Vei umbla cu Dumnezeu?

„Să umbli smerit cu Dumnezeul tău.“ — MICA 6:8.

1, 2. Cum se aseamănă sentimentele lui Iehova faţă de noi cu cele ale unui părinte care-şi învaţă copilul să meargă?

 UN COPILAŞ întinde mânuţele spre braţele întinse ale tatălui sau mamei lui şi face primii lui paşi clătinându-se pe picioruşe. Poate părea un lucru mic, dar pentru o mamă şi un tată acesta e un eveniment de neuitat, plin de speranţe. Părinţii abia aşteaptă ca în lunile şi anii care urmează să meargă de mână cu copilaşul lor. Totodată, ei îşi doresc să-şi îndrume şi să-şi sprijine copilul mult timp de-acum înainte.

² Iehova simte la fel faţă de copiii săi pământeşti. Odată, el a spus despre poporul său Israel, sau Efraim: „Eu am învăţat pe Efraim să meargă; şi i-am ridicat în braţe . . . I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste“ (Osea 11:3, 4). Iehova se aseamănă aici cu un părinte iubitor care îşi învaţă cu răbdare copilul să meargă, probabil luându-l în braţe când cade. Iehova, cel mai bun Părinte, vrea să ne înveţe să mergem. El se bucură să fie lângă noi în timp ce facem progrese. Aşa cum arată motoul acestui articol, putem să umblăm cu Dumnezeu (Mica 6:8)! Dar ce înseamnă a umbla cu Dumnezeu? De ce şi cum trebuie să facem acest lucru? Şi ce binecuvântări primim dacă umblăm cu Dumnezeu? În cele ce urmează vom răspunde la aceste întrebări.

Ce înseamnă să umblăm cu Dumnezeu?

3, 4. a) De ce este remarcabilă expresia „a umbla cu Dumnezeu“? b) Ce înseamnă să umblăm cu Dumnezeu?

³ Bineînţeles, un om nu poate umbla literalmente cu Iehova, care este o persoană spirituală (Exodul 33:20; Ioan 4:24). Deci Biblia foloseşte în sens figurat expresia „a umbla cu Dumnezeu“. Este o imagine remarcabilă, care poate fi înţeleasă de oamenii din orice naţiune şi din orice cultură, o imagine sugestivă în orice perioadă a istoriei. De fapt, în ce loc şi în ce epocă nu ar fi înţeles oamenii ideea de a merge în compania cuiva? Această expresie transmite căldură şi apropiere, nu-i aşa? Sentimente de acest fel ne ajută să înţelegem întrucâtva ce înseamnă a umbla cu Dumnezeu. Dar să analizăm mai îndeaproape această expresie.

⁴ Să ne amintim de oameni fideli precum Enoh şi Noe. De ce s-a spus despre ei că au umblat cu Dumnezeu (Geneza 5:24; 6:9)? În Biblie, verbul „a umbla“ înseamnă adesea a urma o anumită linie de conduită. Enoh şi Noe au ales o cale de viaţă care era în armonie cu voinţa lui Iehova Dumnezeu. Spre deosebire de oamenii din jurul lor, ei au căutat îndrumarea lui Iehova şi au ascultat de poruncile sale. Au avut încredere în el. Înseamnă asta că Iehova a luat decizii în locul lor?  Nicidecum. Iehova i-a înzestrat pe oameni cu liber arbitru, iar el doreşte să folosim acest dar, precum şi „capacitatea [noastră] de a raţiona“ (Romani 12:1). Însă, când luăm decizii, noi lăsăm cu umilinţă ca mintea lui Iehova, infinit superioară celei umane, să ne îndrume capacitatea de a raţiona (Proverbele 3:5, 6; Isaia 55:8, 9). De fapt, pe drumul vieţii noi vrem să fim mereu în compania lui Iehova.

5. De ce a vorbit Isus despre adăugarea unui cot la durata vieţii?

⁵ Biblia compară de multe ori cursul vieţii cu o plimbare sau cu o călătorie. Uneori comparaţia este directă, alteori este implicită. De exemplu, Isus a spus: „Cine dintre voi, îngrijorându-se, poate adăuga un cot la durata vieţii lui?“ (Matei 6:27). Poate că unele cuvinte din acest verset ne nedumeresc. De ce vorbea Isus despre a adăuga „un cot“, care este o unitate de măsură pentru distanţă, la „durata vieţii“ cuiva, deci la ceva ce se măsoară în unităţi de timp? a Se pare că Isus a comparat aici viaţa cu un drum. De fapt, el ne-a învăţat că îngrijorările nu ne ajută să facem nici măcar un pas în plus pe drumul vieţii noastre. Dar ar trebui să tragem concluzia că nu putem face nimic cu privire la lungimea acestui drum? Nicidecum! De fapt, aceasta ne conduce spre a doua întrebare la care vom răspunde, şi anume: De ce trebuie să umblăm cu Dumnezeu?

De ce trebuie să umblăm cu Dumnezeu?

6, 7. De ce anume au mare nevoie oamenii imperfecţi, şi de ce trebuie să-i cerem lui Iehova să ne satisfacă această necesitate?

⁶ Un motiv pentru care trebuie să umblăm cu Iehova Dumnezeu este prezentat în Ieremia 10:23: „Ştiu bine, o, Iehova, că nu-i aparţine omului pământean calea sa. Nu-i aparţine omului care umblă nici măcar să-şi dirijeze paşii“ (NW). Aşadar, noi, oamenii, nu avem nici capacitatea, nici dreptul de a ne conduce singuri paşii. Avem mare nevoie de îndrumare. Cei care sunt hotărâţi să-şi urmeze propria cale, independent de Dumnezeu, fac aceeaşi greşeală pe care au făcut-o Adam şi Eva. Primii doi oameni şi-au arogat dreptul de a stabili singuri ce este bine şi ce este rău (Geneza 3:1–6). Acest drept ‘nu ne aparţine’.

⁷ Nu-i aşa că avem nevoie de îndrumare pe drumul vieţii? Zilnic trebuie să luăm decizii, mari sau mici. Unele dintre acestea sunt dificile şi pot influenţa viitorul nostru, precum şi viitorul celor dragi nouă. Gândiţi-vă că cineva mult mai în vârstă şi mai înţelept este bucuros să vă îndrume cu iubire când luaţi aceste decizii! Din nefericire, majoritatea oamenilor de azi preferă să se bazeze pe propria lor judecată şi să-şi conducă singuri paşii. Ei ignoră adevărul consemnat în Proverbele 28:26: „Cine se încrede în inima lui este un nebun, dar cine umblă în înţelepciune va fi scăpat“. Iehova vrea să evităm suferinţele pe care le aduce încrederea în inima înşelătoare a omului (Ieremia 17:9). El doreşte să umblăm în înţelepciune şi să ne încredem în el considerându-l Îndrumătorul şi Instructorul nostru înţelept. Dacă procedăm astfel, nu ni se vor clătina paşii pe drumul vieţii şi vom avea parte de satisfacţii şi de împliniri.

8. Unde ne duc în mod firesc păcatul şi imperfecţiunea, dar ce ne doreşte Iehova?

⁸ Un alt motiv pentru care trebuie să umblăm cu Dumnezeu are legătură cu lungimea drumului pe care îl urmăm. Biblia prezintă un adevăr sumbru. Într-un anumit sens, toţi oamenii imperfecţi merg spre aceeaşi destinaţie. Descriind problemele care vin odată cu bătrâneţea, Eclesiastul 12:5 spune: „Omul merge spre casa lui cea veşnică [de lungă durată, NW] şi bocitorii cutreieră străzile“. Ce este această  ‘casă de lungă durată’? Mormântul, unde ne duc în mod firesc păcatul şi imperfecţiunea (Romani 6:23). Însă Iehova ne doreşte mult mai mult decât „o călătorie“ scurtă şi plină de necazuri între naştere şi moarte (Iov 14:1). Numai dacă umblăm cu Dumnezeu putem spera să trăim cât a dorit el de la început, adică veşnic. Nu ne dorim şi noi acest lucru? Trebuie deci să umblăm cu Tatăl nostru.

Cum putem să umblăm cu Dumnezeu?

9. De ce „s-a ascuns“ uneori Iehova de poporul său, dar ce asigurare a dat el în Isaia 30:20?

⁹ A treia întrebare la care răspundem merită cel mai mult atenţia noastră. Cum putem să umblăm cu Dumnezeu? Răspunsul îl găsim în Isaia 30:20, 21: „Marele tău Instructor nu se va mai ascunde şi ochii tăi îl vor vedea pe Marele tău Instructor. Urechile tale vor auzi un cuvânt în urma ta, zicând: «Iată calea. Umblaţi pe ea», dacă v-aţi abate la dreapta sau dacă v-aţi abate la stânga“ (NW). Ce pasaj încurajator! Cuvintele lui Iehova consemnate în Isa 30 versetul 20 i-au amintit probabil poporului său că, atunci când s-au răzvrătit împotriva lui, Dumnezeu practic „s-a ascuns“ de ei (Isaia 1:15; 59:2). Aici însă Iehova nu mai este prezentat „ascunzându-se“, ci stând înaintea slujitorilor săi fideli. Ne-am putea gândi la un instructor, sau învăţător, care stă înaintea elevilor săi, arătându-le ce trebuie să înveţe.

10. În ce sens ‘auzim un cuvânt în urma noastră’ de la Marele nostru Instructor?

¹⁰ Isa 30 Versetul 21 prezintă o altă imagine. Se spune despre Iehova că merge în urma poporului său, arătându-i calea pe care trebuie s-o urmeze. În opinia bibliştilor, această expresie face aluzie la un păstor care merge uneori în urma oilor sale, chemându-le pentru a le îndruma sau pentru a le împiedica s-o apuce pe un drum greşit. Cum se aplică în cazul nostru această imagine? Când căutăm îndrumări în Cuvântul lui Dumnezeu, noi citim de fapt cuvinte consemnate cu mii de ani în urmă. Ele vin, ca să spunem aşa, în urma noastră, în sensul că au fost scrise cu mult timp în urmă. Însă sunt la fel de importante ca şi atunci când au fost scrise. Sfaturile biblice ne pot ajuta în fiecare zi când luăm decizii şi, asemenea unei hărţi, ne pot arăta încotro ne îndreptăm (Psalmul 119:105). Când căutăm stăruitor astfel de sfaturi şi le aplicăm, Iehova devine Îndrumătorul nostru. Practic, umblăm cu Dumnezeu.

11. Potrivit textului din Ieremia 6:16, ce mesaj le-a transmis Iehova cu iubire membrilor poporului său, dar cum au reacţionat ei?

¹¹ Permitem noi într-adevăr Cuvântului lui Dumnezeu să ne îndrume la fiecare pas? Ar fi bine să ne oprim uneori şi să ne examinăm cu sinceritate. Iată un verset care ne va ajuta să facem acest lucru: „Aşa vorbeşte DOMNUL: «Staţi în drumuri, uitaţi-vă şi întrebaţi care  sunt cărările cele vechi, care este calea cea bună: umblaţi pe ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre»“ (Ieremia 6:16). Aceste cuvinte ne duc cu gândul la un călător care se opreşte la o răspântie pentru a întreba pe ce drum poate ajunge la destinaţia dorită. În sens spiritual, israeliţii, poporul răzvrătit al lui Iehova, trebuiau să facă ceva asemănător. Ei trebuiau să găsească drumul de întoarcere spre „cărările cele vechi“. Acea ‘cale bună’ era calea pe care merseseră strămoşii lor fideli şi de la care naţiunea se îndepărtase în mod nesăbuit. Din nefericire, Israelul s-a dovedit încăpăţânat, neluând în seamă acest îndemn dat cu iubire de Iehova. În acelaşi verset se spune: „Dar ei răspund: «Nu vom umbla pe ea»“. În timpurile moderne însă, poporul lui Dumnezeu a reacţionat cu totul altfel la acest sfat.

12, 13. a) Cum au reacţionat continuatorii unşi ai lui Cristos la sfatul din Ieremia 6:16? b) Cum ne-am putea analiza calea pe care o urmăm în prezent?

¹² Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, continuatorii unşi ai lui Cristos s-au examinat în lumina sfatului din Ieremia 6:16. Ca grup, ei au luat iniţiativa să se întoarcă din toată inima la „cărările cele vechi“. Spre deosebire de creştinătatea apostată, ei au respectat cu fidelitate „modelul cuvintelor sănătoase“ stabilit de Isus Cristos şi susţinut de continuatorii săi fideli în secolul I e.n. (2 Timotei 1:13). De atunci, cei unşi se ajută unii pe alţii şi le oferă ajutor şi însoţitorilor lor, „alte oi“, să urmeze acest mod de viaţă sănătos, care aduce fericire şi pe care creştinătatea l-a abandonat. — Ioan 10:16.

¹³ Furnizând hrană spirituală la timpul potrivit, clasa sclavului fidel ajută milioane de oameni să găsească „cărările cele vechi“ şi să umble cu Dumnezeu (Matei 24:45–47). Te numeri şi tu printre aceste milioane? Dacă da, ce ai putea face pentru a nu merge în derivă, ajungând să-ţi urmezi propria cale? Ar fi înţelept să-ţi faci timp din când în când să-ţi analizezi modul de viaţă. Dacă citeşti cu regularitate din Biblie şi din publicaţii biblice şi participi cu consecvenţă la programele de instruire pregătite de cei unşi, înseamnă că înveţi să umbli cu Dumnezeu. Iar când aplici cu umilinţă sfaturile primite, umbli într-adevăr cu Dumnezeu pe „cărările cele vechi“.

Să umblăm ‘ca şi cum l-am vedea pe Cel invizibil’

14. Cum se va reflecta în deciziile noastre convingerea că Iehova este o persoană reală?

¹⁴ Pentru a umbla cu Iehova trebuie să fim convinşi că El este o persoană reală. Să ne amintim că Iehova i-a asigurat pe israeliţii fideli din vechime că nu se ascunsese de ei. Şi în prezent, Dumnezeu se dezvăluie poporului său în calitate de Mare Instructor. Este Iehova pentru tine atât de real încât să ţi-l imaginezi stând înaintea ta şi instruindu-te? De o astfel de credinţă avem nevoie dacă vrem să umblăm cu Dumnezeu. Moise a avut o asemenea credinţă, „căci a rămas ferm, ca şi cum l-ar fi văzut pe Cel care este invizibil“ (Evrei 11:27). Dacă îl considerăm pe Iehova o persoană reală, vom ţine cont de sentimentele sale când luăm decizii. De exemplu, nu ne vom permite nici măcar să ne gândim să comitem un păcat iar apoi să încercăm să ne ascundem faptele de bătrânii creştini sau de membrii familiei. Dimpotrivă, ne vom strădui să umblăm cu Dumnezeu chiar şi atunci când nimeni nu ne vede. Să fim la fel de hotărâţi ca regele David din vechime, care a spus: „Voi umbla în curăţia  inimii mele înăuntrul casei mele“. — Psalmul 101:2.

15. Cum ne ajută asocierea cu fraţii noştri creştini să-l considerăm pe Iehova o persoană reală?

¹⁵ Iehova înţelege că suntem imperfecţi, fiinţe făcute din ţărână, şi că uneori ne e greu să credem în ceea ce nu vedem (Psalmul 103:14). El a făcut multe lucruri pentru a ne ajuta să învingem această slăbiciune. De exemplu, el a strâns „un popor pentru numele său“ din toate naţiunile de pe pământ (Faptele 15:14). În timp ce slujim în unitate, noi ne întărim unii pe alţii. Când auzim cum l-a ajutat Iehova pe un colaborator în credinţă să învingă o slăbiciune sau să depăşească o încercare grea, suntem şi mai convinşi că Dumnezeul nostru este o persoană reală. — 1 Petru 5:9.

16. Cum ne va ajuta faptul de a învăţa despre Isus să umblăm cu Dumnezeu?

¹⁶ Mai presus de orice, Iehova ni l-a dat ca exemplu pe Fiul său. Isus a spus: „Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin intermediul meu“ (Ioan 14:6). Studierea vieţii pământeşti a lui Isus este una dintre cele mai bune modalităţi de a ne întări convingerea că Iehova este o persoană reală. Tot ceea ce a spus şi a făcut Isus a reflectat în mod perfect personalitatea şi modul de acţiune ale Tatălui său ceresc (Ioan 14:9). Când luăm decizii, trebuie să ne gândim bine ce ar face Isus dacă ar fi în locul nostru. Dacă deciziile noastre arată că ne-am gândit bine şi sub rugăciune la acest lucru, înseamnă că noi călcăm pe urmele lui Cristos (1 Petru 2:21). Altfel spus, umblăm cu Dumnezeu.

Ce binecuvântări vom primi?

17. În ce sens vom găsi „odihnă“ pentru sufletele noastre dacă umblăm pe calea lui Iehova?

¹⁷ Dacă umblăm cu Iehova Dumnezeu vom avea o viaţă plină de satisfacţii. Să ne amintim ce le-a promis Iehova slujitorilor săi când i-a îndemnat să caute „calea cea bună“. El le-a spus: „Umblaţi pe ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre“ (Ieremia 6:16). Ce este această „odihnă“? O viaţă tihnită, axată pe bogăţii şi pe plăceri? Nu. Iehova oferă ceva mult mai valoros, ceva ce oamenii cei mai bogaţi ai lumii rareori găsesc. A găsi odihnă pentru sufletele noastre înseamnă a găsi pace lăuntrică, bucurie, împlinire şi a-ţi satisface necesităţile spirituale. Această odihnă reprezintă convingerea că am ales cea mai bună cale în viaţă. O asemenea pace a minţii este o binecuvântare de care puţini oameni au parte în această lume plină de probleme!

18. Ce binecuvântare vrea Iehova să ne acorde, şi ce suntem hotărâţi să facem?

¹⁸ Desigur, viaţa în sine este o mare binecuvântare. Chiar şi o scurtă plimbare este mai bună decât nici una. Însă Iehova nu doreşte şi nu a dorit niciodată ca viaţa noastră să fie doar o scurtă călătorie de la tinereţea plină de vigoare la bătrâneţea plină de dureri. Nu, Iehova vrea să ai parte de cea mai măreaţă binecuvântare. El vrea să umbli cu el pentru eternitate! Acest adevăr este foarte frumos exprimat în Mica 4:5: „Pe când toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său, noi vom umbla în Numele DOMNULUI, Dumnezeului nostru, totdeauna şi în veci de veci“. Vrei să obţii această binecuvântare? Vrei să trăieşti ceea ce Iehova numeşte în mod atrăgător „adevărata viaţă“ (1 Timotei 6:19)? Atunci, fii hotărât să umbli cu Iehova azi, mâine şi pentru eternitate!

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Ce înseamnă a umbla cu Dumnezeu?

• De ce trebuie să umblăm cu Dumnezeu?

• Ce anume ne va ajuta să umblăm cu Dumnezeu?

• Ce binecuvântări primesc cei ce umblă cu Dumnezeu?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la pagina 23]

Când citim din Biblie, auzim glasul lui Iehova în urma noastră spunându-ne: „Iată calea“

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

La întruniri, primim hrană spirituală la timpul potrivit