Noi vom umbla în numele lui Iehova, Dumnezeul nostru

„Noi vom umbla în Numele DOMNULUI, Dumnezeului nostru, totdeauna şi în veci de veci.“ — MICA 4:5.

1. În ce stare se afla omenirea din punct de vedere moral în zilele lui Noe, şi prin ce s-a deosebit Noe de contemporanii săi?

 PRIMUL om despre care Biblia spune că a umblat cu Dumnezeu a fost Enoh. Al doilea a fost Noe. Iată ce citim în Biblie: „Noe era un om drept şi integru printre cei din timpul lui: Noe umbla cu Dumnezeu“ (Geneza 6:9). Până în zilele lui Noe, oamenii în general deviaseră deja de la închinarea curată. Starea în care se afla omenirea s-a agravat când îngerii infideli au încheiat căsătorii nefireşti cu femei şi au avut copii numiţi nefilimi, „eroii“ sau ‘oamenii cu renume’ ai acelor vremuri. Nu e de mirare că pământul se umpluse de violenţă (Geneza 6:2, 4, 11)! Însă Noe a avut o conduită ireproşabilă şi a fost „un predicator al dreptăţii“ (2 Petru 2:5). Când Dumnezeu i-a poruncit să construiască o arcă pentru a-şi scăpa viaţa, Noe a ascultat şi „a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu“ (Geneza 6:22). Fără îndoială, Noe a umblat cu Dumnezeu.

2, 3. Ce exemplu excelent ne-a lăsat Noe?

² Pavel l-a inclus pe Noe pe lista martorilor fideli scriind următoarele: „Prin credinţă Noe, după ce i s-a dat avertisment divin despre lucruri care nu se vedeau încă, a manifestat teamă sfântă şi a construit o arcă pentru salvarea casei sale; iar prin această credinţă el a condamnat lumea şi a devenit moştenitor al dreptăţii care este potrivit credinţei“ (Evrei 11:7). Ce exemplu remarcabil! Având convingerea că cuvintele lui Iehova se vor împlini, Noe şi-a folosit din plin timpul, energia şi resursele pentru a îndeplini poruncile lui Dumnezeu. În mod asemănător, în prezent, mulţi resping diferite perspective în această lume şi îşi folosesc din plin timpul, energia şi resursele pentru a asculta de poruncile lui Iehova. Credinţa lor este remarcabilă; ea va duce la salvarea lor şi a altora. — Luca 16:9; 1 Timotei 4:16.

³ Lui Noe şi familiei lui trebuie să le fi fost la fel de greu să manifeste credinţă cum îi fusese lui Enoh, străbunicul lui Noe, despre care am vorbit în articolul precedent. În zilele lui Noe, ca şi pe timpul lui Enoh, închinătorii adevăraţi erau o minoritate — doar opt oameni s-au dovedit fideli şi au supravieţuit Potopului. Noe a predicat dreptatea în mijlocul unei lumi violente şi imorale. În plus, el şi familia lui au construit o arcă de lemn uriaşă pentru a supravieţui unui potop mondial, deşi nimeni nu mai văzuse până atunci un asemenea potop. Lucrul acesta trebuie să le fi părut foarte ciudat oamenilor din acea vreme.

4. Ce greşeală a contemporanilor lui Noe a scos în evidenţă Isus?

⁴ Demn de remarcat este că, atunci când a făcut referire la zilele lui Noe, Isus nu a amintit nimic despre violenţa, religia falsă sau imoralitatea din acele vremuri, chiar dacă acestea erau lucruri foarte grave. Greşeala scoasă în evidenţă de Isus a fost refuzul oamenilor de a lua în seamă avertismentul care li s-a dat. Isus a spus că ei „mâncau şi beau, bărbaţii se căsătoreau şi femeile erau date în căsătorie, până în ziua în care Noe a intrat în arcă“. ‘Mâncau, beau, se căsătoreau’ — ce era rău în aceste lucruri? La urma urmei, acei oameni duceau o  viaţă „normală“! Dar potopul era iminent, iar Noe predica dreptatea. Cuvintele şi faptele sale ar fi trebuit să constituie un avertisment pentru ei. Cu toate acestea, oamenii din zilele lui Noe „nu au acordat atenţie până când a venit potopul şi i-a măturat pe toţi“. — Matei 24:38, 39.

5. Ce calităţi au trebuit să manifeste Noe şi familia lui?

⁵ Când ne gândim la acele vremuri, înţelegem că Noe şi-a trăit viaţa cu înţelepciune. Însă, în perioada premergătoare Potopului, lui Noe şi familiei lui le-a trebuit curaj ca să se deosebească de toţi ceilalţi. Le-a trebuit, de asemenea, o credinţă puternică pentru a construi uriaşa arcă şi pentru a aduce în ea exemplare din fiecare specie de animale. Şi-au dorit uneori unii dintre acei puţini oameni fideli să nu mai atragă atenţia asupra lor atât de mult, ci pur şi simplu să ducă o viaţă „normală“? Chiar dacă astfel de gânduri le-au trecut prin minte, ei şi-au păstrat neştirbită integritatea. După foarte mulţi ani — mai mulţi decât va trebui să persevereze vreunul dintre noi în acest sistem de lucruri — credinţa lui Noe a dus la salvarea sa din Potop. Însă Iehova şi-a executat sentinţa asupra tuturor celor care au dus o viaţă „normală“ şi n-au acordat atenţie semnificaţiei timpurilor în care trăiau.

Violenţa: o plagă care loveşte din nou omenirea

6. Ce situaţie a continuat să existe şi după Potop?

⁶ După ce apele Potopului s-au retras, omenirea a cunoscut un nou început. Însă oamenii erau tot imperfecţi, iar „gândirea inimii omului“ era în continuare „rea din tinereţea lui“ (Geneza 8:21). În plus, deşi demonii nu se mai puteau materializa în corpuri umane, ei erau încă foarte activi. Lumea omenirii lipsite de pietate a arătat în scurt timp că ‘zăcea în puterea celui rău’ şi, la fel ca în zilele noastre, închinătorii adevăraţi ai lui Dumnezeu au trebuit să lupte împotriva „maşinaţiilor Diavolului“. — 1 Ioan 5:19; Efeseni 6:11, 12.

7. Cum a luat amploare violenţa în lumea postdiluviană?

⁷ Încă din zilele lui Nimrod, oamenii de după Potop umpluseră din nou pământul cu violenţă. În urma creşterii populaţiei şi progreselor tehnologice, actele de violenţă s-au înmulţit tot mai mult. La început, omul folosea sabia, suliţa, arcul şi săgeţile, precum şi carul de luptă. Mai recent au apărut muscheta, tunul, apoi puşca, iar la începutul secolului al XX-lea alte arme şi mai sofisticate. În primul război mondial s-au folosit arme şi mai înspăimântătoare precum avionul, tancul, submarinul şi gazele toxice. În acel război, armele de acest fel au secerat milioane de vieţi omeneşti. A fost surprinzător acest lucru? Nicidecum.

8. Cum se împlineşte Revelaţia 6:1–4?

⁸ În anul 1914, Isus a fost întronat ca Rege al Regatului ceresc al lui Dumnezeu, şi atunci a început „ziua Domnului“ (Revelaţia 1:10). Într-o viziune consemnată în cartea Revelaţia, Isus este înfăţişat ca Rege victorios călare pe un cal alb. Este urmat de câţiva călăreţi, fiecare reprezentând câte o nenorocire care avea să se abată asupra omenirii. Unul dintre aceşti  călăreţi stă pe un cal de culoarea focului. Acestui călăreţ i s-a permis „să ia pacea de pe pământ, ca să se înjunghie unii pe alţii; şi i s-a dat o sabie mare“ (Revelaţia 6:1–4). Acest cal şi călăreţul lui simbolizează războiul, iar sabia mare reprezintă forţa distructivă fără precedent a războaielor moderne în care se folosesc arme puternice. În prezent, printre acestea se numără dispozitivele nucleare, care pot secera fiecare zeci de mii de vieţi omeneşti, rachetele care pot trimite aceste dispozitive la mii de kilometri distanţă, precum şi sofisticate arme de distrugere în masă biologice şi chimice.

Noi acordăm atenţie avertismentelor lui Iehova

9. Ce asemănări există între lumea de azi şi cea de dinainte de Potop?

⁹ Iehova a distrus lumea din zilele lui Noe deoarece oamenii nelegiuiţi şi complicii lor, nefilimii, erau extrem de violenţi. Dar cum stau lucrurile în prezent? Există oare pe pământ mai puţină violenţă decât în zilele lui Noe? Nicidecum! În plus, la fel ca pe timpul lui Noe, oamenii de azi sunt absorbiţi de propriile activităţi. Ei încearcă să ducă o viaţă „normală“ refuzând să dea ascultare avertismentelor care sunt proclamate (Luca 17:26, 27). Avem deci vreun motiv să ne îndoim că Iehova va distruge din nou omenirea neascultătoare? Bineînţeles că nu.

10. a) Ce avertisment este dat de repetate ori în profeţiile biblice? b) Care este în prezent singurul mod înţelept de a acţiona?

¹⁰ Cu sute de ani înainte de Potop, Enoh a profeţit distrugerea care trebuie să aibă loc în timpul nostru (Iuda 14, 15). Şi Isus a vorbit despre viitorul „mare necaz“ (Matei 24:21). Şi alţi profeţi au avertizat cu privire la acest eveniment (Ezechiel 38:18–23; Daniel 12:1; Ioel 2:31, 32). Iar în cartea Revelaţia găsim o descriere vie a acelei distrugeri finale (Revelaţia 19:11–21). La nivel individual, noi îl imităm pe Noe şi suntem predicatori activi ai dreptăţii. Noi acordăm atenţie avertismentelor lui Iehova şi ne ajutăm cu iubire semenii să facă la fel. Prin urmare, asemenea lui Noe, umblăm cu Dumnezeu. Da, este esenţial ca toţi cei ce doresc să rămână în viaţă să continue să umble cu Dumnezeu. Dar cum putem face acest lucru în pofida problemelor pe care le întâmpinăm în fiecare zi? Trebuie să cultivăm o credinţă puternică în îndeplinirea scopului lui Dumnezeu. — Evrei 11:6.

Să continuăm să umblăm cu Dumnezeu în vremuri tulburi

11. În ce fel urmăm noi exemplul creştinilor din secolul I?

¹¹ Despre creştinii din secolul I se spunea că aparţin „Căii“ (Faptele 9:2). Întregul lor mod de viaţă se baza pe credinţa în Iehova şi în Isus Cristos. Ei umblau pe calea trasată de Stăpânul  lor. Creştinii fideli de azi procedează la fel.

12. Ce s-a întâmplat după ce Isus a hrănit în mod miraculos o mulţime de oameni?

¹² Un eveniment din timpul ministerului lui Isus arată cât de importantă este credinţa. Cu o anumită ocazie, Isus a hrănit în mod miraculos aproximativ 5 000 de oameni. Mulţimea era uimită şi încântată. Dar ce s-a întâmplat mai apoi? Iată ce spune Biblia: „De aceea, când oamenii au văzut semnele pe care le-a făcut el, au început să zică: «Acesta este cu certitudine profetul care trebuia să vină în lume». Isus deci, ştiind că erau pe punctul de a veni să pună mâna pe el pentru a-l face rege, s-a retras din nou la munte, el singur“ (Ioan 6:10–15). În seara aceea, Isus a plecat în altă parte. Probabil că mulţi au fost dezamăgiţi că Isus a refuzat poziţia de rege. La urma urmei, el demonstrase că era înţelept şi că avea puterea să satisfacă necesităţile fizice ale oamenilor. Dar nu venise încă timpul stabilit de Iehova pentru ca el să fie Rege. Pe lângă aceasta, Regatul lui Isus avea să fie ceresc, nu pământesc.

13, 14. Ce punct de vedere aveau mulţi, şi cum le-a fost pusă la încercare credinţa?

¹³ Cu toate acestea, mulţimile s-au dus imediat după Isus şi l-au găsit, după cum spune Ioan, „de cealaltă parte a mării“. De ce au venit acei oameni după Isus din moment ce el respinsese încercarea lor de a-l face rege? Mulţi au arătat că aveau un punct de vedere carnal, vorbind insistent despre hrana pe care Iehova o dăduse în pustie în timpul lui Moise. Ei sugerau astfel că Isus trebuia să le dea în continuare hrană materială. Sesizând motivaţiile lor greşite, Isus a început să le predea adevăruri spirituale care îi puteau ajuta să-şi corecteze modul de gândire (Ioan 6:17, 24, 25, 30, 31, 35–40). Însă unii au început să murmure împotriva sa, mai cu seamă când el le-a spus următoarea ilustrare: „Foarte adevărat vă spun: Dacă nu mâncaţi carnea Fiului omului şi nu beţi sângele lui, nu aveţi viaţă în voi înşivă. Cel care se hrăneşte din carnea mea şi bea sângele meu are viaţă veşnică, şi eu îl voi învia în ultima zi“. — Ioan 6:53, 54.

¹⁴ De multe ori, ilustrările lui Isus îi determinau pe oameni să arate dacă doreau cu adevărat să umble cu Dumnezeu. Această ilustrare avea acelaşi scop. Ea a stârnit reacţii puternice. Iată ce spune Biblia: „Mulţi dintre discipolii săi, când au auzit aceasta, au zis: «Această vorbire este şocantă; cine o poate asculta?»“. Isus le-a explicat apoi că trebuiau să caute să înţeleagă semnificaţia spirituală a cuvintelor sale. El le-a spus: „Spiritul este cel care dă viaţă; carnea nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus eu sunt spirit şi sunt viaţă“. Dar mulţi n-au vrut să-l mai asculte, iar relatarea spune: „Din această cauză, mulţi dintre discipolii săi s-au întors la lucrurile lăsate în urmă şi nu mai umblau cu el“. — Ioan 6:60, 63, 66.

15. Ce punct de vedere corect au avut unii continuatori ai lui Isus?

¹⁵ Însă nu toţi discipolii lui Isus au reacţionat în acest fel. Fireşte că nici discipolii loiali nu au înţeles pe deplin ce a vrut să spună Isus. Dar ei şi-au păstrat neştirbită încrederea în el.  Cuvintele lui Petru, unul dintre acei discipoli loiali, au reflectat sentimentele tuturor celor ce au rămas alături de Isus: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvinte de viaţă veşnică“ (Ioan 6:68). Ce atitudine excelentă şi ce exemplu demn de imitat!

16. Cum am putea fi încercaţi, şi ce punct de vedere corect trebuie să cultivăm?

¹⁶ Şi noi am putea fi încercaţi la fel ca discipolii lui Isus. În ce ne priveşte, poate că suntem dezamăgiţi din cauză că promisiunile lui Iehova nu se împlinesc atât de repede pe cât ne-am dori. Poate considerăm că explicaţiile biblice din publicaţiile noastre sunt greu de înţeles. Conduita unui colaborator creştin ne-ar putea dezamăgi. Ar fi corect să nu mai umblăm cu Dumnezeu din aceste motive sau din altele asemănătoare? În nici un caz! Discipolii care l-au părăsit pe Isus au arătat că aveau un mod de gândire carnal. Nu trebuie să procedăm ca ei.

„Nu suntem de felul celor care dau înapoi“

17. Cum putem primi ajutor ca să continuăm să umblăm cu Dumnezeu?

¹⁷ Apostolul Pavel a scris: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu“ (2 Timotei 3:16). În paginile Bibliei, Iehova ne spune clar: „Iată drumul, mergeţi pe el!“ (Isaia 30:21). Ţinând cont de Cuvântul lui Dumnezeu, ‘vom reuşi să veghem încontinuu cum umblăm’ (Efeseni 5:15). Studierea Bibliei şi meditarea la cele învăţate ne ajută ‘să continuăm să umblăm în adevăr’ (3 Ioan 3). Într-adevăr, aşa cum a spus Isus, ‘spiritul dă viaţă; carnea nu foloseşte la nimic’. Singura îndrumare demnă de încredere este îndrumarea spirituală pe care o primim prin Cuvântul lui Iehova, prin spiritul său şi prin organizaţia sa.

18. a) În ce fel demonstrează unii lipsă de înţelepciune? b) Ce fel de credinţă cultivăm noi?

¹⁸ În prezent, din cauza unui mod de gândire carnal sau a unor aşteptări neîmplinite, cei care devin nemulţumiţi caută să profite la maximum de ceea ce oferă lumea. Pierzându-şi sentimentul urgenţei, ei nu consideră că trebuie ‘să vegheze’ şi, în loc să pună interesele Regatului pe primul plan, urmăresc obiective egoiste (Matei 24:42). Acest mod de a acţiona este cât se poate de neînţelept! Să observăm ce a spus apostolul Pavel: „Noi însă nu suntem de felul celor care dau înapoi spre distrugere, ci de felul celor care au credinţă spre păstrarea în viaţă a sufletului“ (Evrei 10:39). La fel ca Enoh şi Noe, noi trăim în vremuri tulburi, însă, asemenea lor, avem privilegiul de a umbla cu Dumnezeu. Procedând astfel, avem siguranţa că vom vedea împlinirea promisiunilor lui Iehova, înlăturarea nelegiuirii şi instaurarea unei lumi noi a dreptăţii. Ce perspectivă minunată!

19. Potrivit cuvintelor lui Mica, ce cale urmează închinătorii adevăraţi?

¹⁹ Profetul Mica a spus sub inspiraţie divină că naţiunile lumii aveau să ‘umble fiecare în numele dumnezeului său’. Apoi, vorbind despre sine şi despre alţi închinători fideli, el a spus: „Noi vom umbla în Numele DOMNULUI, Dumnezeului nostru, totdeauna şi în veci de veci“ (Mica 4:5). Dacă ai luat aceeaşi hotărâre ca Mica, rămâi aproape de Iehova oricât de tulburi vor fi aceste timpuri (Iacov 4:8)! Să fim cu toţii ferm hotărâţi să umblăm cu Iehova Dumnezeul nostru acum şi pentru totdeauna!

Cum aţi răspunde?

• Ce asemănări există între zilele lui Noe şi timpul nostru?

• Ce cale au urmat Noe şi familia lui, şi cum le putem imita credinţa?

• Ce punct de vedere greşit au avut unii dintre cei ce l-au urmat pe Isus?

• Ce sunt hotărâţi să facă adevăraţii creştini?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 20]

La fel ca în zilele lui Noe, oamenii de azi sunt complet absorbiţi de activităţile cotidiene

[Legenda fotografiei de la pagina 21]

Ca predicatori ai Regatului, „nu suntem de felul celor care dau înapoi“