Să cultivăm adevărata umilinţă

„Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte.“ — 2 SAMUEL 22:28.

1, 2. Ce au avut în comun mulţi conducători umani?

 PIRAMIDELE vorbesc despre conducătorii de odinioară ai Egiptului. Sanherib al Asiriei, Alexandru cel Mare al Greciei şi Iulius Caesar al Romei au rămas şi ei în istorie. Aceste personalităţi au avut ceva în comun: Nu şi-au făcut reputaţia de persoane cu adevărat umile. — Matei 20:25, 26.

² Vi l-aţi putea imagina pe vreunul dintre conducătorii menţionaţi căutându-i adesea pe acei supuşi umili care au nevoie de consolare? Bineînţeles că nu! Nu ni-i putem imagina nici trecând pragul unor case modeste pentru a ridica moralul celor copleşiţi de necazuri. Ce diferenţă între atitudinea lor faţă de oamenii umili şi cea a Suveranului Suprem al universului, Iehova Dumnezeu!

Exemplul suprem de umilinţă

3. Cum îi tratează Suveranul suprem pe supuşii săi de pe pământ?

³ Deşi măreţia lui Iehova este de nepătruns, „ochii [săi] străbat tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă înaintea Lui“ (2 Cronici 16:9). Ce face Iehova când găseşte închinători umili cu spiritul zdrobit de necazuri? Într-un anumit sens, el „locuieşte“ cu aceştia prin intermediul spiritului  său sfânt ‘ca să învioreze duhurile smerite şi să reînsufleţească inimile zdrobite’ (Isaia 57:15). Astfel, după ce sunt învioraţi, închinătorii săi reuşesc să continue să-i slujească cu bucurie. Câtă umilinţă din partea lui Dumnezeu!

4, 5. a) Ce a spus psalmistul despre modul lui Dumnezeu de a guverna? b) În ce sens „se coboară“ Dumnezeu pentru a-l ajuta pe „cel de condiţie umilă“?

⁴ Nimeni din univers nu s-a umilit atât de mult ca Suveranul Domn pentru a ajuta oameni păcătoşi. Psalmistul a putut scrie: „DOMNUL este înălţat mai presus de toate neamurile; slava Lui este mai presus de ceruri. Cine este ca DOMNUL, Dumnezeul nostru, care Şi-a aşezat locuinţa pe înălţime şi care coboară să privească peste ceruri şi peste pământ? El ridică pe sărac [cel de condiţie umilă, NW] din ţărână, înalţă pe cel lipsit din gunoi“. — Psalmul 113:4–7.

⁵ Iehova este curat şi sfânt şi, deci, nu este ‘trufaş’ (Marcu 7:22, 23, Noul Testament, Pascal). Să observăm cuvântul „coboară“ folosit de psalmist. Despre cineva se poate spune că „se coboară“ la nivelul cuiva aflat pe o scară socială inferioară, neţinând cont de poziţia sau de demnitatea sa în relaţiile cu un inferior. Astfel, potrivit unor traduceri ale Bibliei, în Psalmul 113:6 se spune că Dumnezeu se umileşte. Cât de clar arată aceste cuvinte că Iehova, Dumnezeul nostru umil, se preocupă cu iubire de necesităţile oamenilor imperfecţi care-i aduc închinare! — 2 Samuel 22:36, NW.

De ce a fost Isus umil

6. Care a fost cea mai mare dovadă de umilinţă din partea lui Iehova?

⁶ Cea mai mare dovadă de umilinţă şi de iubire din partea lui Dumnezeu a fost că şi-a trimis Fiul întâi-născut, pe care-l iubea atât de mult, să se nască pe pământ pentru a salva omenirea (Ioan 3:16). Isus ne-a învăţat adevărul despre Tatăl său ceresc şi apoi şi-a dat viaţa umană perfectă ca să înlăture „păcatul lumii“ (Ioan 1:29; 18:37). Oglindind în mod perfect personalitatea Tatălui său, inclusiv umilinţa Sa, Isus a fost dispus să facă ce i-a cerut Dumnezeu. Acesta a fost cel mai de seamă exemplu de umilinţă şi de iubire oferit vreodată de o creatură a lui Dumnezeu. Nu toţi au apreciat umilinţa lui Isus, duşmanii considerându-l chiar „cel mai de jos dintre oameni“ (Daniel 4:17). Cu toate acestea, apostolul Pavel a înţeles că colaboratorii săi în credinţă trebuie să-l imite pe Isus manifestând umilinţă în relaţiile dintre ei. — 1 Corinteni 11:1; Filipeni 2:3, 4.

7, 8. a) Cum a învăţat Isus să fie umil? b) Ce invitaţie le-a făcut Isus celor care doreau să-i devină discipoli?

⁷ Pavel a scos în evidenţă exemplul remarcabil dat de Isus, scriind următoarele: „Păstraţi în voi această atitudine mintală ce era şi în Cristos Isus, care, deşi exista în formă de Dumnezeu, nu s-a gândit la o uzurpare, şi anume să fie egal cu Dumnezeu. Nu, ci s-a golit pe sine, a luat formă de sclav şi a ajuns să fie în asemănarea oamenilor. Mai mult decât atât, când la înfăţişare s-a găsit ca om, s-a umilit şi a devenit ascultător până la moarte, da, moarte pe un stâlp de tortură“. — Filipeni 2:5–8.

⁸ Unii s-ar putea întreba: Dar cum a învăţat Isus să fie umil? Acesta a fost unul dintre foloasele extraordinare pe care le-a tras în urma asocierii strânse cu Tatăl său ceresc pe parcursul  lungii perioade în care a slujit ca „maestru“ al lui Dumnezeu la crearea tuturor lucrurilor (Proverbele 8:30). După răzvrătirea care a avut loc în Eden, Fiul întâi-născut al lui Dumnezeu a putut observa umilinţa de care a dat dovadă Tatăl său faţă de oamenii păcătoşi. Prin urmare, când a fost pe pământ, Isus a reflectat umilinţa Tatălui său şi le-a făcut altora următoarea invitaţie: „Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci eu am un temperament blând şi o inimă umilă, şi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre“. — Matei 11:29; Ioan 14:9.

9. a) Ce îi plăcea lui Isus la copii? b) Ce lecţie a predat Isus când a adus în faţa discipolilor un copilaş?

⁹ Întrucât Isus a manifestat adevărata umilinţă, copiilor nu le era teamă de el, ci se simţeau foarte bine în compania sa. În ce-l priveşte, Isus iubea mult copiii şi le acorda atenţie (Marcu 10:13–16). Dar de ce îi plăceau lui Isus atât de mult copiii? Fără îndoială, datorită calităţilor lor plăcute, calităţi pe care unii dintre discipolii săi, deşi adulţi, nu le-au manifestat întotdeauna. E bine ştiut că cei mici îi consideră pe adulţi superiori. Ne dăm seama de acest lucru din multele întrebări pe care le pun. Da, în comparaţie cu mulţi adulţi, copiii sunt mai dispuşi să înveţe şi mai puţin mândri. Odată, Isus a adus un copil în faţa discipolilor şi le-a spus: „Dacă nu vă întoarceţi şi nu deveniţi ca nişte copilaşi, nu veţi intra nicidecum în regatul cerurilor“. El a mai spus: „Cine se va umili ca acest copilaş, acela este cel mai mare în regatul cerurilor“ (Matei 18:3, 4). Isus a prezentat o regulă: „Cel care se înalţă va fi umilit, dar cel care se umileşte va fi înălţat“. — Luca 14:11; 18:14; Matei 23:12.

10. La ce întrebări vom găsi răspuns?

¹⁰ Acest adevăr dă naştere unor întrebări importante. De ce le este uneori greu creştinilor să fie umili, deşi ştiu că viaţa veşnică depinde în parte de cultivarea adevăratei umilinţe? De ce e o provocare să ne călcăm în picioare mândria, ca să spunem aşa, şi să dăm dovadă de umilinţă în încercări? Ce anume ne va ajuta să cultivăm adevărata umilinţă? — Iacov 4:6, 10.

De ce este greu să fim umili

11. De ce nu e surprinzător că trebuie să luptăm să fim umili?

¹¹ Dacă te lupţi să dai dovadă de umilinţă, să ştii că nu eşti singurul. În 1920, această revistă a analizat îndemnul biblic de a manifesta umilinţă, spunând printre altele: „Observând că Domnul consideră foarte importantă umilinţa, toţi adevăraţii discipoli ar trebui să se simtă îndemnaţi să cultive în fiecare zi această calitate“. Apoi, în acelaşi articol se afirma deschis: „În pofida tuturor acestor îndemnuri biblice, natura umană este atât de imperfectă, încât cei care devin slujitori ai Domnului şi care hotărăsc să meargă pe această cale întâmpină dificultăţi sau au de luptat în această privinţă mai mult decât în oricare alta“. De aici reiese cu claritate unul dintre motivele pentru care creştinii adevăraţi trebuie să lupte să fie umili: natura umană păcătoasă tânjeşte după gloria care nu i se cuvine. Şi asta deoarece suntem descendenţi ai unui cuplu păcătos, Adam şi Eva, care a cedat dorinţelor egoiste. — Romani 5:12.

12, 13. a) Cum îi poate împiedica lumea pe creştini să manifeste umilinţă? b) Cine îngreunează lupta noastră de a cultiva umilinţa?

 ¹² Un alt motiv pentru care ne-ar putea fi greu să manifestăm umilinţă este acela că trăim în mijlocul unei lumi care îi îndeamnă pe oameni să se străduiască să fie mai buni decât alţii. Mulţi oameni din această lume caută cu orice preţ să-şi satisfacă ‘dorinţa cărnii [păcătoase] şi dorinţa ochilor’ şi urmăresc „etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă“ (1 Ioan 2:16). Discipolii lui Isus nu trebuie să fie stăpâniţi de asemenea dorinţe lumeşti, ci trebuie să-şi păstreze ochiul simplu şi să se concentreze asupra înfăptuirii voinţei lui Dumnezeu. — Matei 6:22–24, 31–33; 1 Ioan 2:17.

¹³ Al treilea motiv pentru care e greu să cultivăm şi să manifestăm umilinţă este că Satan Diavolul, cel de la care provine trufia, este stăpânul acestei lumi (2 Corinteni 4:4; 1 Timotei 3:6). Satan promovează în lume trăsăturile lui nelegiuite. De exemplu, el i-a cerut lui Isus să i se închine promiţându-i în schimb „toate regatele lumii şi gloria lor“. Păstrându-şi ca întotdeauna umilinţa, Isus a respins categoric oferta Diavolului (Matei 4:8, 10). Satan îi ispiteşte şi pe creştini să caute glorie sau prestigiu. Însă creştinii umili se străduiesc să urmeze exemplul lui Isus, îndreptând laudele şi onoarea spre Dumnezeu. — Marcu 10:17, 18.

Să cultivăm şi să manifestăm adevărata umilinţă

14. Ce este „falsa umilinţă“?

¹⁴ În scrisoarea către coloseni, apostolul Pavel a avertizat asupra umilinţei de suprafaţă, menită să-i impresioneze pe oameni. Pavel a descris-o drept „falsă umilinţă“. Cei care lasă doar impresia că sunt umili nu sunt oameni spirituali. Dimpotrivă, ei arată că sunt, de fapt, ‘umflaţi de mândrie’ (Coloseni 2:18, 23). Isus a dat exemple de fapte care trădau o falsă umilinţă. El i-a condamnat pe farisei pentru rugăciunile lor ostentative şi pentru că posteau cu faţa tristă şi schimonosită pentru a fi văzuţi de oameni. Pentru ca rugăciunile noastre personale să aibă valoare înaintea lui Dumnezeu, trebuie să le rostim cu umilinţă. — Matei 6:5, 6, 16.

15. a) Ce putem face pentru a ne păstra umilinţa minţii? b) Menţionaţi câteva persoane care au dat un excelent exemplu de umilinţă.

¹⁵ Creştinilor le va fi mai uşor să păstreze adevărata umilinţă a minţii dacă se concentrează asupra exemplelor supreme de umilinţă, Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos. Ei pot face acest lucru studiind cu regularitate Biblia şi auxiliarele biblice puse la dispoziţie de „sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45). Un astfel de studiu este esenţial pentru supraveghetorii creştini pentru ca ‘inima lor să nu se înalţe mai presus de fraţii lor’ (Deuteronomul 17:19, 20; 1 Petru 5:1–3). Reflectaţi la numeroasele exemple de persoane care au fost binecuvântate pentru atitudinea lor umilă, printre care Rut, Ana, Elisabeta şi alţii (Rut 1:16, 17; 1 Samuel 1:11, 20; Luca 1:41–43). Gândiţi-vă şi la exemplul excelent dat de mulţi oameni care, deşi au avut o poziţie importantă, au rămas umili în serviciul lui Iehova. Câţiva dintre ei au fost David, Iosia, Ioan Botezătorul şi apostolul Pavel (2 Cronici 34:1, 2, 19, 26–28; Psalmul 131:1; Ioan  1:26, 27; 3:26–30; Faptele 21:20–26; 1 Corinteni 15:9). Ca să nu mai vorbim de numeroasele exemple de umilinţă pe care le găsim în congregaţia creştină din timpurile noastre! Meditând la aceste exemple, creştinii vor fi ajutaţi să aibă „umilinţă a minţii unii faţă de alţii“. — 1 Petru 5:5.

16. Cum ne ajută ministerul creştin să fim umili?

¹⁶ Şi participarea cu regularitate la ministerul creştin ne ajută să fim umili. Umilinţa minţii ne ajută să fim eficienţi când prezentăm mesajul despre Regat din casă în casă sau în alte locuri unor oameni pe care nu-i cunoaştem. Ne trebuie umilinţă mai ales când locatarul este la început indiferent sau nepoliticos. Adesea convingerile noastre sunt criticate, însă umilinţa îl ajută pe creştin să răspundă mereu „cu blândeţe şi respect profund“ (1 Petru 3:15). Slujitori umili ai lui Dumnezeu s-au mutat în teritorii noi şi ajută oameni care provin dintr-o altă cultură şi care au un alt nivel de trai. Poate că aceşti miniştri trebuie să dea dovadă de umilinţă când acceptă dificila misiune de a învăţa o altă limbă pentru a-i putea ajuta pe cei cărora vor să le transmită vestea bună. Acestea sunt eforturi cu adevărat demne de laudă! — Matei 28:19, 20.

17. Ce responsabilităţi creştine pretind umilinţă?

¹⁷ Manifestând umilinţă, mulţi îşi îndeplinesc responsabilităţile creştine, punând interesele altora înaintea propriilor interese. De exemplu, unui tată creştin îi trebuie umilinţă pentru a rupe din timpul dedicat altor activităţi ca să se pregătească şi să conducă un studiu biblic eficient cu copiii săi. Umilinţa îi ajută şi pe copii să-i onoreze pe părinţi, care sunt imperfecţi, şi să asculte de ei (Efeseni 6:1–4). Soţiile care au soţi necredincioşi se află de multe ori în situaţii în care trebuie să manifeste umilinţă în timp ce se străduiesc să-şi câştige partenerii printr-o ‘conduită castă şi un respect profund’ (1 Petru 3:1, 2). Umilinţa şi iubirea plină de sacrificiu sunt de mare valoare şi când ne îngrijim de necesităţile părinţilor în vârstă şi bolnavi. — 1 Timotei 5:4.

Umilinţa rezolvă problemele

18. Cum ne poate ajuta umilinţa să rezolvăm problemele?

¹⁸ Toţi oamenii care îi slujesc lui Dumnezeu sunt imperfecţi (Iacov 3:2). Uneori între doi creştini apar divergenţe sau neînţelegeri. Poate că unul are motive întemeiate să se plângă de celălalt. De obicei, aceste probleme pot fi rezolvate prin aplicarea sfatului: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii dacă cineva are motiv de plângere împotriva altuia. Aşa cum Iehova  v-a iertat cu mărinimie, aşa să faceţi şi voi“ (Coloseni 3:13). Este adevărat că nu e uşor să urmăm acest sfat, dar umilinţa ne va ajuta în acest sens.

19. Ce nu trebuie să uităm când vorbim cu cineva care ne-a supărat?

¹⁹ În unele cazuri, un creştin ar putea considera că un „motiv de plângere“ întemeiat este mult prea grav pentru a fi trecut cu vederea. Astfel, umilinţa îl va îndemna să discute cu cel care, după părerea sa, l-a lezat, cu scopul de a restabili pacea (Matei 18:15). De ce nu se rezolvă uneori o problemă dintre doi creştini? Un motiv este că unul dintre ei sau probabil amândoi sunt prea mândri ca să-şi recunoască greşeala. Sau poate că cel care ia iniţiativa să discute problema are o atitudine critică fiind convins că numai el are dreptate. Multe probleme vor fi rezolvate dacă manifestăm adevărata umilinţă.

20, 21. Care este unul dintre lucrurile care ne ajută cel mai mult să fim umili?

²⁰ Pentru a cultiva umilinţa este esenţial să cerem ajutorul şi spiritul lui Dumnezeu prin rugăciune. Dar să nu uităm că „Dumnezeu . . . le dă bunătate nemeritată [inclusiv spiritul sfânt] celor umili“ (Iacov 4:6). Aşadar, dacă ai o neînţelegere cu un colaborator în credinţă, roagă-te lui Iehova să te ajute să recunoşti cu umilinţă partea ta de vină, fie ea mică, fie mare. Dacă cineva te-a jignit, însă apoi îşi cere cu sinceritate scuze, dă dovadă de umilinţă iertându-l. Dacă ţi-e greu să faci acest lucru, roagă-te lui Iehova să te ajute să înlături din inima ta orice urmă de orgoliu.

²¹ Înţelegând numeroasele foloase pe care ni le aduce umilinţa, ar trebui să ne simţim îndemnaţi să cultivăm şi să păstrăm această preţioasă calitate. În acest scop, avem minunatele exemple date de Iehova Dumnezeu şi de Isus Cristos. Să nu uităm niciodată asigurarea divină: „Răsplata smereniei, a fricii de DOMNUL, este bogăţia, slava şi viaţa“. — Proverbele 22:4.

Idei la care să medităm

• Care sunt exemplele supreme de umilinţă?

• De ce e greu să cultivăm umilinţa?

• Ce anume ne poate ajuta să fim umili?

• De ce este foarte important să rămânem umili?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Isus a fost cu adevărat umil

[Legenda fotografiei de la pagina 28]

Lumea îi îndeamnă pe oameni să se străduiască să fie mai buni decât alţii

[Provenienţa fotografiei]

Foto OMS de L. Almasi/K. Hemzǒ

[Legenda fotografiei de la pagina 29]

Umilinţa ne ajută să discutăm în minister cu oameni pe care nu-i cunoaştem

[Legenda fotografiilor de la pagina 30]

Multe neînţelegeri se pot rezolva dacă dăm dovadă de iubire, trecând cu vederea problema ivită

[Legenda fotografiilor de la pagina 31]

Există multe modalităţi prin care creştinii pot manifesta umilinţă