Ai o conştiinţă bine instruită?

AI SPUS vreodată: „În inima mea, ştiu că nu e bine“, sau „Nu pot să fac ce-mi ceri. Ceva din mine îmi spune că e greşit“? Aceasta a fost „vocea“ conştiinţei, acel simţ al binelui şi răului, sau capacitate de a recunoaşte ce este bine şi ce este rău. Ea fie te scuză, fie te acuză. Da, fiecare om se naşte cu conştiinţă.

Chiar dacă e înstrăinat de Dumnezeu, omul are capacitatea de a distinge binele de rău. Aceasta deoarece omul a fost creat după imaginea lui Dumnezeu şi manifestă într-o oarecare măsură calităţi divine, cum ar fi dreptatea şi înţelepciunea (Geneza 1:26, 27). În această privinţă, apostolul Pavel a scris sub inspiraţie: „Ori de câte ori cei din naţiuni, care nu au lege, fac în mod natural lucrurile legii, aceşti oameni, deşi nu au lege, sunt o lege pentru ei înşişi. Ei sunt cei care demonstrează că conţinutul legii este scris în inimile lor, în timp ce conştiinţa lor depune mărturie cu ei şi în timp ce propriile lor gânduri între ele îi acuză sau chiar îi scuză“. a — Romani 2:14, 15.

Natura morală moştenită de la primul om, Adam, acţionează ca o „lege“, sau normă de conduită, în oameni de toate rasele şi naţionalităţile. Ea reprezintă capacitatea de a ne examina şi de a ne judeca pe noi înşine (Romani 9:1). Adam şi Eva au demonstrat această facultate imediat după ce au încălcat legea lui Dumnezeu; ei s-au ascuns (Geneza 3:7, 8). Alt exemplu care arată cum lucrează conştiinţa este modul în care a reacţionat regele David când şi-a dat seama că a păcătuit poruncind să se facă un recensământ. Biblia spune că „David a simţit cum îi bătea inima“. — 2 Samuel 24:1–10.

Capacitatea de a ne judeca din punct de vedere moral faptele din trecut ne poate ajuta să facem un pas foarte important: să manifestăm căinţă sinceră. David a scris: „Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Ţi-am făcut cunoscut păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: «Îmi voi mărturisi DOMNULUI fărădelegile». Şi Tu ai iertat vina păcatului meu“ (Psalmul 32:3, 5). Astfel, o conştiinţă activă îl poate îndemna pe cel ce a păcătuit să se întoarcă la Dumnezeu, ajutându-l să-şi dea seama că are nevoie de iertarea lui Dumnezeu şi că trebuie să urmeze căile Sale. — Psalmul 51:1–4, 9, 13–15.

Conştiinţa are şi rolul de a ne avertiza şi de a ne îndruma când trebuie să facem o alegere sau să luăm o decizie de ordin moral. Această calitate a conştiinţei trebuie să-l fi ajutat pe Iosif să-şi dea seama — înainte ca Israelului să-i fie date cele Zece Porunci care includeau şi o lege expresă împotriva adulterului — că adulterul era un lucru rău, greşit, un păcat împotriva lui Dumnezeu (Geneza 39:1–9; Exodul 20:14). Cu siguranţă, avem mai mult de câştigat  când conştiinţa noastră este instruită să ne îndrume, nu doar să ne judece. Lucrează şi conştiinţa ta în acest mod?

Să ne instruim conştiinţa pentru a lua decizii corecte

Omul se naşte cu conştiinţă. Din nefericire însă, ea este imperfectă. Deşi omenirea a avut un început perfect, „toţi [oamenii] au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu“ (Romani 3:23). Deoarece e afectată de păcat şi de imperfecţiune, conştiinţa poate să fie deformată şi să nu mai funcţioneze la fel de bine cum a dorit iniţial Creatorul (Romani 7:18–23). În plus, ea poate fi influenţată de factori externi: educaţia primită în copilărie, obiceiuri şi credinţe locale sau mediul în care trăim. Şi, cu siguranţă, normele şi valorile morale decăzute ale lumii de azi nu pot constitui un sistem de referinţă pentru formarea unei conştiinţe bune.

De aceea, un creştin are nevoie de normele drepte şi neschimbătoare care se găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Raportându-se la aceste norme, conştiinţa poate evalua corect lucrurile şi le poate îndrepta (2 Timotei 3:16). Când conştiinţa noastră este educată după normele divine, ea poate îndeplini mai bine rolul de sistem de siguranţă morală, făcându-ne capabili ‘să deosebim atât binele, cât şi răul’ (Evrei 5:14). Însă, dacă nu este educată după normele divine, conştiinţa ar putea să nu ne dea nici un semnal de avertizare când o luăm pe o cale greşită. Biblia spune: „Multe căi i se par drepte omului, dar la urmă sunt căi ale morţii“. — Proverbele 16:25; 17:20.

În unele aspecte ale vieţii, Cuvântul lui Dumnezeu oferă îndrumări şi instrucţiuni clare, şi este spre binele nostru dacă le urmăm. Însă există şi multe aspecte în care Biblia nu oferă instrucţiuni concrete, de pildă în ce priveşte îngrijirea sănătăţii, alegerea locului de muncă, a formei de destindere, a felului în care ne îmbrăcăm şi ne aranjăm etc. Nu e uşor să ştii ce să faci sau să iei decizia corectă. Tocmai de aceea trebuie să manifestăm atitudinea lui David, care s-a rugat: „Fă-mă să cunosc căile Tale, DOAMNE, învaţă-mă cărările Tale! Fă-mă să umblu în adevărul Tău şi învaţă-mă: căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele“ (Psalmul 25:4, 5). Cu cât înţelegem mai bine modul de gândire al lui Dumnezeu şi căile sale, cu atât vom reuşi să evaluăm lucrurile mai corect şi să luăm decizii mai bune, păstrându-ne o conştiinţă curată.

Prin urmare, când ne confruntăm cu o problemă sau avem de luat o decizie, trebuie mai întâi să ne gândim la principiile biblice care se aplică în situaţia respectivă. Iată câteva exemple de principii: respectarea autorităţii capului  (Coloseni 3:18, 20); cinste în toate lucrurile (Evrei 13:18); ură faţă de ceea ce este rău (Psalmul 97:10); urmărirea păcii (Romani 14:19); supunere faţă de autorităţile stabilite (Matei 22:21; Romani 13:1–7); devoţiune exclusivă faţă de Iehova (Matei 4:10); separarea de lume (Ioan 17:14); evitarea asocierilor rele (1 Corinteni 15:33); modestie în îmbrăcăminte şi aspect exterior (1 Timotei 2:9, 10) şi evitarea poticnirii altora (Filipeni 1:10). Identificarea principiilor care se aplică într-o anumită situaţie ne ajută să avem o conştiinţă mai puternică şi să luăm decizii corecte.

Ascultă glasul conştiinţei

Conştiinţa instruită biblic nu ne este de nici un folos dacă nu îi dăm ascultare. Ea se dovedeşte utilă numai când reacţionăm cu promptitudine la semnalele ei. O conştiinţă instruită este asemenea luminilor de avertizare de la bordul unui automobil. Să presupunem că se aprinde beculeţul care ne avertizează că a scăzut presiunea de ulei. Ce s-ar întâmpla dacă nu am da imediat atenţie avertismentului şi am continua să conducem? S-ar putea produce defecţiuni grave la motor. Tot la fel, conştiinţa, sau vocea noastră interioară, ne poate avertiza când un anumit mod de acţiune este greşit. Comparând cu normele şi valorile Bibliei acţiunea pe care o întreprindem sau ne gândim să o întreprindem, conştiinţa ne poate avertiza asemenea beculeţului de la bordul unei maşini. Luând în considerare acest avertisment, nu numai că evităm consecinţele unei acţiuni greşite, dar şi îi permitem conştiinţei să lucreze în continuare.

Dar dacă alegem să ignorăm semnalele de avertizare? Cu timpul, conştiinţa ar putea deveni insensibilă. Obiceiul de a ne ignora sau de a ne reduce la tăcere conştiinţa produce într-un fel acelaşi efect ca arderea cărnii cu fierul roşu. Rămasă fără terminaţii nervoase, porţiunea de ţesut înfierată nu mai poate simţi absolut nimic (1 Timotei 4:2). O conştiinţă mereu ignorată nu mai reacţionează la săvârşirea unui păcat şi nici nu mai dă avertismente pentru a împiedica repetarea lui. Devenind insensibilă, ea ignoră normele Bibliei cu privire la bine şi la rău şi, prin urmare, este o conştiinţă rea şi pervertită. Oamenii cu o astfel de conştiinţă ‘şi-au pierdut orice simţ moral’ şi sunt înstrăinaţi de Dumnezeu (Efeseni 4:17–19; Tit 1:15). Ce deznodământ tragic!

„Să aveţi o conştiinţă bună“

Pentru a ne păstra o conştiinţă bună sunt necesare eforturi constante. Apostolul Pavel a declarat: „Exersez încontinuu ca să am conştiinţa că nu i-am adus ofensă nici lui Dumnezeu,  nici oamenilor“ (Faptele 24:16). În calitate de creştin, Pavel se autoexamina în permanenţă şi îşi corecta modul de acţiune pentru a fi sigur că nu îi aducea nici o ofensă lui Dumnezeu. El ştia că, în final, Dumnezeu este cel care va stabili dacă faptele noastre au fost bune sau rele (Romani 14:10–12; 1 Corinteni 4:4). Apostolul a spus: „Toate lucrurile sunt goale şi expuse deschis ochilor aceluia căruia trebuie să-i dăm socoteală“. — Evrei 4:13.

Pavel a menţionat şi faptul de a nu le aduce ofense oamenilor. De exemplu, el le-a dat creştinilor din Corint sfaturi în ce priveşte „consumarea alimentelor oferite idolilor“. Aspectul pe care dorea să-l sublinieze era următorul: Chiar şi atunci când un anumit lucru nu este greşit în sine din punctul de vedere al lui Dumnezeu, trebuie să ţinem cont de conştiinţa altora. Altminteri l-am putea ‘nimici pe fratele nostru pentru care a murit Cristos’. În plus, ne-am putea strica propria relaţie cu Dumnezeu. — 1 Corinteni 8:4, 11–13; 10:23, 24.

Aşadar, să continuăm să ne instruim conştiinţa şi să păstrăm o conştiinţă bună. Când luăm decizii, să căutăm îndrumarea divină (Iacov 1:5). Să studiem Cuvântul lui Dumnezeu şi să permitem principiilor sale să ne modeleze mintea şi inima (Proverbele 2:3–5). Când avem de rezolvat chestiuni serioase, să ne consultăm cu creştini maturi pentru a ne asigura că am înţeles corect principiile biblice implicate (Proverbele 12:15; Romani 14:1; Galateni 6:5). Să ne gândim în cel fel deciziile pe care le luăm ne afectează conştiinţa, îi afectează pe alţii şi, mai ales, ne afectează relaţiile cu Iehova. — 1 Timotei 1:5, 18, 19.

Conştiinţa este un dar minunat de la iubitorul nostru Tată ceresc, Iehova Dumnezeu. Folosind-o în armonie cu voinţa Sa, ne vom apropia mai mult de Creator. În timp ce ne străduim ‘să avem o conştiinţă bună’ în tot ceea ce facem, demonstrăm tot mai mult că suntem creaţi după imaginea lui Dumnezeu. — 1 Petru 3:16; Coloseni 3:10.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 13]

Este conştiinţa ta instruită să te îndrume sau doar să te judece?

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

O conştiinţă bine instruită este rezultatul însuşirii şi al aplicării principiilor biblice

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Nu ignoraţi semnalele de avertizare pe care vi le dă conştiinţa