Să continuăm să umblăm aşa cum a umblat Isus Cristos

„Cel care spune că rămâne în comuniune cu [Dumnezeu] are obligaţia şi de a continua să umble aşa cum a umblat acela [Isus].“ — 1 IOAN 2:6.

1, 2. Ce înseamnă printre altele a privi ţintă la Isus?

 „SĂ ALERGĂM cu perseverenţă cursa care ne este pusă înainte, în timp ce privim ţintă la Instrumentul Principal al credinţei noastre şi Cel care o aduce la perfecţiune, Isus“, a scris apostolul Pavel (Evrei 12:1, 2). Pentru a umbla pe calea fidelităţii este necesar să privim ţintă la Isus Cristos.

² Expresia folosită în Scripturile greceşti creştine şi tradusă prin „a privi ţintă“ înseamnă „a-ţi îndrepta atenţia spre un lucru fără să te laşi distras de altceva“, „a-ţi abate ochii de la ceva ca să priveşti altceva“, „a-ţi concentra privirile asupra“. Iată ce citim într-o lucrare de referinţă: „În momentul în care alergătorul grec nu se mai concentrează asupra cursei şi asupra ţelului pe care îl urmăreşte, ci asupra numeroşilor spectatori de pe stadion, viteza i se micşorează. La fel se întâmplă şi în cazul creştinului“. Distragerile ne pot încetini progresul spiritual. Trebuie deci să privim ţintă la Isus Cristos. În ce scop privim la Instrumentul Principal al credinţei noastre? Cuvântul grecesc redat „instrumentul principal“ înseamnă „conducătorul principal“, cineva care preia conducerea în orice domeniu, dând astfel un exemplu. A privi ţintă la Isus presupune a-i urma exemplul.

3, 4. a) Ce este necesar să facem pentru a umbla la fel ca Isus Cristos? b) Ce întrebări merită atenţia noastră?

³ Biblia afirmă: „Cel care spune că rămâne în comuniune cu [Dumnezeu] are obligaţia şi de a continua să umble aşa cum a umblat acela [Isus]“ (1 Ioan 2:6). Trebuie să rămânem în comuniune cu Dumnezeu respectând poruncile lui Isus aşa cum el a respectat poruncile Tatălui său. — Ioan 15:10.

⁴ Prin urmare, pentru a umbla aşa cum a umblat Isus este necesar să-l observăm cu atenţie în rolul de Conducător principal şi să urmăm îndeaproape paşii lui. În acest sens apar câteva întrebări importante: Cum ne conduce Cristos în prezent? Cum putem arăta că imităm modul său de a umbla? Ce foloase ne aduce faptul de a urma modelul lăsat de Isus Cristos?

Cum îşi conduce Cristos continuatorii

5. Ce le-a promis Isus continuatorilor săi înainte de a se înălţa la cer?

⁵ După ce a înviat şi înainte de a se înălţa la cer, Isus Cristos le-a apărut discipolilor săi şi le-a încredinţat o lucrare importantă, spunându-le: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor“.  Tot atunci, Conducătorul principal le-a promis că va fi cu ei când aveau să-şi îndeplinească misiunea. El le-a spus: „Iată, eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului de lucruri“ (Matei 28:19, 20). În ce sens este Isus Cristos cu continuatorii săi în acest timp al încheierii sistemului de lucruri?

6, 7. Cum ne conduce Isus prin intermediul spiritului sfânt?

⁶ Isus a spus: „Ajutorul, spiritul sfânt, pe care Tatăl îl va trimite în numele meu, acela vă va învăţa toate lucrurile şi vă va reaminti toate lucrurile pe care vi le-am spus“ (Ioan 14:26). Spiritul sfânt, trimis în numele lui Isus, ne îndrumă şi ne întăreşte în prezent. Totodată, ne luminează pe plan spiritual şi ne ajută să înţelegem „chiar şi lucrurile profunde ale lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 2:10). În plus, calităţi divine precum „iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blândeţea, stăpânirea de sine“ sunt „roadele spiritului“ (Galateni 5:22, 23). Cu ajutorul spiritului sfânt, putem cultiva aceste calităţi.

⁷ Când studiem Scripturile şi ne străduim să aplicăm ceea ce învăţăm, spiritul lui Iehova ne ajută să creştem în cunoştinţă şi să cultivăm înţelepciune, pricepere, judecată dreaptă şi chibzuinţă (Proverbele 2:1–11). Spiritul sfânt ne ajută şi să înfruntăm ispitele şi încercările (1 Corinteni 10:13; 2 Corinteni 4:7; Filipeni 4:13). Creştinii sunt îndemnaţi ‘să se cureţe de orice întinare a cărnii şi a spiritului, desăvârşind sfinţenia’ (2 Corinteni 7:1). Am putea noi să fim cu adevărat sfinţi, sau curaţi, aşa cum cere Dumnezeu, fără ajutorul spiritului sfânt? Unul dintre mijloacele folosite în prezent de Isus pentru a ne conduce este spiritul sfânt. Iehova Dumnezeu l-a autorizat pe Fiul său să folosească acest mijloc. — Matei 28:18.

8, 9. Cum conduce Cristos congregaţia folosindu-se de „sclavul fidel şi prevăzător“?

⁸ Să ne gândim la un alt mijloc prin care Cristos conduce în prezent congregaţia. Când a vorbit despre prezenţa sa şi despre încheierea sistemului de lucruri, Isus a spus: „Cine este deci sclavul fidel şi prevăzător pe care stăpânul său l-a numit peste servitorii săi, ca să le dea hrana lor la timpul potrivit? Fericit este sclavul acela dacă stăpânul lui, la sosire, îl găseşte făcând aşa! Adevărat vă spun: Îl va numi peste toate bunurile sale“. — Matei 24:3, 45–47.

⁹ „Stăpânul“ este Isus Cristos. „Sclavul“ este grupul de creştini unşi de pe pământ. Acestei clase a sclavului i s-a încredinţat responsabilitatea să se îngrijească de interesele de pe pământ ale lui Isus şi să furnizeze hrană spirituală la timpul potrivit. Un mic grup de supraveghetori calificaţi din clasa ‘sclavului fidel şi prevăzător’ formează Corpul de Guvernare, care reprezintă clasa sclavului. Ei coordonează lucrarea de predicare mondială şi se ocupă de furnizarea hranei spirituale la momentul potrivit. Astfel, Cristos conduce congregaţia prin intermediul ‘sclavului fidel şi prevăzător’ şi al Corpului de Guvernare al acestuia alcătuite din creştini unşi cu spirit.

10. Ce atitudine ar trebui să avem faţă de bătrâni, şi de ce?

¹⁰ Cristos ne conduce şi prin ‘darurile sub formă de oameni’ — bătrânii, sau supraveghetorii, creştini. Ei au fost daţi „în vederea redresării sfinţilor, pentru o lucrare ministerială, pentru zidirea corpului Cristosului“ (Efeseni 4:8, 11, 12). Referitor la ei, în Evrei 13:7 se spune: „Amintiţi-vă de cei care sunt în fruntea voastră, care v-au vorbit cuvântul lui Dumnezeu şi, în timp ce observaţi cu atenţie rezultatul conduitei lor, imitaţi-le credinţa“. Bătrânii sunt în fruntea congregaţiei. Întrucât ei îl imită pe Cristos Isus, credinţa lor este demnă de imitat (1 Corinteni 11:1). Ne putem arăta recunoştinţa pentru această măsură ascultând de aceste „daruri sub formă de oameni“ şi fiindu-le supuşi. — Evrei 13:17.

11. Prin ce mijloace îşi conduce Cristos continuatorii în prezent, şi ce trebuie să facem pentru a umbla aşa cum a umblat el?

¹¹ Da, Isus Cristos îşi conduce continuatorii de azi prin intermediul spiritului sfânt, al ‘sclavului  fidel şi prevăzător’ şi al bătrânilor de congregaţie. Pentru a umbla aşa cum a umblat Cristos trebuie să înţelegem cum ne conduce el şi să ne supunem conducerii sale. Trebuie, de asemenea, să imităm modul său de viaţă. Apostolul Petru a scris: „La această cale aţi fost chemaţi, deoarece şi Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să urmaţi îndeaproape paşii lui“ (1 Petru 2:21). Dar cum putem arăta că urmăm modelul perfect lăsat de Isus?

Să fim rezonabili când ne exercităm autoritatea

12. Ce aspect al exemplului dat de Cristos prezintă interes îndeosebi pentru bătrânii de congregaţie?

¹² Deşi a primit cea mai mare autoritate de la Tatăl său, Isus a fost rezonabil când şi-a exercitat autoritatea. Toţi membrii congregaţiei, dar mai ales supraveghetorii, trebuie să acţioneze în aşa fel încât ‘rezonabilitatea lor să fie cunoscută de toţi oamenii’ (Filipeni 4:5; 1 Timotei 3:2, 3). Întrucât bătrânii au o anumită autoritate în congregaţie, este esenţial ca ei ‘să urmeze paşii lui Cristos’ când îşi exercită autoritatea.

13, 14. În ce fel pot bătrânii să-l imite pe Cristos când îi încurajează pe alţii să-i slujească lui Dumnezeu?

¹³ Isus a ţinut cont de limitele discipolilor. El nu a cerut de la ei mai mult decât puteau să dea (Ioan 16:12). Isus nu a făcut presiuni asupra continuatorilor săi, ci i-a încurajat ‘să se străduiască din răsputeri’ să facă voinţa lui Dumnezeu (Luca 13:24). El a făcut acest lucru fiind în frunte şi sensibilizându-le inima. În mod asemănător, bătrânii creştini de azi nu apelează la argumente care să intimideze determinându-i pe ceilalţi să-i slujească lui Dumnezeu de ruşine sau deoarece se simt vinovaţi. Dimpotrivă, ei îi încurajează să-i slujească lui Iehova din iubire faţă de el şi faţă de Isus, precum şi faţă de semeni. — Matei 22:37–39.

¹⁴ Isus nu a abuzat de autoritatea primită controlând viaţa oamenilor. El nu a fixat standarde imposibil de atins, nici nu a făcut o mulţime de reguli. Metoda sa a fost să-i motiveze pe alţii sensibilizându-le inima cu ajutorul principiilor pe care se bazau legile date prin Moise (Matei 5:27, 28). Imitându-l pe Isus Cristos, bătrânii nu fac reguli arbitrare şi nu insistă asupra unor puncte de vedere personale. Când este vorba despre îmbrăcăminte şi aspectul exterior sau despre destindere şi divertismente, bătrânii încearcă să atingă inima celorlalţi folosindu-se de principii consemnate în Cuvântul lui Dumnezeu, cum ar fi cele din Mica 6:8, 1 Corinteni 10:31–33 şi 1 Timotei 2:9, 10.

Să fim înţelegători şi să iertăm

15. Cum a reacţionat Isus când discipolii săi au greşit?

¹⁵ Cristos ne-a lăsat un model şi prin modul în care a reacţionat când discipolii săi au greşit. Să ne gândim la două întâmplări din ultima noapte a vieţii lui Isus ca om. După ce au ajuns în Ghetsimani, Isus „i-a luat cu el pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan“ şi le-a spus ‘să vegheze’. Apoi, „mergând puţin mai înainte, a căzut la pământ şi a început să se roage“. Când s-a întors la discipoli, „i-a găsit dormind“. Cum a reacţionat Isus? El a spus: „Spiritul, desigur, este înflăcărat, dar carnea este slabă“ (Marcu 14:32–38). El nu i-a mustrat cu asprime pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, ci a arătat înţelegere! În aceeaşi noapte, Petru l-a renegat pe Isus de  trei ori (Marcu 14:66–72). Cum l-a tratat Isus după aceea pe Petru? Biblia spune: ‘Domnul a fost sculat din morţi şi i-a apărut lui Simon [Petru]!’ (Luca 24:34). „I-a apărut lui Chifa, apoi celor doisprezece“ (1 Corinteni 15:5). Isus nu a avut resentimente faţă de Petru, ci l-a iertat şi l-a întărit pe acest apostol care se căise. Mai târziu, Isus i-a încredinţat mari responsabilităţi. — Faptele 2:14; 8:14–17; 10:44, 45.

16. Cum putem umbla la fel ca Isus când colaboratorii noştri ne dezamăgesc sau greşesc faţă de noi?

¹⁶ Când colaboratorii noştri în credinţă ne dezamăgesc sau greşesc faţă de noi din cauza imperfecţiunii, nu ar trebui să fim şi noi înţelegători şi iertători la fel ca Isus? Petru şi-a îndemnat colaboratorii: „Să aveţi toţi acelaşi mod de a gândi, împărtăşind aceleaşi sentimente, având afecţiune frăţească, fiind plini de o tandră compasiune şi cu o minte umilă, neplătind cu rău pentru rău sau cu insultă pentru insultă, ci, dimpotrivă, binecuvântând“ (1 Petru 3:8, 9). Dar cum trebuie să acţionăm dacă cineva nu se poartă cu noi aşa cum s-ar purta Isus, adică nu este înţelegător sau iertător? Chiar şi în acest caz avem obligaţia să ne străduim să-l imităm pe Isus şi să reacţionăm aşa cum ar fi reacţionat el. — 1 Ioan 3:16.

Să punem interesele Regatului pe primul plan

17. Ce anume arată că Isus a pus înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu pe primul plan în viaţă?

¹⁷ Mai există un domeniu în care trebuie să umblăm aşa cum a umblat Isus Cristos. Isus a pus pe primul plan în viaţă anunţarea veştii bune despre Regatul lui Dumnezeu. După ce i-a predicat unei femei samaritene lângă oraşul Sihar din Samaria, el le-a spus discipolilor: „Hrana mea este să fac voinţa celui care m-a trimis şi să sfârşesc lucrarea sa“ (Ioan 4:34). Înfăptuirea voinţei Tatălui său l-a susţinut pe Isus. Pentru el, această lucrare era ca o hrană, care îl satisfăcea şi îl revigora. Dacă îl imităm pe Isus concentrându-ne şi în continuare asupra înfăptuirii voinţei lui Dumnezeu, ar putea fi viaţa noastră altfel decât plină de sens şi de satisfacţii?

18. Ce binecuvântări aduce faptul de a-i încuraja pe copii să înceapă serviciul cu timp integral?

¹⁸ Când părinţii îşi încurajează copiii să înceapă serviciul cu timp integral, şi unii şi alţii au parte de multe binecuvântări. Un tată şi-a încurajat băieţii gemeni încă de când erau mici să-şi fixeze obiectivul de a sluji ca pionieri. După anii de instruire laică, cei doi gemeni au devenit pionieri. Reflectând la bucuriile pe care le-a avut în urma acestei decizii, acest tată a scris: „Băieţii nu ne-au dezamăgit. Putem spune cu recunoştinţă: «Fiii sunt o moştenire de la Iehova»“ (Psalmul 127:3, NW). Dar ce foloase au copiii dacă slujesc cu timp integral? O mamă a cinci copii spune: „Pionieratul i-a ajutat pe toţi copiii mei să se apropie mai mult de Iehova, să aibă obiceiuri bune de studiu personal, să înveţe să-şi folosească timpul cu înţelepciune şi să pună lucrurile spirituale pe primul plan în viaţă. Deşi toţi au trebuit să facă multe schimbări, nici unul nu regretă drumul pe care l-a ales“.

19. Ce planuri trebuie să analizeze tinerii cu înţelepciune?

¹⁹ Tinerilor, ce planuri aveţi pentru viitor? Căutaţi să deveniţi specialişti într-un anumit domeniu de activitate? Sau vă străduiţi să faceţi o carieră din serviciul cu timp integral?  Apostolul Pavel ne-a îndemnat: „Vegheaţi . . . încontinuu cu stricteţe cum umblaţi: nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi, cumpărând pentru voi orice moment oportun, căci zilele sunt rele“. El a adăugat: „Din acest motiv, încetaţi să mai deveniţi iraţionali, ci continuaţi să înţelegeţi care este voinţa lui Iehova“. — Efeseni 5:15–17.

Să fim loiali

20, 21. În ce fel s-a dovedit Isus loial, şi cum putem imita loialitatea sa?

²⁰ Pentru a umbla aşa cum a umblat Isus trebuie să imităm loialitatea sa. Referitor la loialitatea lui Isus, Biblia spune: „Deşi exista în formă de Dumnezeu, [el] nu s-a gândit la o uzurpare, şi anume să fie egal cu Dumnezeu. Nu, ci s-a golit pe sine, a luat formă de sclav şi a ajuns să fie în asemănarea oamenilor. Mai mult decât atât, când la înfăţişare s-a găsit ca om, s-a umilit şi a devenit ascultător până la moarte, da, moarte pe un stâlp de tortură“. Isus a susţinut cu loialitate suvernitatea lui Iehova supunându-se voinţei lui Dumnezeu în privinţa sa. El a devenit ascultător până acolo încât a suportat moartea pe un stâlp de tortură. Şi noi trebuie ‘să păstrăm această atitudine mintală’ acceptând să înfăptuim cu loialitate voinţa lui Dumnezeu. — Filipeni 2:5–8.

²¹ Isus a fost loial şi faţă de apostolii săi fideli. În pofida slăbiciunilor şi a imperfecţiunilor lor, Isus i-a iubit „până la sfârşit“ (Ioan 13:1). În mod asemănător, nici noi nu trebuie să permitem ca imperfecţiunile fraţilor noştri să ne facă să adoptăm un spirit critic.

Să urmăm modelul lăsat de Isus

22, 23. Ce foloase avem dacă urmăm modelul lăsat de Isus?

²² Fiind oameni imperfecţi, bineînţeles că nu putem călca exact pe urmele Exemplului nostru perfect. Totuşi, ne putem strădui să urmăm îndeaproape paşii lui. În acest scop trebuie să înţelegem modul în care ne conduce Cristos şi să ne supunem conducerii sale, precum şi să urmăm îndeaproape modelul pe care ni l-a lăsat.

²³ Dacă îl imităm pe Cristos, avem parte de numeroase binecuvântări. Viaţa noastră capătă mai mult sens şi ne aduce mai multe satisfacţii deoarece ne concentrăm asupra înfăptuirii voinţei lui Dumnezeu, nu asupra înfăptuirii propriei voinţe (Ioan 5:30; 6:38). Avem o conştiinţă curată. Prin modul nostru de viaţă dăm un bun exemplu şi altora. Isus i-a invitat pe toţi cei ce erau trudiţi şi împovăraţi să vină la el şi să găsească înviorare pentru sufletele lor (Matei 11:28–30). Dacă urmăm exemplul lăsat de Isus şi noi îi putem înviora pe alţii. Aşadar, să continuăm să umblăm aşa cum a umblat Isus.

Vă amintiţi?

• Cum îşi conduce Cristos continuatorii în prezent?

• Cum pot bătrânii să urmeze conducerea lui Cristos când îşi exercită autoritatea primită de la Dumnezeu?

• Cum putem urma exemplul lui Isus când alţii greşesc?

• Cum pot tinerii să pună interesele Regatului pe primul plan în viaţă?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Bătrânii creştini ne ajută să ne supunem conducerii lui Cristos

[Legenda fotografiilor de la paginile 24, 25]

Tineri, ce planuri vă faceţi pentru a avea o viaţă creştină plină de satisfacţii?