Contează ce cred alţii despre noi?

APROAPE tuturor oamenilor le place să fie lăudaţi. Complimentele ne pot face să ne simţim bine dându-ne un sentiment de împlinire. Când ceilalţi ne aprobă, chiar ne-am putea dori să facem mai mult. Însă lucrurile stau cu totul altfel când simţim dezaprobarea unora. O reacţie plină de răceală sau o remarcă critică ne poate dărâma. Ceea ce gândesc alţii despre noi poate avea un efect profund asupra felului în care ne privim pe noi înşine.

Ar fi o greşeală să nu ţinem cont de ceea ce cred alţii despre noi. De fapt, când alţii ne observă conduita, chiar avem de câştigat. Opiniile celor care se conduc după norme morale înalte pot fi o forţă motivaţională pentru a face ce este bine şi drept (1 Corinteni 10:31–33). Deseori însă opinia publică este foarte nedreaptă. Să ne gândim ce părere deformată au avut despre Isus preoţii de seamă şi alţii când „au început să urle, zicând: «Pe stâlp! Pe stâlp cu el!»“ (Luca 23:13, 21–25). Opiniile care au la bază informaţii false ori sunt născute din invidie sau prejudecăţi trebuie pur şi simplu ignorate. De aceea, când e vorba de părerea celor din jur, trebuie să dăm dovadă de discernământ şi să reacţionăm cu înţelepciune.

A cui părere contează?

Cu toţii dorim să fim aprobaţi de colaboratorii noştri creştini, adică de membrii credincioşi ai familiei şi de fraţii şi surorile noastre spirituale (Romani 15:2; Coloseni 3:18–21). Iubirea şi respectul lor, precum şi „schimbul de încurajări“ din mijlocul lor sunt foarte importante pentru noi (Romani 1:11, 12). De fapt, considerăm ‘cu umilinţă a minţii că ceilalţi ne sunt superiori’ (Filipeni 2:2–4). În plus, căutăm şi preţuim aprobarea ‘celor care sunt în fruntea noastră’, adică a bătrânilor de congregaţie. — Evrei 13:17.

Un lucru de dorit este şi ‘să avem o excelentă mărturie de la cei de afară’ (1 Timotei 3:7). Simţim o mare satisfacţie când rudele necredincioase, colegii de serviciu şi vecinii ne respectă. Şi ne străduim să le lăsăm o bună impresie oamenilor cărora le predicăm pentru ca ei să primească favorabil mesajul despre Regat. Dacă avem reputaţia de persoane cinstite, integre şi cu o moralitate înaltă îi aducem glorie lui Dumnezeu (1 Petru 2:12). Cu toate acestea, nu trebuie să facem niciodată compromis în ce priveşte principiile Bibliei pentru a câştiga favoarea altora şi nici nu trebuie să fim ipocriţi pentru a-i impresiona. Trebuie să recunoaştem că e imposibil să fim pe placul tuturor. Isus a spus: „Dacă aţi face parte din lume, lumea ar avea afecţiune pentru ceea ce este al ei. Fiindcă nu faceţi însă parte din lume, ci eu v-am ales din lume, de aceea lumea vă urăşte“ (Ioan 15:19). Însă ce putem face pentru a câştiga respectul celor ce ni se împotrivesc?

Să câştigăm respectul împotrivitorilor

„Veţi fi obiectul urii tuturor oamenilor din cauza numelui meu“, a avertizat Isus, „dar cel care va fi perseverat până la sfârşit, acela va fi  salvat“ (Matei 10:22). Din cauza acestei uri, ni se aduc uneori acuzaţii pline de răutate. Orbiţi de prejudecăţi, unii oficiali ai statului ne-ar putea cataloga drept „subversivi“ sau „sediţioşi“. Alţi împotrivitori ar putea susţine cu tărie că suntem o sectă care creează probleme şi care trebuie suprimată (Faptele 28:22). Aceste acuzaţii false pot fi uneori combătute. Cum anume? Urmând sfatul apostolului Petru: „[Fiţi] întotdeauna gata să prezentaţi o apărare înaintea oricui vă cere motivul speranţei voastre, făcând însă aceasta cu blândeţe şi respect profund“ (1 Petru 3:15). În plus, trebuie să folosim o „vorbire sănătoasă care nu poate fi condamnată; astfel încât omul din tabăra adversă să se simtă ruşinat, neavând de spus nimic josnic despre noi“. — Tit 2:8.

În timp ce încercăm să ne apărăm bunul nume, nu trebuie să ne descurajăm sau să ne lăsăm doborâţi de insultele cu care suntem împroşcaţi pe nedrept. Isus, Fiul perfect al lui Dumnezeu, a fost acuzat de blasfemie, de sediţiune şi chiar de spiritism (Matei 9:3; Marcu 3:22; Ioan 19:12). Apostolul Pavel a fost denigrat (1 Corinteni 4:13). Însă atât Isus, cât şi Pavel au ignorat astfel de critici şi s-au concentrat asupra lucrării lor (Matei 15:14). Ei ştiau că nu vor câştiga niciodată aprobarea duşmanilor, deoarece „întreaga lume zace în puterea celui rău“ (1 Ioan 5:19). Şi noi astăzi trebuie să facem faţă aceleiaşi situaţii. Nu trebuie să ne lăsăm intimidaţi când împotrivitori plini de ură răspândesc minciuni despre noi. — Matei 5:11.

Păreri care contează cu adevărat

Părerile oamenilor despre noi diferă foarte mult, în funcţie de motivaţiile lor şi de informaţiile pe care le-au auzit. Unii ne apreciază şi ne laudă, în timp ce alţii ne urăsc şi ne dispreţuiesc. Însă, atât timp cât ne lăsăm îndrumaţi de principiile biblice, avem toate motivele să fim fericiţi şi în pace.

Apostolul Pavel a scris: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet echipat pentru orice lucrare bună“ (2 Timotei 3:16, 17). Dacă vom accepta plini de recunoştinţă îndrumarea din Cuvântul lui Dumnezeu în toate aspectele vieţii, vom câştiga favoarea lui Iehova şi a Fiului său, Isus Cristos. La urma urmei, părerea lor contează cel mai mult. Ceea ce cred ei despre noi reflectă adevărata noastră valoare. În plus, viaţa noastră depinde de aprobarea lor. — Ioan 5:27; Iacov 1:12.

[Text generic pe pagina 30]

„Laudele mă fac să mă ruşinez, pentru că în sinea mea tânjesc după ele“ — RABINDRANATH TAGORE, POET INDIAN

[Legenda fotografiilor de la pagina 31]

Opinia colaboratorilor noştri în credinţă e importantă

[Provenienţa fotografiei de la pagina 30]

Culver Pictures