Să umblăm cu Dumnezeu în aceste vremuri tulburi

„Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu a mai fost, pentru că l-a luat Dumnezeu.“ — GENEZA 5:24.

1. Care sunt unele probleme din aceste timpuri critice?

 VREMURI tulburi! Aceste cuvinte descriu foarte bine anii marcaţi de nelinişte şi de violenţă pe care i-a trăit omenirea de la naşterea Regatului mesianic, în 1914. În această perioadă, numită „ultimele zile“, asupra omenirii s-au abătut necazuri precum foamete, boli, cutremure şi războaie, la o scară fără precedent (2 Timotei 3:1; Revelaţia 6:1–8). Şi slujitorii lui Iehova au avut de suferit. Da, într-o măsură mai mică sau mai mare, cu toţii trebuie să înfruntăm greutăţile şi nesiguranţa acestor vremuri. Dificultăţile economice, frământările politice, infracţiunile şi bolile sunt doar câteva dintre problemele care fac viaţa foarte grea.

2. Cu ce încercări se confruntă slujitorii lui Iehova?

² În plus, mulţi slujitori ai lui Iehova au îndurat valuri de persecuţii aspre deoarece Satan continuă să poarte război cu „cei care respectă poruncile lui Dumnezeu şi au lucrarea de depunere a mărturiei despre Isus“ (Revelaţia 12:17). Deşi nu toţi ne-am confruntat cu persecuţii directe, ca adevăraţi creştini toţi trebuie să luptăm împotriva lui Satan Diavolul şi împotriva spiritului pe care îl promovează el în omenire (Efeseni 2:2; 6:12). Trebuie să fim permanent vigilenţi ca să nu fim influenţaţi de acest spirit, deoarece el se manifestă la serviciu, la şcoală şi în orice alt loc unde suntem în compania celor pe care nu-i interesează deloc închinarea curată.

Să umblăm cu Dumnezeu, nu cu oamenii naţiunilor

3, 4. Prin ce se deosebesc creştinii de lume?

³ Şi creştinii din secolul I s-au împotrivit energic spiritului lumii. Astfel, ei s-au deosebit foarte mult de cei care nu făceau parte din congregaţia creştină. Arătând în ce consta această  deosebire, Pavel a scris: „Iată deci ce spun şi mărturisesc în Domnul: nu mai umblaţi aşa cum umblă şi cei din naţiuni în inutilitatea minţii lor, în timp ce sunt în întuneric din punct de vedere mintal şi înstrăinaţi de viaţa lui Dumnezeu, din cauza ignoranţei care este în ei, din cauza insensibilităţii inimii lor. Pierzându-şi orice simţ moral, ei s-au dedat la o conduită libertină ca să practice cu lăcomie necurăţia sub toate formele ei“. — Efeseni 4:17–19.

⁴ Aceste cuvinte descriu cât se poate de clar întunericul spiritual şi moral dens care a învăluit lumea — atât în zilele lui Pavel, cât şi în zilele noastre. Asemenea creştinilor din secolul I, creştinii de azi ‘nu umblă aşa cum umblă cei din naţiuni’. Dimpotrivă, ei au măreţul privilegiu de a umbla cu Dumnezeu. Unii se întreabă dacă e raţional să spunem că oamenii umili şi imperfecţi umblă cu Iehova. Biblia arată că acest lucru este posibil. Mai mult decât atât, Iehova chiar se aşteaptă să facem aşa. În secolul al VIII-lea î.e.n., profetul Mica a scris sub inspiraţie divină următoarele: „Ce alta cere DOMNUL de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?“ — Mica 6:8 (sublinierea noastră).

Cum şi de ce să umblăm cu Dumnezeu?

5. Cum poate un om imperfect să umble cu Dumnezeu?

⁵ Cum putem umbla cu Dumnezeul atotputernic şi invizibil? Evident, nu aşa cum umblăm cu un om. În Biblie, verbul „a umbla“ poate însemna „a urma un anumit mod de acţiune“. a Ţinând cont de acest lucru, înţelegem că cineva care umblă cu Dumnezeu urmează calea de viaţă arătată şi aprobată de Dumnezeu. Urmând această cale, ne deosebim de majoritatea oamenilor din jur. Însă aceasta este unica alegere înţeleaptă pentru un creştin. De ce? Din mai multe motive.

6, 7. De ce a umbla cu Dumnezeu este cel mai bun mod de viaţă?

⁶ În primul rând, Iehova este Creatorul nostru, Sursa vieţii şi Dătătorul tuturor lucrurilor de care avem nevoie pentru a trăi (Revelaţia 4:11). Prin urmare, numai el are dreptul să ne spună cum să umblăm. În plus, a umbla cu Dumnezeu este cel mai bun mod de viaţă. Iehova a luat măsuri pentru iertarea păcatelor celor care umblă cu el. Totodată, el le-a oferit speranţa sigură a vieţii veşnice. De asemenea, iubitorul nostru Tată ceresc dă sfaturi înţelepte care îi ajută pe cei ce umblă cu el să-şi încununeze viaţa cu succes chiar şi acum, deşi sunt imperfecţi şi trăiesc într-o lume care zace în puterea lui Satan (Ioan 3:16; 2 Timotei 3:15, 16; 1 Ioan 1:8; 2:25; 5:19). Un alt motiv de a umbla cu Dumnezeu este că, acţionând astfel, contribuim la pacea şi unitatea congregaţiei. — Coloseni 3:15, 16.

⁷ Un ultim şi cel mai important motiv de a umbla cu Dumnezeu este că astfel arătăm care este poziţia noastră în importanta controversă ridicată în grădina Edenului, controversa referitoare la suveranitate (Geneza 3:1–6). Prin modul de viaţă demonstrăm că suntem cu toată fiinţa de partea lui Iehova şi proclamăm fără teamă că el este singurul Suveran de drept (Psalmul 83:18). Astfel, acţionăm în armonie cu rugăciunile în care cerem să fie sfinţit numele lui Dumnezeu şi să se facă voinţa sa (Matei 6:9, 10). Cei care decid să umble cu Dumnezeu dau dovadă de multă înţelepciune. Ei pot fi siguri că merg în direcţia corectă, deoarece Iehova este „singurul înţelept“. El nu greşeşte niciodată. — Romani 16:27.

8. În ce fel se aseamănă perioada în care au trăit Enoh şi Noe cu timpurile noastre?

⁸ Dar cum putem arăta prin modul de viaţă că suntem creştini în aceste vremuri tulburi când majoritatea oamenilor nu sunt deloc interesaţi să-i slujească lui Iehova? Răspunsul îl găsim dacă medităm la exemplul dat de oameni fideli din vechime care şi-au păstrat integritatea  în timpuri foarte critice. Doi dintre aceştia au fost Enoh şi Noe. Amândoi au trăit în timpuri foarte asemănătoare celor în care trăim noi. Practicile nelegiuite erau larg răspândite. În zilele lui Noe, pământul era plin de violenţă şi imoralitate. Cu toate acestea, Enoh şi Noe s-au împotrivit spiritului lumii din acele vremuri şi au umblat cu Iehova. Cum au reuşit ei să facă acest lucru? Pentru a răspunde la această întrebare, în articolul de faţă vom analiza exemplul lui Enoh, iar în următorul vom vorbi despre Noe.

Enoh a umblat cu Dumnezeu în vremuri tulburi

9. Ce ştim despre Enoh?

⁹ Enoh este primul om despre care Scripturile spun că a umblat cu Dumnezeu. Iată cuvintele Bibliei: „După naşterea lui Metusala, Enoh a umblat cu Dumnezeu“ (Geneza 5:22). Apoi, după ce menţionează durata vieţii lui Enoh — o viaţă lungă în comparaţie cu viaţa noastră, dar scurtă pentru acele timpuri —, Biblia spune: „Enoh a umblat cu Dumnezeu; apoi nu a mai fost, pentru că l-a luat Dumnezeu“ (Geneza 5:24). Se pare că Iehova l-a transferat pe Enoh din ţara celor vii în somnul morţii înainte ca împotrivitorii să-i facă vreun rău (Evrei 11:5, 13). În afară de aceste versete scurte, doar în câteva pasaje biblice se mai vorbeşte despre Enoh. Totuşi, luând în considerare informaţiile de care dispunem şi alte dovezi, avem motive întemeiate să spunem că Enoh a trăit în vremuri tulburi.

10, 11. a) Cum s-a extins corupţia după răzvrătirea lui Adam şi a Evei? b) Ce mesaj profetic a predicat Enoh, şi cum a fost primit acest mesaj?

¹⁰ Să ne gândim, de pildă, cât de repede s-a extins corupţia în familia umană după ce Adam a păcătuit. Biblia spune că fiul întâi-născut al lui Adam, Cain, a fost primul om care a comis o crimă. L-a ucis pe fratele său, Abel (Geneza 4:8–10). După moartea violentă a lui Abel, Adam şi Eva au mai avut un fiu, pe care l-au numit Set. Despre Set citim următoarele: „Lui Set i s-a născut şi lui un fiu şi i-a pus numele Enos. Atunci au început oamenii să cheme Numele DOMNULUI“ (Geneza 4:25, 26). Din nefericire, ‘a chema numele DOMNULUI’ reprezenta în acest caz o formă de apostazie. b După  mai mulţi ani de la naşterea lui Enos, un descendent al lui Cain pe nume Lameh a compus pentru cele două soţii ale lui un cântec în care se lăuda că a omorât un tânăr care-l rănise. El a dat şi un avertisment: „Cain va fi răzbunat de şapte ori, Iar Lameh de şaptezeci de ori câte şapte“. — Geneza 4:10, 19, 23, 24.

¹¹ Pe baza unor informaţii succinte precum cele de mai sus, înţelegem că nelegiuirea şi corupţia introduse de Satan în grădina Edenului s-au extins rapid printre descendenţii lui Adam. Într-o astfel de lume, Enoh a slujit ca profet al lui Iehova ale cărui cuvinte inspirate, pline de forţă, au ecou şi în zilele noastre. Iuda ne spune că Enoh a profeţit următoarele: „Iată! Iehova a venit cu miriadele sale sfinte, ca să execute judecata împotriva tuturor şi ca să-i dovedească vinovaţi pe toţi cei lipsiţi de pietate cu privire la toate faptele lipsite de pietate pe care le-au comis într-un mod lipsit de pietate şi cu privire la toate lucrurile revoltătoare pe care păcătoşii lipsiţi de pietate le-au rostit împotriva lui“ (Iuda 14, 15). Aceste cuvinte se vor împlini în mod complet la Armaghedon (Revelaţia 16:14, 16). Totuşi, putem fi siguri că şi în zilele lui Enoh au existat mulţi „păcătoşi lipsiţi de pietate“ care s-au înfuriat când au auzit profeţia rostită de Enoh. Prin urmare, Iehova a dat dovadă de iubire că nu l-a lăsat pe profet în mâinile lor!

Ce anume i-a dat putere lui Enoh să umble cu Dumnezeu?

12. Prin ce s-a deosebit Enoh de contemporanii săi?

¹² În grădina Edenului, Adam şi Eva au ascultat de Satan, iar Adam s-a răzvrătit împotriva lui Iehova (Geneza 3:1–6). Abel, fiul lor, a acţionat cu totul altfel, iar Iehova a privit cu plăcere spre el (Geneza 4:3, 4). Din nefericire, majoritatea descendenţilor lui Adam nu au urmat exemplul dat de Abel. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre Enoh, care s-a născut câteva sute de ani mai târziu. Prin ce s-a deosebit Enoh de foarte mulţi descendenţi ai lui Adam? Apostolul Pavel a răspuns la această întrebare astfel: „Prin credinţă Enoh a fost transferat ca să nu vadă moartea, şi nu era de găsit nicăieri, deoarece Dumnezeu îl transferase; căci, înainte de transferarea lui, el avea mărturia că îi plăcuse lui Dumnezeu“ (Evrei 11:5). Enoh a făcut parte din marele ‘nor de martori’ precreştini, care au dat un excelent exemplu de credinţă (Evrei 12:1). Credinţa i-a dat putere lui Enoh să-şi păstreze o conduită dreaptă toată viaţa, adică mai bine de 300 de ani — o viaţă de peste 3 ori mai lungă decât a celor mai mulţi dintre noi!

13. Ce fel de credinţă a avut Enoh?

¹³ Pavel a descris credinţa de felul celei dovedite de Enoh şi de alţi martori astfel: „Credinţa este aşteptarea sigură a unor lucruri sperate, demonstrarea evidentă a unor realităţi, deşi nu se văd“ (Evrei 11:1). Da, credinţa este aşteptarea plină de convingere, bazată pe asigurări, că lucrurile în care sperăm vor deveni realitate. Aşteptarea pe care o presupune credinţa este o forţă atât de puternică încât ne influenţează priorităţile din viaţă. Acest fel de credinţă i-a dat putere lui Enoh să umble cu Dumnezeu chiar dacă oamenii din jur nu făceau acest lucru.

14. Pe ce cunoştinţă exactă s-a bazat probabil credinţa lui Enoh?

¹⁴ Credinţa autentică se bazează pe cunoştinţă exactă. Ce cunoştinţă a avut Enoh (Romani 10:14, 17; 1 Timotei 2:4)? Fără îndoială, el ştia ce se întâmplase în Eden. Probabil că auzise şi cum fusese viaţa în grădina Edenului, care după  cât se pare, exista încă, deşi oamenilor le era interzis accesul în ea (Geneza 3:23, 24). Totodată, el cunoştea scopul lui Dumnezeu ca descendenţii lui Adam să umple pământul şi să amenajeze întreaga planetă asemenea Paradisului iniţial (Geneza 1:28). În plus, fără îndoială că Enoh a preţuit promisiunea lui Iehova de a produce o Sămânţă care-i va zdrobi capul lui Satan şi va anula efectele dezastruoase ale înşelătoriei lui (Geneza 3:15). De fapt, profeţia inspirată a lui Enoh, păstrată în cartea lui Iuda, anunţă distrugerea seminţei lui Satan. Enoh a dat dovadă de credinţă şi a fost un închinător al lui Iehova având convingerea că El „devine răsplătitorul celor care îl caută stăruitor“ (Evrei 11:6). Aşadar, chiar dacă nu a ştiut toate lucrurile pe care le ştim noi azi, Enoh a avut suficientă cunoştinţă pentru a pune temelia unei credinţe de neclintit. Cu o astfel de credinţă, el şi-a păstrat integritatea în vremuri tulburi.

Să urmăm exemplul lui Enoh

15, 16. Cum putem urma exemplul lui Enoh?

¹⁵ Întrucât, asemenea lui Enoh, vrem să-i plăcem lui Iehova în aceste vremuri tulburi, trebuie să urmăm exemplul dat de Enoh. Trebuie să asimilăm o cunoştinţă exactă despre Iehova şi scopul său. Însă mai trebuie să facem ceva. Să-i permitem acestei cunoştinţe exacte să ne călăuzească în viaţă (Psalmul 119:101; 2 Petru 1:19). Trebuie să ne lăsăm îndrumaţi de modul de gândire al lui Dumnezeu, străduindu-ne ca toate gândurile şi faptele noastre să-i fie plăcute.

¹⁶ Biblia nu spune dacă în zilele lui Enoh existau şi alţi închinători ai lui Iehova. Deci, în acele timpuri, Enoh fie a fost singurul slujitor al lui Iehova, fie a făcut parte dintr-un mic grup de oameni care-i slujeau lui Iehova. Şi noi suntem o minoritate în lumea de azi, dar acest lucru nu ne descurajează. Iehova ne va susţine indiferent cine s-ar ridica împotriva noastră (Romani 8:31). Enoh a avertizat plin de curaj cu privire la apropiata distrugere a oamenilor lipsiţi de pietate. Şi noi dăm dovadă de curaj când predicăm „această veste bună a regatului“ în pofida batjocurilor, opoziţiei şi persecuţiilor (Matei 24:14). Enoh nu a trăit cât au trăit mulţi dintre contemporanii săi, însă speranţele sale nu erau legate de lumea aceea. El şi-a aţintit privirea asupra unor realităţi mult mai grandioase (Evrei 11:10, 35). Şi noi ne-am aţintit privirea asupra împlinirii scopului lui Iehova. Prin urmare, nu ne folosim din plin de lume (1 Corinteni 7:31). Dimpotrivă, ne folosim forţa şi resursele în principal în serviciul lui Iehova.

17. Ce lucruri cunoaştem noi spre deosebire de Enoh, şi ce ar trebui să facem?

¹⁷ Enoh a avut încredere că Sămânţa promisă de Dumnezeu avea să vină la timpul stabilit de Iehova. Au trecut aproape 2 000 de ani de când această Sămânţă, Isus Cristos, a venit, a furnizat răscumpărarea şi ne-a dat posibilitatea atât nouă, cât şi martorilor fideli din vechime precum Enoh, să moştenim viaţa veşnică. Această Sămânţă, care este actualmente Rege al Regatului lui Dumnezeu, l-a aruncat pe Satan din cer în vecinătatea pământului, iar noi vedem pretutindeni necazurile care sunt o consecinţă a acestui fapt (Revelaţia 12:12). Da, noi cunoaştem mult mai multe lucruri decât Enoh. Fie ca, asemenea lui, să avem o credinţă de neclintit. Fie ca încrederea noastră în împlinirea promisiunilor divine să ne influenţeze toate acţiunile. Aşadar, la fel ca Enoh, să umblăm cu Dumnezeu chiar dacă trăim în vremuri tulburi!

[Note de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Ce înseamnă a umbla cu Dumnezeu?

• De ce a umbla cu Dumnezeu este cel mai bun mod de viaţă?

• Ce anume i-a dat putere lui Enoh să umble cu Dumnezeu în vremuri tulburi?

• Cum putem să urmăm exemplul lui Enoh?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Prin credinţă, „Enoh a umblat cu Dumnezeu“

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

Noi credem cu tărie că promisiunile lui Iehova se vor împlini

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 13]

Femeie, în dreapta, plan îndepărtat: FAO photo/B. Imevbore; clădire care se prăbuşeşte: San Hong R-C Picture Company