Să ne împotrivim gândirii greşite!

CÂND a trecut prin necazuri şi suferinţe, patriarhul Iov a fost vizitat de trei prieteni: Elifaz, Bildad şi Ţofar. Ei au venit să-şi exprime compasiunea şi să-l mângâie (Iov 2:11). Dintre cei trei, persoana cu cea mai mare autoritate şi probabil cea mai în vârstă era Elifaz. El a fost primul care a luat cuvântul şi a vorbit cel mai mult. Dar ce fel de gândire a reflectat Elifaz în cele trei cuvântări ale sale?

Amintindu-şi o întâmplare supranaturală, Elifaz a spus: „Un duh a trecut pe dinaintea mea. . . Tot părul mi s-a zbârlit. . . Şi stătea acolo; nu i-am putut distinge înfăţişarea; o formă era înaintea ochilor mei. Şi am auzit un glas“ (Iov 4:15, 16). Ce fel de duh, sau spirit, îi influenţase lui Elifaz gândirea? Tonul condamnator al cuvintelor care au urmat dovedeşte că acel spirit nu era unul dintre îngerii drepţi ai lui Dumnezeu (Iov 4:17, 18). Era o creatură spirituală rea. Altminteri, Iehova nu i-ar fi mustrat pe Elifaz şi pe cei doi tovarăşi ai săi că au spus minciuni (Iov 42:7). Da, Elifaz ajunsese sub influenţă demonică, iar cuvintele sale au reflectat o gândire nespirituală.

Ce idei reies din afirmaţiile lui Elifaz? De ce este important să ne păzim de gândirea greşită? Ce putem face pentru a ne împotrivi ei?

„El n-are încredere în slujitorii Săi“

De fiecare dată când a luat cuvântul, Elifaz a transmis ideea că Dumnezeu este atât de exigent, încât nimic din ce fac slujitorii săi nu îl mulţumeşte. „Iată, El n-are încredere în slujitorii Săi“, i-a spus Elifaz lui Iov, „El găseşte greşeli la îngerii Săi“ (Iov 4:18). Ulterior, a adăugat: „El [Dumnezeu] n-are încredere nici în sfinţii Săi şi cerurile nu sunt curate înaintea Lui“ (Iov 15:15). Apoi a întrebat: „Dacă eşti drept, are Cel Atotputernic vreo mulţumire?“ (Iov 22:3). Şi Bildad a susţinut această idee, declarând: „Nici luna nu este strălucitoare şi stelele nu sunt curate înaintea Lui [a lui Dumnezeu]“. — Iov 25:5.

Trebuie să fim foarte atenţi să nu ne lăsăm influenţaţi de o astfel de gândire. Ea ne poate face să considerăm că Dumnezeu cere prea mult de la noi, concepţie ce pune în pericol chiar relaţiile noastre cu Iehova. Dacă cedăm acestui mod de gândire, cum vom reacţiona când primim disciplinarea cuvenită? În loc să accepte cu umilinţă corectarea, inima noastră s-ar putea ‘ridica împotriva DOMNULUI’, nutrind resentimente faţă de Dumnezeu (Proverbele 19:3). Relaţiile noastre cu Iehova ar avea foarte mult de suferit!

„Poate fi vreun om de folos lui Dumnezeu?“

Strâns legată de ideea că Dumnezeu e prea exigent este concepţia că, în ochii lui Dumnezeu,  oamenii nu sunt buni de nimic. În a treia cuvântare, Elifaz pune întrebarea: „Poate fi vreun om de folos lui Dumnezeu?“ (Iov 22:2). Elifaz insinua că, pentru Dumnezeu, omul nu e de nici un folos. În aceeaşi idee, Bildad a zis: „Cum ar putea omul muritor să fie drept înaintea lui Dumnezeu? Cum ar putea cel născut din femeie să fie curat?“ (Iov 25:4). Potrivit raţionamentului lor, cum îndrăznea Iov, un simplu muritor, să creadă că e drept înaintea lui Dumnezeu?

Unii oameni de astăzi sunt copleşiţi de sentimentul că nu au nici o valoare. Aceste sentimente pot să apară fie din cauza felului în care au fost crescuţi, fie din cauza presiunilor vieţii sau a urii etnice şi rasiale cărora le-au căzut victime. Dar şi Satan şi demonii găsesc plăcere în a zdrobi pe cineva. Când ei reuşesc să facă o persoană să creadă că nimic din ce face nu îl mulţumeşte pe Dumnezeul Atotputernic, aceasta poate cădea mai uşor pradă descurajării. Cu timpul, ea poate să meargă în derivă şi chiar să se înstrăineze de Dumnezeul cel viu. — Evrei 2:1; 3:12.

Vârsta înaintată şi problemele de sănătate ne impun limite. Din acest motiv, ceea ce facem în serviciul Regatului ne-ar putea părea prea puţin în comparaţie cu ce făceam când eram mai tineri, mai sănătoşi şi aveam mai multă putere. În această situaţie, este foarte important să înţelegem că Satan şi demonii vor să ne facă să credem că Dumnezeu nu e mulţumit de serviciul nostru! Trebuie să ne opunem acestui mod de gândire!

Cum să ne împotrivim gândirii negative

În pofida suferinţelor pe care Satan Diavolul le-a adus asupra sa, Iov a spus: „Până la ultima-mi suflare nu voi renunţa la integritatea mea!“ (Iov 27:5, NW). Întrucât l-a iubit pe Dumnezeu, Iov a fost hotărât să-şi păstreze integritatea, indiferent ce avea să se întâmple. Şi nimic nu l-a putut clinti. De aici învăţăm un lucru esenţial în lupta noastră împotriva gândirii negative. E necesar să înţelegem bine iubirea lui Dumnezeu şi să cultivăm o apreciere sinceră faţă de ea. În plus, trebuie să ne adâncim iubirea pentru Iehova. Toate acestea le putem face studiind cu regularitate Cuvântul lui Dumnezeu şi meditând sub rugăciune la lucrurile învăţate.

De exemplu, în Ioan 3:16 se spune: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unic-născut“. Iehova are o iubire profundă pentru omenire şi tot ceea ce a făcut el de-a lungul timpului în relaţiile cu oamenii dovedeşte acest lucru. Se cuvine, aşadar, ca, meditând la exemplele din trecut, să ne adâncim iubirea faţă de Iehova şi să fim recunoscători. Iubirea şi recunoştinţa sincere ne vor ajuta să ne opunem gândirii greşite sau negative.

Să ne gândim la felul în care s-a purtat Iehova cu Avraam când Sodoma şi Gomora trebuiau distruse. Avraam i-a pus de opt ori întrebări lui Iehova în legătură cu judecata Sa. Iar Iehova nu s-a arătat nici un moment iritat sau supărat. Din contră, prin răspunsurile sale, el l-a liniştit şi l-a încurajat (Geneza 18:22–33). Ulterior, când Dumnezeu l-a salvat pe Lot şi familia lui din Sodoma, Lot a cerut să-l lase să fugă în cetatea vecină, nu la munţi. Iehova i-a răspuns: „Iată că-ţi îngădui şi lucrul acesta şi nu voi nimici cetatea de care ai vorbit“ (Geneza 19:18–22). Reiese din aceste relatări că Iehova este un conducător autoritar, exigent şi lipsit de sentimente? Nu. Ele îl înfăţişează aşa cum este în realitate: un Suveran bun, îngăduitor, plin de îndurare şi iubitor.

Ideea că Dumnezeu este un vânător de greşeli şi că nimic din ce fac slujitorii săi nu îl mulţumeşte este categoric falsă, iar acest lucru se observă clar din felul cum i-a tratat pe Aaron, David şi Manase din anticul Israel. Aaron a comis trei păcate grave. A făcut viţelul de aur, i s-a alăturat surorii sale, Miriam, împotriva lui Moise, nu l-a onorat şi nu l-a  sfinţit pe Iehova la Meriba. Cu toate acestea, Iehova s-a uitat la părţile lui bune şi i-a permis să slujească în continuare ca mare preot până la sfârşitul vieţii. — Exodul 32:3, 4; Numeri 12:1, 2; 20:9–13.

Regele David a făcut păcate grave în timpul domniei lui: a comis adulter, a pus la cale uciderea unui om nevinovat şi a făcut un recensământ contrar voinţei lui Iehova. Cu toate acestea, Iehova a ţinut cont de căinţa lui David şi a rămas loial legământului pentru Regat, permiţându-i lui David să fie rege până la moartea sa. — 2 Samuel 12:9; 1 Cronici 21:1–7.

Regele iudeu Manase a ridicat altare lui Baal, şi-a trecut fiii prin foc, a promovat practici spiritiste şi a ridicat altare ale închinării false în curtea templului. Însă după ce s-a căit din inimă, Iehova l-a iertat, l-a eliberat din captivitate şi i-a redat domnia (2 Cronici 33:1–13). Sunt acestea acţiunile unui Dumnezeu greu de mulţumit? Categoric, nu!

Vinovat e însuşi acuzatorul mincinos

Nu trebuie să ne surprindă că în Satan se regăsesc în forma cea mai josnică toate trăsăturile negative de care îl acuză pe Iehova. Satan este crud şi nemilos. Lucrul acesta se poate observa foarte clar în ritualurile de sacrificare a copiilor practicate în trecut în închinarea falsă. Israeliţii apostaţi îşi ardeau fiii şi fiicele în foc, lucru care lui Iehova nici nu-i trecuse prin minte! — Ieremia 7:31.

Satan, nu Iehova, este vânător de greşeli. În Revelaţia 12:10 se spune despre el că este „acuzatorul fraţilor noştri, care îi acuză zi şi noapte înaintea Dumnezeului nostru“. În schimb, despre Iehova, psalmistul a cântat: „Dacă Tu, Doamne, ai păstra aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea să stea în picioare, Doamne? Dar la Tine este [adevărata, NW] iertare“. — Psalmul 130:3, 4.

Când nimeni nu va mai gândi greşit

Ce sentiment de uşurare trebuie să fi avut creaturile spirituale îngereşti când Satan Diavolul şi demonii săi au fost azvârliţi din cer (Revelaţia 12:7–9)! De atunci, aceste spirite rele nu au mai putut influenţa activităţile familiei îngereşti a lui Iehova din ceruri. — Daniel 10:13.

Locuitorii pământului se vor bucura şi ei în viitorul apropiat. În curând, un înger din cer va coborî cu cheia abisului şi cu un lanţ mare în mână, îi va lega pe Satan şi pe demonii săi şi îi va arunca în abisul inactivităţii (Revelaţia 20:1–3). Ce sentiment de eliberare vom avea!

Până atunci însă trebuie să ne păzim de un mod de gândire greşit. Când sesizăm că ni se strecoară în minte gânduri greşite sau negative, trebuie să ne împotrivim lor, concentrându-ne asupra iubirii lui Iehova. Atunci ‘pacea lui Dumnezeu, care întrece orice gândire, ne va păzi inimile şi facultăţile mintale’. — Filipeni 4:6, 7.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Iov s-a împotrivit gândirii negative

[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]

Lot a înţeles că Iehova este un Suveran îngăduitor