Biblia Regală — o capodoperă a erudiţiei

PĂRĂSIND ţărmurile Spaniei, corabia se îndrepta spre Peninsula Italică. Era pe la începutul secolului al XVI-lea, iar corabia avea în cală o încărcătură inestimabilă: majoritatea exemplarelor Bibliei Poliglote Complutense tipărite între anii 1514 şi 1517. Deodată s-a stârnit o furtună năprasnică. Membrii echipajului s-au luptat din răsputeri să salveze corabia, însă eforturile lor s-au dovedit zadarnice. Corabia s-a scufundat, ducând în adâncuri încărcătura-i nepreţuită.

Din cauza acestei nenorociri a fost necesară tipărirea unei alte ediţii a Bibliei poliglote. În cele din urmă, maestrul tipograf Christophe Plantin a acceptat să îndeplinească o asemenea sarcină dificilă. Întrucât avea nevoie de un om bogat care să finanţeze această operă monumentală, Plantin i-a cerut regelui Spaniei Filip al II-lea să fie patronul oficial al lucrării. Înainte de a-i da un răspuns, Filip al II-lea s-a consultat cu diferiţi erudiţi spanioli, printre care şi ilustrul biblist Benito Arias Montano. Montano i-a spus regelui Filip: „Acest proiect nu numai că va fi un serviciu adus lui Dumnezeu şi va fi de mare folos Bisericii Universale, dar va aduce şi o mare cinste numelui regal al Majestăţii  Voastre şi ilustrei voastre persoane“.

Întrucât o ediţie revizuită a Bibliei Complutense avea să fie o realizare culturală de excepţie, Filip al II-lea s-a hotărât să sprijine fără rezerve proiectul lui Plantin. El i-a încredinţat lui Arias Montano uriaşa muncă de pregătire pentru tipar a ceea ce ulterior s-a numit Biblia Regală, sau Biblia poliglotă de la Anvers. a

Filip era atât de interesat de realizarea acestei Biblii poliglote, încât a cerut să-i fie trimisă proba de tipăritură, sau şpaltul, fiecărei pagini. Cum era şi firesc, Plantin nu era dispus să aştepte până când şpalturile aveau să ajungă din Anvers în Spania, să fie citite şi corectate de rege şi abia după aceea să fie trimise înapoi. În final, Filip nu a primit decât prima pagină ieşită de sub tipar şi probabil alte câteva pagini. Între timp, cel care s-a ocupat cu adevărat de corectură a fost Montano, cu ajutorul valoros a trei profesori din Louvain şi al fiicei tipografului, pe atunci adolescentă.

Un iubitor al Cuvântului lui Dumnezeu

Arias Montano era un om cu orizonturi largi şi se simţea bine în mijlocul erudiţilor din Anvers. Plantin l-a îndrăgit imediat, iar prietenia şi colaborarea dintre ei aveau să dureze tot restul vieţii lor. Montano se distingea nu numai prin erudiţia sa, ci şi prin marea iubire pentru Cuvântul lui Dumnezeu. b În tinereţe, de-abia aşteptase să-şi termine studiile universitare pentru a se dedica studierii Scripturilor.

 Arias Montano considera că o traducere a Bibliei trebuie să fie cât mai literală cu putinţă. El a căutat să traducă cu exactitate textul original, dându-le astfel oamenilor posibilitatea să citească adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu. Montano avea ca moto cuvintele lui Erasm, care i-a îndemnat pe erudiţi „să-l predice pe Cristos după textul din limbile originale“. Secole la rând, sensul Scripturilor transmis de aceste limbi fusese ascuns oamenilor, deoarece traducerile latine erau foarte greu de înţeles.

Structura lucrării

Toate manuscrisele pe care le pregătise şi le revizuise Alfonso de Zamora pentru tipărirea Bibliei Complutense c au ajuns pe masa de lucru a lui Arias Montano, care le-a folosit pentru Biblia Regală.

Biblia Regală a fost iniţial concepută ca o a doua ediţie a Bibliei Complutense, însă în final ea s-a dovedit mai mult decât o simplă revizuire a acesteia. La textul ebraic şi grecesc al Septuagintei care s-a luat din Biblia Complutensă s-au adăugat noi texte şi un apendice foarte bogat. Noua ediţie poliglotă a ajuns să cuprindă opt volume şi a apărut în 1 213 exemplare. Tipărirea ei a durat cinci ani, din 1568 până în 1572, o perioadă foarte scurtă dacă ne gândim la complexitatea muncii de tipărire la acea vreme.

Deşi Biblia Complutensă din 1517 a fost numită „un monument al artei tipografice“, Biblia poliglotă de la Anvers a depăşit-o atât prin valoare tehnică, cât şi prin conţinut. Ea s-a dovedit o nouă capodoperă a artei tipografice, dar şi mai important, un moment marcant în pregătirea unor texte de referinţă mai exacte ale Bibliei.

Atacuri din partea duşmanilor Cuvântului lui Dumnezeu

Cum era de aşteptat, n-au întârziat să apară persoane care s-au împotrivit traducerii fidele a Bibliei. Deşi Biblia poliglotă de la Anvers era  realizată cu acordul papei, iar Arias Montano era cunoscut ca un erudit onorabil, s-au ridicat voci care să-l acuze în faţa Inchiziţiei. Împotrivitorii obiectau că, în lucrarea sa, versiunea revizuită a textului în latină a lui Santes Pagninus era înfăţişată drept o traducere mai exactă a textelor originale ebraice şi greceşti decât Vulgata, o traducere realizată cu secole mai înainte. De asemenea, îl acuzau pe Montano că, în dorinţa de a realiza o traducere cât mai exactă, făcea referire la limbile originale, o metodă considerată eretică.

Inchiziţia chiar a afirmat că „Regele nu câştigase prea multă onoare punându-şi numele  regal pe lucrare“. Totodată s-a exprimat regretul că Montano nu acordase suficientă autoritate versiunii oficiale Vulgata. Însă în ciuda acestor acuzaţii, Inchiziţia nu a avut suficiente dovezi ca să-l condamne pe Montano sau Biblia poliglotă pregătită de el. În cele din urmă, Biblia Regală a fost bine primită, devenind o lucrare de referinţă în mai multe universităţi.

Un instrument valoros pentru traducerea Bibliei

Deşi Biblia de la Anvers nu a fost concepută ca o lucrare pentru publicul larg, ea s-a dovedit foarte curând un instrument valoros pentru traducătorii Bibliei. Asemenea predecesoarei ei, Biblia Complutensă, ea a contribuit la îmbunătăţirea într-o măsură considerabilă a textelor disponibile ale Sfintelor Scripturi, ajutându-i pe traducători să înţeleagă mai bine limbile originale. Totodată, Biblia poliglotă a stat la baza unor traduceri în limbile europene importante. De exemplu, în The Cambridge History of the Bible se arată că Biblia de la Anvers le-a fost de mare ajutor pentru a traduce din limbile vechi traducătorilor binecunoscutei King James Version, sau Authorized Version, apărute în 1611. În plus, a influenţat foarte mult două ediţii poliglote importante ale Bibliei, publicate în secolul al XVII-lea. — Vezi chenarul „Bibliile poliglote“.

Unul dintre numeroasele merite ale Bibliei de la Anvers a fost faptul că a pus pentru prima oară la dispoziţia erudiţilor europeni versiunea siriacă a Scripturilor greceşti. Textul siriac apărea în coloană paralelă cu o traducere literală în latină. Adăugarea versiunii siriace în Biblia poliglotă a fost foarte utilă întrucât este una dintre cele mai vechi traduceri ale Scripturilor greceşti creştine. Ea datează din secolul al V-lea e.n. şi a avut la bază manuscrise din secolul al II-lea e.n. Potrivit cu The International Standard Bible Encyclopedia, „valoarea Peşittei [siriace] pentru analiza critică a textului este general recunoscută. Ea reprezintă una dintre cele mai vechi şi mai importante mărturii despre tradiţiile antichităţii“.

Nici furia mării, nici atacurile Inchiziţiei spaniole nu au împiedicat apariţia în 1572 a unei ediţii adăugite şi îmbunătăţite a Bibliei poliglote Complutese sub forma Bibliei Regale. Biblia poliglotă de la Anvers este o dovadă în plus a strădaniilor oamenilor sinceri de a apăra Cuvântul lui Dumnezeu.

Fie că au ştiut, fie că nu, munca plină de abnegaţie a acestor oameni devotaţi a reflectat adevărul cuvintelor profetului Isaia, care, cu aproape 3 000 de ani în urmă, a scris: „Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna“. — Isaia 40:8.

[Note de subsol]

[Text generic pe pagina 13]

„Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna“

[Chenarul/Fotografiile de la pagina 12]

BIBLIILE POLIGLOTE

„O Biblie poliglotă este o Biblie care conţine textul în mai multe limbi“, explică eruditul spaniol Federico Pérez Castro. „Însă prin tradiţie, termenul se referă la Biblii care conţin textul Sfintelor Scripturi în limbile originale. Cu acest sens restrâns, putem spune că există foarte puţine Biblii poliglote.“

1. Biblia Poliglotă Complutensă (1514–1517), realizată cu sprijinul financiar al cardinalului Cisneros, a fost tipărită în şase volume la Alcalá de Henares, în Spania. Ea conţine textul biblic în patru limbi — ebraică, greacă, aramaică şi latină — şi a fost folosită ca text de referinţă al Scripturilor ebraice-aramaice pentru traducătorii din secolul al XVI-lea.

2. Biblia poliglotă de la Anvers (1568–1572), editată de Benito Arias Montano, cuprinde, pe lângă textul apărut în Biblia Complutensă, versiunea siriacă Peşitta a Scripturilor greceşti creştine şi Targumul aramaic Ionatan. Textul ebraic conţine puncte vocalice şi accente şi a fost revizuit potrivit textului ebraic al lui Jacob ben Hayyim. Astfel, Biblia de la Anvers a devenit un text de referinţă al Scripturilor ebraice pentru traducătorii Bibliei.

3. Biblia poliglotă de la Paris (1629–1645) a fost realizată cu sprijinul financiar al avocatului francez Guy Michel le Jay pe baza Bibliei de la Anvers. Ea conţine în plus unele texte în samariteană şi în arabă.

4. Biblia poliglotă de la Londra (1655–1657), editată de Brian Walton, a fost şi ea realizată pe baza Bibliei de la Anvers. Această Biblie poliglotă conţine traduceri vechi ale textului biblic în etiopiană şi persană, traduceri care însă nu aduc clarificări suplimentare importante textului sacru.

[Provenienţa fotografiilor]

Banner şi Biblia poliglotă de la Anvers (cele două de dedesubt): Biblioteca Histórica. Universidad Complutense de Madrid; Biblia poliglotă de la Anvers (de deasupra): Prin amabilitatea Museum Plantin-Moretus/Stedelijk Prentenkabinet Antwerpen; Biblia poliglotă de la Londra: Din cartea The Walton Polyglot Bible, Vol. III, 1655–1657

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Regele Filip al II-lea al Spaniei

[Provenienţa ilustraţiei]

Filip al II-lea:Biblioteca Nacional, Madrid

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Arias Montano

[Provenienţa ilustraţiei]

Montano: Biblioteca Histórica. Universidad Complutense de Madrid

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Presele de tipărit originale de la Anvers, Belgia

[Provenienţa fotografiei]

Presă: Prin amabilitatea Museum Plantin-Moretus/Stedelijk Prentenkabinet Antwerpen

[Legenda fotografiilor de la pagina 11]

Stânga: Christophe Plantin şi pagina de titlu a Bibliei de la Anvers

[Provenienţa fotografiei]

Pagina de titlu şi Plantin: Prin amabilitatea Museum Plantin-Moretus/Stedelijk Prentenkabinet Antwerpen

[Legenda fotografiei de la pagina 11]

Sus: Capitolul 15 al cărţii Exodul pe patru coloane

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 9]

Pagina de titlu şi Plantin: Prin amabilitatea Museum Plantin-Moretus/Stedelijk Prentenkabinet Antwerpen

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Biblioteca Histórica. Universidad Complutense de Madrid