de răutate, nu este greu să ne dăm seama de ce o astfel de persoană e urâtă de alţii. Însă nu e la fel de adevărat şi că un om cu discernământ poate ajunge urât de cei cărora le lipseşte această calitate? De pildă, cei care îşi folosesc facultăţile de gândire şi aleg ‘să nu facă parte din lume’ sunt urâţi de lume (Ioan 15:19). Şi nu sunt oare ridiculizaţi creştinii tineri care îşi folosesc capacitatea de gândire şi se împotrivesc influenţei nesănătoase a colegilor ca să nu adopte o conduită nepotrivită? De fapt, închinătorii adevăraţi sunt urâţi de lume, deoarece lumea zace în puterea lui Satan Diavolul. — 1 Ioan 5:19.

„Cei răi se pleacă înaintea celor buni“

Omul prudent, sau prevăzător, se deosebeşte de omul lipsit de experienţă şi printr-un alt aspect. „Cei proşti [cei fără experienţă, NW] moştenesc nebunia, dar oamenii prudenţi sunt încununaţi cu cunoştinţă“ (Proverbele 14:18). Deoarece le lipseşte discernământul, cei fără experienţă fac alegeri nebuneşti, sau nechibzuite, iar acest lucru devine o caracteristică a modului lor de viaţă. În schimb, cunoştinţa îi împodobeşte pe cei prudenţi ca o coroană ce îi conferă onoare unui rege.

Înţeleptul rege continuă: „Cei răi se pleacă înaintea celor buni, şi cei nelegiuiţi la porţile celui drept“ (Proverbele 14:19). Cu alte cuvinte, în cele din urmă, cei buni vor triumfa asupra celor răi. Să ne gândim la creşterea numerică şi la modul superior de viaţă de care se bucură poporul de azi al lui Dumnezeu. Observând aceste binecuvântări ale slujitorilor lui Iehova, unii dintre împotrivitori se vor vedea obligaţi ‘să se plece’ înaintea femeii cereşti simbolice,  reprezentate pe pământ de rămăşiţa creştinilor unşi. Însă indiferent de cum vor reacţiona, aceşti împotrivitori vor trebui să recunoască la Armaghedon faptul că partea pământească a organizaţiei lui Dumnezeu este cu adevărat reprezentanta părţii cereşti. — Isaia 60:1, 14; Galateni 6:16; Revelaţia 16:14, 16.

‘Milă faţă de cei nenorociţi’

Referitor la natura umană, Solomon spune: „Săracul este urât chiar şi de aproapele său, dar bogatul are foarte mulţi prieteni“ (Proverbele 14:20). Cât de adevărat este acest lucru! Din cauza înclinaţiilor egoiste, oamenii imperfecţi au tendinţa de a fi binevoitori cu cei bogaţi şi de a-i dispreţui pe cei săraci. Deşi bogatul are foarte mulţi prieteni, ei dispar la fel de repede ca bogăţia pe care o are. Prin urmare, e înţelept să nu ne facem prieteni atrăgându-i cu bani sau linguşindu-i.

Dacă la o autoanaliză sinceră ne dăm seama că avem tendinţa de a ne da bine pe lângă cei bogaţi şi de a-i privi de sus pe cei cu posibilităţi materiale reduse, trebuie să înţelegem că Biblia condamnă favoritismul: „Cine dispreţuieşte pe aproapele său păcătuieşte, dar ferice de cine are milă de cei nenorociţi“. — Proverbele 14:21.

Trebuie să arătăm consideraţie faţă de cei aflaţi în situaţii dificile (Iacov 1:27). În ce mod? Oferindu-le „mijloacele de existenţă ale acestei lumi“, precum bani, hrană, adăpost, îmbrăcăminte şi ajutor personal (1 Ioan 3:17). Cel ce arată milă faţă de astfel de oameni e fericit, deoarece „este mai multă fericire în a da decât în a primi“. — Faptele 20:35.

Rezultatele conduitei lor

Principiul „ce seamănă omul, aceea va şi secera“ este valabil atât în cazul omului prevăzător, cât şi în cazul celui nechibzuit (Galateni 6:7). Unul face binele, iar celălalt plănuieşte răul. „În adevăr, cei care gândesc răul se rătăcesc, spune înţeleptul rege, dar cei care gândesc binele lucrează cu bunătate şi cu adevăr“ (Proverbele 14:22). Cei care fac binele se bucură de bunăvoinţa celorlalţi, precum şi de bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu.

Arătând legătura dintre reuşită şi munca asiduă, precum şi dintre eşec şi vorba prea multă şi munca prea puţină, Solomon continuă: „Oriunde se munceşte este şi câştig, dar vorbirea cu buzele duce la lipsă“ (Proverbele 14:23). Acest principiu se aplică şi cu privire la eforturile noastre pe plan spiritual. Când lucrăm din greu în ministerul creştin, împărtăşindu-le multor oameni adevărul salvator de vieţi revelat în Cuvântul lui Dumnezeu, culegem şi roade. Dacă ne îndeplinim cu fidelitate responsabilităţile teocratice, vom găsi multă bucurie şi satisfacţie.

„Bogăţia este o coroană pentru cei înţelepţi, dar cei nesocotiţi n-au altceva decât nebunie“, se spune în Proverbele 14:24. Acest proverb ar putea însemna că înţelepciunea pe care cei înţelepţi se străduiesc să o dobândească este pentru ei o bogăţie, care îi încununează sau îi împodobeşte. Cei nesocotiţi însă nu se aleg decât cu nebunie. Potrivit unei lucrări de referinţă, proverbul ar putea sugera şi că „bogăţia este o podoabă pentru cei ce o folosesc cu înţelepciune . . . [în timp ce] nebunii nu se aleg decât cu nebunia lor“. Indiferent de semnificaţia acestui proverb, celor înţelepţi le merge mai bine decât celor nesocotiţi.

„Martorul care spune adevărul scapă suflete, dar cel înşelător spune minciuni“, continuă Solomon (Proverbele 14:25). Aceste cuvinte sunt cu siguranţă adevărate într-un context juridic. Dar să ne gândim şi la semnificaţia lor pentru lucrarea de predicare a Regatului şi de facere de discipoli prin care depunem mărturie despre adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. Această mărturie îi eliberează pe cei drepţi din religia falsă şi duce la salvarea lor. Fiind permanent atenţi la noi înşine şi la ceea ce predăm, ne putem slava atât pe noi, cât şi pe cei ce ne ascultă (1 Timotei 4:16). Aşadar, în timp ce continuăm să facem aceste lucruri, să fim atenţi să ne dovedim prevăzători, sau prudenţi, în toate aspectele vieţii!

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Pentru a şti să deosebim binele de rău este vital să studiem cu sârguinţă adevărurile profunde din Biblie

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Aduce un stil de viaţă materialist cu adevărat satisfacţii?