„Sabia lui Iehova şi a lui Ghedeon!“

NUMEROŞI ca lăcustele, duşmanii pustiesc terenurile agricole. Acţiunea se petrece în perioada în care Israelul este condus de judecători. Poporul se află într-o situaţie disperată. De şapte ani, cete de madianiţi, amaleciţi şi fii ai Răsăritului invadează ţara călare pe cămile, imediat ce câmpurile încep să înverzească. Turmele prădătorilor, lăsate să pască în voia lor, devorează vegetaţia. Israeliţii au rămas fără măgari, fără boi şi fără oi. Jugul madianit apasă atât de greu asupra lor, încât sunt forţaţi să-şi facă depozite subterane în munţi, în peşteri şi în locuri greu accesibile.

De ce au ajuns israeliţii în această stare deplorabilă? Deoarece au început să slujească dumnezeilor falşi. Drept urmare, Iehova i-a lăsat în mâinile asupritorilor. Ajunşi la capătul puterilor, fiii lui Israel îl cheamă pe Iehova în ajutor. Le va răspunde el oare? Ce putem învăţa noi din ceea ce i s-a întâmplat Israelului? — Judecătorii 6:1–6.

Agricultor prudent sau „războinic viteaz“?

În mod normal, israeliţii treieră grâul cu un bou şi cu o sanie într-un spaţiu deschis pentru ca vântul să separe şi să împrăştie pleava în procesul numit vânturare. Însă această operaţiune ar putea atrage atenţia prădătorilor care urmăresc cu orice preţ să devasteze ţara. Departe de privirile madianiţilor, Ghedeon treieră grâul într-un teasc — probabil, o cuvă mare acoperită, scobită în piatră (Judecătorii 6:11). Se pare că în teasc pot fi bătute cu un băţ cantităţi mici de spice. Aşadar, în aceste situaţii dificile, Ghedeon improvizează ceva pentru a treiera grâul.

Imaginaţi-vă cât de surprins este Ghedeon când un înger al lui Iehova i se arată şi-i spune: „DOMNUL este cu tine, războinic viteaz“ (Judecătorii 6:12). Obligat să treiere grâul pe ascuns, Ghedeon nu se simte nici pe departe un „războinic viteaz“. Totuşi, cuvintele îngerului lasă să se înţeleagă că, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, Ghedeon poate fi un conducător viteaz al Israelului. Însă Ghedeon are nevoie de dovezi ca să se convingă personal de acest lucru.

Când Iehova îi spune ‘să scape pe Israel din mâna lui Madian’, Ghedeon răspunde cu modestie: „Ah, Domnul meu, cu ce să scap pe Israel? Iată că familia mea este cea mai săracă din Manase şi eu sunt cel mai mic din casa tatălui meu“. Prudent, Ghedeon cere de la Dumnezeu un semn că îl va ajuta să-i bată pe madianiţi, iar Iehova îi îndeplineşte această cerere rezonabilă. Drept urmare, Ghedeon aduce înaintea îngerului o ofrandă de alimente, care este mistuită de un foc ce se ridică din stâncă. După ce Iehova alungă temerile lui Ghedeon, acesta zideşte un altar în acel loc. — Judecătorii 6:12–24.

„Apere-se Baal“

Problema principală a israeliţilor nu este jugul asupritor al madianiţilor, ci faptul că sunt prinşi în mrejele închinării la Baal. Întrucât Iehova este „un Dumnezeu gelos“, el nu acceptă închinarea unei persoane care slujeşte şi altor dumnezei (Exodul 34:14). Iată de ce Iehova îi porunceşte lui Ghedeon să dărâme altarul dedicat lui Baal al tatălui său şi să taie stâlpul sacru. Întrucât îi este frică de reacţia tatălui său şi a altora care l-ar putea vedea făcând acest lucru, Ghedeon acţionează noaptea, ajutat de zece slujitori.

Prudenţa lui Ghedeon este pe deplin justificată, deoarece, aflând de „sacrilegiul“ comis de el, închinătorii lui Baal din cetate vor să-l pedepsească  cu moartea. Însă tatăl său, Ioas, se foloseşte de o logică imbatabilă spunându-le acelor oameni că, dacă Baal ar fi Dumnezeu, ar trebui să se apere singur. Drept urmare, fiul lui Ioas primeşte numele Ierubaal, care înseamnă „Apere-se Baal“. — Judecătorii 6:25–32.

Dumnezeu îi binecuvântează întotdeauna pe slujitorii săi care susţin cu mult curaj închinarea adevărată. Când madianiţii şi aliaţii lor invadează din nou ţara, ‘Ghedeon este îmbrăcat cu Duhul DOMNULUI’ (Judecătorii 6:34). Sub influenţa spiritului lui Dumnezeu, sau a forţei sale active, Ghedeon strânge o armată din triburile lui Manase, Aşer, Zabulon şi Neftali. — Judecătorii 6:35.

Pregătirile dinaintea luptei

Deşi are acum o armată de 32 000 de oameni, Ghedeon cere un semn de la Dumnezeu. Dacă valul de lână de pe aria de treierat va fi acoperit de rouă, iar pământul va rămâne uscat, atunci va şti că Dumnezeu va salva Israelul prin intermediul lui. După ce Iehova înfăptuieşte acest miracol, Ghedeon cere, ca o confirmare, să se întâmple invers: pământul să se acopere de rouă, iar lâna să rămână uscată. Iehova îi răspunde şi de această dată. Este Ghedeon exagerat de prudent? Se pare că nu, deoarece Iehova îi ascultă cererile şi îl asigură de sprijinul său (Judecătorii 6:36–40). Cu toate că noi nu ne putem aştepta în prezent la astfel de miracole, putem primi îndrumări şi asigurări din partea lui Iehova prin Cuvântul său.

Dumnezeu îi spune lui Ghedeon că armata sa este prea numeroasă. Dacă i-ar învinge pe duşmani cu această mare armată, israeliţii s-ar putea lăuda că s-au salvat singuri. Însă lui Iehova trebuie să-i revină meritul izbânzii. Ce este de făcut în această situaţie? Ghedeon le spune celor fricoşi să se retragă, aplicând o prevedere a Legii mozaice. Drept urmare, 22 000 de bărbaţi pleacă şi rămân numai 10 000. — Deuteronomul 20:8; Judecătorii 7:2, 3.

Chiar şi aşa, din punctul de vedere al lui Dumnezeu, sunt prea mulţi. De aceea, Iehova îi spune lui Ghedeon să-i coboare pe toţi la o apă. Istoricul evreu Iosefus afirmă că Dumnezeu i-a cerut lui Ghedeon să-şi ducă trupele la un râu în arşiţa zilei. Indiferent cum au stat lucrurile, Ghedeon urmăreşte cum beau apă oamenii săi. Numai 300 dintre ei iau apă cu mâna şi sorb din ea, fiind atenţi la un eventual atac al duşmanilor. Doar aceşti 300 de bărbaţi vigilenţi vor merge cu Ghedeon (Judecătorii 7:4–8). Imaginează-ţi că eşti în situaţia lor. Dacă te-ai afla în faţa unei armate inamice de 135 000 de oameni, cu siguranţă nu te-ai sprijini pe puterile tale, ci pe puterea lui Iehova!

Dumnezeu îl îndeamnă pe Ghedeon să ia un slujitor şi să cerceteze tabăra madianită. Acolo, îl aude pe un om povestindu-i un vis unuia dintre tovarăşii săi. Acesta îi interpretează fără ezitare visul spunându-i că Dumnezeu a hotărât să dea Madianul în mâinile lui Ghedeon. Este exact încurajarea de care avea nevoie Ghedeon! Acum el este convins că Iehova le va da lui şi  celor 300 de oameni ai săi izbânda împotriva madianiţilor. — Judecătorii 7:9–15.

Strategia de luptă

Cei 300 de bărbaţi sunt împărţiţi în trei cete a câte 100 de oameni. Fiecăruia i se dă un corn şi un urcior gol cu o făclie înăuntru. Ghedeon le dă acum primul ordin: ‘Uitaţi-vă la mine şi faceţi ca mine. Când voi suna din corn să sunaţi şi voi şi să strigaţi «Sabia lui Iehova şi a lui Ghedeon!»’. — Judecătorii 7:16–18, 20, NW.

Cei 300 de războinici ai Israelului înaintează în linişte spre marginea taberei inamice. Este în jurul orei 10 seara, imediat după schimbarea gărzilor. Pare să fie momentul cel mai potrivit pentru a ataca, deoarece va trece câtva timp până când santinelele se vor obişnui cu întunericul.

Tabăra madianită este acum cuprinsă de groază! Liniştea serii este spulberată brusc, când 300 de bărbaţi sparg 300 de urcioare, sună din 300 de corni şi încep să strige. Buimăciţi, madianiţii încep şi ei să ţipe, mai ales când aud strigătul „Sabia lui Iehova şi a lui Ghedeon!“ În tot acest haos, nu mai reuşesc să-şi dea seama cine este cu ei şi cine este împotriva lor. Cei 300 de israeliţi rămân pe poziţiile lor, în timp ce Dumnezeu îi face pe duşmani să se ucidă între ei. Armata madianită este pusă pe fugă, este tăiată orice cale de scăpare şi se organizează operaţiuni de curăţare a terenului de inamici, cu urmăriri asidue care pun capăt pentru totdeauna ameninţării madianite. Îndelungata şi nemiloasa ocupaţie străină ia acum sfârşit. — Judecătorii 7:19–25; 8:10–12, 28.

Chiar şi după această victorie, Ghedeon rămâne un om modest. Când efraimiţii — simţindu-se jigniţi că nu au fost chemaţi şi ei la luptă — încearcă să se certe cu el, Ghedeon le răspunde cu blândeţe, potolindu-le mânia. — Judecătorii 8:1–3; Proverbele 15:1.

Acum, când ţara se bucură din nou de pace, israeliţii îi cer lui Ghedeon să fie împăratul lor. Ce ofertă tentantă! Ghedeon însă o refuză. El îşi aduce aminte cui îi revine, de fapt, meritul pentru victoria asupra Madianului. „Eu nu voi domni peste voi, nici fiul meu nu va domni peste voi: DOMNUL va domni peste voi“, spune Ghedeon. — Judecătorii 8:23.

Totuşi, imperfect fiind, Ghedeon nu manifestă întotdeauna judecată sănătoasă. Dintr-un motiv nespecificat, el face un efod din lucrurile luate ca pradă de război şi îl expune în cetatea lui. Relatarea spune că efodul ajunge o „pricină de prostituţie“ pentru tot Israelul, care se închină la el. Efodul devine o cursă chiar şi pentru Ghedeon şi casa lui. Însă el nu se cufundă complet în idolatrie, deoarece Scripturile vorbesc despre el ca fiind un bărbat cu credinţă în Iehova. — Judecătorii 8:27; Evrei 11:32–34.

Lecţii practice pentru noi

Relatarea despre Ghedeon constituie atât un avertisment, cât şi o încurajare pentru noi. Suntem avertizaţi că, dacă pierdem spiritul şi binecuvântarea lui Iehova din cauza unei conduite răzvrătite, vom ajunge, din punct de vedere spiritual, asemenea locuitorilor săraci dintr-o ţară devastată de lăcuste. În timpurile critice în care trăim, nu trebuie să uităm nici un moment că binecuvântarea lui Iehova „îmbogăţeşte şi El nu lasă să fie urmată de vreun necaz“ (Proverbele 10:22). Ne bucurăm de binecuvântarea lui Dumnezeu deoarece ‘îl slujim cu toată inima şi cu un suflet care îşi găseşte plăcere în El’. Dacă nu îndeplinim aceste condiţii, el ne va respinge. — 1 Cronici 28:9.

Relatarea despre Ghedeon ne şi încurajează, deoarece ne arată că Iehova îşi poate elibera poporul din orice situaţie primejdioasă folosindu-se chiar de persoane aparent slabe sau neputincioase. Victoria lui Ghedeon şi a celor 300 de bărbaţi asupra a 135 000 de madianiţi demonstrează puterea infinită a lui Dumnezeu. Uneori ne-am putea afla în situaţii disperate, fiind copleşiţi de numărul mare al duşmanilor. Relatarea biblică despre Ghedeon ne încurajează să ne punem încrederea în Iehova, care îi va binecuvânta şi îi va elibera pe toţi cei ce exercită credinţă în El.