Profeţia lui Osea ne ajută să umblăm cu Dumnezeu

„Ei vor urma pe DOMNUL.“ — OSEA 11:10.

1. Ce dramă simbolică prezintă cartea Osea?

 VĂ PLAC dramele cu o acţiune captivantă şi cu personaje fascinante? Cartea biblică Osea conţine o dramă simbolică. a Este drama familiei lui Osea, un profet al lui Dumnezeu, dramă ce are legătură cu căsătoria figurativă încheiată de Iehova cu Israelul antic prin legământul Legii mozaice.

2. Ce se cunoaşte despre Osea?

² Cadrul dramei este stabilit în Osea, capitolul 1. Se pare că Osea a trăit în regatul celor zece triburi ale lui Israel (numit şi Efraim, datorită tribului dominant). El a profeţit în timpul domniei ultimilor şapte conducători ai Israelului şi ai regilor Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia din Iuda (Osea 1:1). Aşadar, Osea a slujit ca profet cel puţin 59 de ani. Deşi cartea ce-i poartă numele a fost terminată la scurt timp după anul 745 î.e.n., ea este foarte valoroasă şi în prezent, când milioane de oameni acţionează potrivit celor profeţite prin cuvintele: „Ei vor urma pe DOMNUL“. — Osea 11:10.

O prezentare generală

3, 4. Prezentaţi în rezumat conţinutul capitolelor 1 până la 5 ale cărţii Osea.

³ Trecând în revistă capitolele 1 până la 5 ale cărţii Osea ne vom întări hotărârea de a umbla cu Dumnezeu manifestând credinţă şi trăind în armonie cu voinţa sa. Deşi locuitorii regatului lui Israel s-au făcut vinovaţi de adulter spiritual, Dumnezeu avea să le arate îndurare dacă se căiau. Acest lucru a fost ilustrat de modul în care s-a purtat Osea cu soţia lui, Gomera. După ce i-a născut un copil, ea a avut după cât se pare doi copii nelegitimi. Cu toate acestea, Osea a luat-o înapoi, aşa cum şi Iehova a fost dispus să le arate îndurare israeliţilor penitenţi. — Osea 1:1—3:5.

⁴ Iehova ‘avea o judecată’, sau era în proces, cu Israelul deoarece în ţară nu exista nici adevăr, nici îndurare, nici cunoştinţă despre Dumnezeu. Iehova avea să ceară socoteală atât Israelului idolatru, cât şi regatului neascultător al lui Iuda. Însă, ajuns „în necaz“, poporul avea să-l caute pe Iehova. — Osea 4:1—5:15.

Desfăşurarea dramei

5, 6. a) Cât de răspândită era imoralitatea în regatul celor zece triburi ale lui Israel? b) De ce prezintă importanţă pentru noi avertismentul dat Israelului antic?

⁵ Dumnezeu i-a poruncit lui Osea: „Du-te şi ia-ţi o soţie care va comite fornicaţie şi copii ai fornicaţiei, căci, din cauza fornicaţiei, ţara se va întoarce şi nu-l va mai urma pe Iehova“ (Osea 1:2, NW). Cât de răspândită era imoralitatea în Israel? Iată ce citim: „Căci duhul desfrânării îi duce [pe cei din regatul celor zece triburi] în rătăcire şi se prostituează, îndepărtându-se de la Dumnezeul lor. . . . Fiicele  voastre desfrânează şi nurorile voastre comit adulter. . . . Ei înşişi [bărbaţii] se duc la o parte cu nişte prostituate şi jertfesc împreună cu desfrânatele din temple“. — Osea 4:12–14.

⁶ În Israel, fornicaţia fizică şi spirituală atinsese cote alarmante. Prin urmare, Iehova avea ‘să-i pedepsească’ pe israeliţi (Osea 1:4; 4:9). Acest avertisment este important şi pentru noi deoarece Iehova îi va pedepsi şi pe oamenii de azi care practică imoralitatea şi care se implică într-o închinare necurată. Însă cei ce umblă cu Dumnezeu respectă normele sale privind închinarea curată şi ştiu că „nici un fornicator . . . nu are moştenire în regatul Cristosului şi al lui Dumnezeu“. — Efeseni 5:5; Iacov 1:27.

7. Ce a simbolizat căsătoria lui Osea cu Gomera?

⁷ Când s-a căsătorit cu Osea, se pare că Gomera era virgină, iar când „i-a născut un fiu“ ea era o soţie fidelă (Osea 1:3). Potrivit dramei simbolice, la scurt timp după eliberarea israeliţilor din sclavia Egiptului în 1513 î.e.n., Dumnezeu a încheiat cu ei un legământ asemănător unei căsătorii onorabile. Acceptând termenii legământului, naţiunea Israel şi-a luat angajamentul să-i fie fidelă „soţului“ ei, adică lui Iehova (Isaia 54:5). Da, căsătoria onorabilă a lui Osea cu Gomera a simbolizat căsătoria figurativă dintre Dumnezeu şi Israel. Dar ce întorsătură au luat lucrurile!

8. Cum a luat fiinţă regatul celor zece triburi ale lui Israel, şi ce putem spune despre închinarea practicată în acest regat?

⁸ Soţia lui Osea „a rămas însărcinată din nou şi a născut o fiică“. Probabil că această fetiţă, dar şi următorul copil al Gomerei au fost din relaţii adultere (Osea 1:6, 8). Întrucât Gomera a reprezentat Israelul, ne-am putea întreba: Cum s-a prostituat Israelul? În 997 î.e.n., zece triburi din Israel s-au separat de triburile din sud, Iuda şi Beniamin. În regatul nordic al celor zece triburi a fost instituită închinarea la viţel pentru ca poporul să nu mai meargă în Iuda să i se închine lui Iehova la templul din Ierusalim. Închinarea la zeul fals Baal, care includea orgii sexuale, a prins rădăcini adânci în Israel.

9. Potrivit profeţiei din Osea 1:6, ce s-a întâmplat cu Israelul?

⁹ După ce Gomera a născut al doilea copil, probabil nelegitim, Dumnezeu i-a spus lui Osea: „Pune-i numele Lo-Ruhama (Cea fără îndurare); căci nu voi mai avea milă de casa lui Israel, n-o voi mai ierta [ci îi voi alunga, NW]!“ (Osea 1:6). Iehova ‘i-a alungat’ în 740 î.e.n., când asirienii i-au dus pe israeliţi în captivitate. Însă Dumnezeu i-a arătat îndurare regatului lui Iuda alcătuit din două triburi şi l-a salvat dar nu prin arc, nici prin sabie, nici prin lupte, nici prin cai, nici prin călăreţi (Osea 1:7). Într-o singură noapte din anul 732 î.e.n., un singur înger a ucis 185 000 de soldaţi asirieni care ameninţau Ierusalimul, capitala lui Iuda. — 2 Împăraţi 19:35.

Procesul lui Iehova cu Israelul

10. Ce anume a ilustrat conduita adulteră a Gomerei?

¹⁰ Gomera l-a părăsit pe Osea şi a devenit ‘o soţie care a comis fornicaţie’, trăind în adulter cu alt bărbat. Aceasta a ilustrat faptul că regatul lui Israel a încheiat alianţe politice cu naţiuni idolatre şi a început să-şi pună  încrederea în ele. În loc să-i atribuie lui Iehova meritul pentru prosperitatea materială a naţiunii, Israelul îl atribuia zeilor acestor naţiuni. În plus, israeliţii au încălcat legământul de căsătorie încheiat cu Dumnezeu deoarece s-au implicat în închinarea falsă. Nu-i de mirare că Iehova era în proces cu această naţiune adulteră în sens spiritual. — Osea 1:2; 2:2, 12, 13.

11. Ce s-a întâmplat cu legământul Legii când Iehova a permis ca Israelul şi Iuda să fie duşi în exil?

¹¹ Cum avea să plătească naţiunea Israel pentru că-şi părăsise „soţul“? Dumnezeu a făcut-o ‘să se ducă în pustia’ Babiloniei, naţiunea care a cucerit Asiria, unde fuseseră exilaţi israeliţii în 740 î.e.n. (Osea 2:14). Când a adus astfel sfârşitul regatului celor zece triburi, el nu a anulat legământul încheiat cu naţiunea iniţială Israel alcătuită din 12 triburi. De fapt, când a permis ca Ierusalimul să fie distrus de babilonieni în 607 î.e.n. şi ca poporul lui Iuda să fie luat captiv, Dumnezeu nu a abolit legământul Legii mozaice prin care cele 12 triburi ale Israelului încheiaseră în sens simbolic o căsătorie cu el. Acestei relaţii i s-a pus capăt numai după ce conducătorii evrei l-au respins pe Isus Cristos şi l-au omorât în 33 e.n. — Coloseni 2:14.

Iehova avertizează Israelul

12, 13. Ce se spune în esenţă în Osea 2:6–8, şi cum s-au împlinit aceste cuvinte în cazul Israelului?

¹² Dumnezeu a îndemnat naţiunea Israel „să-şi depărteze desfrânările“, dar ea a vrut să meargă după „amanţii“ ei (Osea 2:2, 5). „De aceea“, a spus Iehova, „iată, îi voi astupa drumul cu spini, i-l voi îngrădi cu un zid, ca să nu-şi mai afle cărările. Va alerga după amanţii ei, dar nu-i va ajunge; îi va căuta, dar nu-i va găsi. Apoi va zice: «Voi porni şi mă voi întoarce iarăşi la soţul meu cel dintâi, căci eram mai fericită atunci decât acum!» N-a cunoscut că Eu îi dădeam grâul, mustul şi untdelemnul şi i-am înmulţit argintul şi aurul pe care l-au folosit pentru Baal“. — Osea 2:6–8.

¹³ Deşi naţiunea Israel a căutat ajutorul popoarelor care fuseseră „amanţii“ ei, nici unul dintre acestea nu i-a putut veni în ajutor. A fost ca şi cum drumul spre Israel ar fi fost blocat de un desiş de netrecut, aşa încât nimeni n-a putut ajuta Israelul. În 740 î.e.n., după trei ani de asediu, Samaria, capitala Israelului, a căzut în mâinile asirienilor, iar regatul celor zece triburi nu a mai fost restabilit niciodată. Doar unii dintre israeliţii captivi aveau să înţeleagă ce bine fusese când părinţii lor îi slujiseră lui Iehova. Această rămăşiţă avea să abandoneze închinarea la Baal căutând să-şi restabilească relaţiile cu Iehova în virtutea legământului încheiat.

Analizând din nou drama

14. Cum a ajuns Osea să-şi reia relaţiile conjugale cu Gomera?

¹⁴ Ca să înţelegem şi mai bine asemănarea între situaţia din familia lui Osea şi relaţiile dintre Israel şi Iehova, să analizăm următoarele cuvinte: „DOMNUL mi-a zis: «Du-te iarăşi şi iubeşte o femeie iubită de un altul şi adulter㻓 (Osea 3:1). Osea a urmat această poruncă  răscumpărând-o pe Gomera de la bărbatul cu care trăise. După aceea, Osea i-a spus pe un ton categoric soţiei lui: „Rămâi mult timp numai a mea, nu te deda la desfrânare, nu mai fi a unui alt bărbat“ (Osea 3:2, 3). Gomera a acceptat disciplinarea, iar Osea şi-a reluat relaţiile conjugale cu ea. Cum s-a aplicat acest lucru la relaţia dintre Dumnezeu şi poporul lui Israel şi al lui Iuda?

15, 16. a) Cu ce condiţie putea naţiunea lui Dumnezeu, care fusese disciplinată, să beneficieze de îndurarea sa? b) Cum s-a împlinit profeţia din Osea 2:18?

¹⁵ În timp ce Israelul şi Iuda erau captivi în Babilon, Dumnezeu ‘a vorbit inimii lor’ prin intermediul profeţilor săi. Pentru a primi îndurarea divină, poporul trebuia să se căiască şi să se întoarcă la „soţul“ său, aşa cum Gomera se întorsese la Osea. Apoi, Iehova avea să scoată din „pustia“ babiloniană naţiunea sa asemănată cu o soţie, pe care o disciplinase, şi s-o aducă înapoi în Iuda şi în Ierusalim (Osea 2:14, 15). El a împlinit această promisiune în 537 î.e.n.

¹⁶ Dumnezeu a împlinit şi următoarea promisiune: „În ziua aceea, voi face pentru ei un legământ cu fiarele câmpului, cu păsările cerului şi cu reptilele pământului, voi sfărâma din ţară arcul, sabia şi orice unealtă de război; şi-i voi face să locuiască în siguranţă“ (Osea 2:18). Rămăşiţa evreilor care s-a întors în patrie a locuit în siguranţă, fără să se teamă de animalele sălbatice. Această profeţie a avut o împlinire şi în 1919 e.n., când rămăşiţa Israelului spiritual a fost eliberată din „Babilonul cel Mare“, imperiul mondial al religiei false. În prezent, membrii rămăşiţei locuiesc în siguranţă şi se bucură de un paradis spiritual alături de însoţitorii lor, care au speranţa de a trăi veşnic pe pământ. În personalitatea acestor creştini adevăraţi nu există trăsături animalice. — Revelaţia 14:8; Isaia 11:6–9; Galateni 6:16.

Învăţăminte pentru noi

17–19. a) Ce calităţi ale lui Dumnezeu suntem îndemnaţi să imităm? b) Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră îndurarea şi compasiunea lui Iehova?

¹⁷ Dumnezeu este îndurător şi plin de compasiune şi la fel trebuie să fim şi noi. Iată una dintre ideile practice ce se desprind din primele capitole ale cărţii Osea (Osea 1:6, 7; 2:23). Faptul că Dumnezeu a fost dispus să le arate îndurare israeliţilor penitenţi este în armonie cu proverbul inspirat, care spune: „Cine îşi ascunde fărădelegile nu prosperă, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare“ (Proverbele 28:13). Cei ce au păcătuit, dar se căiesc, pot găsi mângâiere şi în cuvintele psalmistului: „Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită“. — Psalmul 51:17.

 ¹⁸ Profeţia lui Osea subliniază compasiunea şi îndurarea Dumnezeului căruia ne închinăm. Chiar dacă unii se abat de la căile sale drepte, ei se pot căi şi se pot întoarce la el. Dacă procedează astfel, Iehova îi primeşte cu braţele deschise. El le-a arătat îndurare membrilor penitenţi ai naţiunii Israel, cu care se căsătorise în sens figurativ. Deşi nu au ascultat de Iehova, ci ‘l-au mâhnit pe Sfântul lui Israel, el a fost îndurător şi şi-a amintit că sunt carne’ (Psalmul 78:38–41, NW). O asemenea îndurare ar trebui să ne încurajeze să continuăm să umblăm cu Iehova, Dumnezeul nostru plin de compasiune.

¹⁹ Deşi mulţi israeliţi au comis păcate precum crima, furtul şi adulterul, Iehova ‘le-a vorbit inimii’ (Osea 2:14; 4:2). Când medităm la îndurarea şi compasiunea lui Iehova, inima ar trebui să ne fie sensibilizată aşa încât să ne apropiem şi mai mult de el. Prin urmare, să ne întrebăm: Cum aş putea imita mai bine îndurarea şi compasiunea lui Iehova în relaţiile mele cu alţii? Dacă un frate sau o soră care m-a jignit îşi cere iertare, sunt eu gata să iert la fel ca Dumnezeu? — Psalmul 86:5.

20. Prezentaţi un motiv pentru care trebuie să avem încredere în speranţa dată de Dumnezeu.

²⁰ Dumnezeu ne dă o speranţă reală. De exemplu, el a promis: ‘Îi voi da Valea Acor [ca o] uşă a nădejdii’ (Osea 2:15). Organizaţia antică a lui Iehova, asemănătoare unei soţii, avea speranţa sigură că va fi restabilită în ţara ei, unde se afla „Valea Acor“. Faptul că această promisiune s-a împlinit (în 537 î.e.n.) ne dă motive întemeiate să ne bucurăm de speranţa sigură pe care ne-o dă Iehova.

21. Ce legătură există între cunoştinţă şi faptul de a umbla cu Dumnezeu?

²¹ Pentru a umbla şi pe mai departe cu Dumnezeu, trebuie să continuăm să asimilăm cunoştinţă despre el şi să o aplicăm în viaţă. Cunoştinţa despre Iehova lipsea cu desăvârşire în Israel (Osea 4:1, 6). Totuşi, unii au preţuit mult învăţătura divină, au acţionat în armonie cu ea şi au fost binecuvântaţi din belşug. Unul dintre aceştia a fost Osea. În zilele lui Ilie, 7 000 de oameni nu-şi plecaseră genunchii înaintea lui Baal (1 Împăraţi 19:18; Romani 11:1–4). Dacă apreciem învăţătura divină, vom reuşi să continuăm să umblăm cu Dumnezeu. — Psalmul 119:66; Isaia 30:20, 21.

22. Cum ar trebui să privim apostazia?

²² Iehova se aşteaptă ca bărbaţii care sunt în fruntea poporului său să respingă apostazia. Însă în Osea 5:1 se spune: „Ascultaţi lucrul acesta, preoţi! Ia aminte, casa lui Israel! Şi pleacă urechea, casa împăratului! Căci pe voi vă ameninţă judecata, pentru că aţi fost o cursă la Miţpa şi un laţ întins peste Tabor!“ Conducătorii apostaţi erau o cursă şi un laţ pentru israeliţi, ademenindu-i să practice idolatria. Muntele Tabor şi un loc numit Miţpa erau, probabil, centre ale închinării false.

23. Ce foloase aţi tras din studierea capitolelor 1 până la 5 ale cărţii Osea?

²³ Analizând profeţia lui Osea am văzut până acum că Iehova este un Dumnezeu îndurător care dă speranţă şi îi binecuvântează pe cei ce aplică poruncile sale şi resping apostazia. Asemenea israeliţilor penitenţi din trecut, să-l căutăm şi noi pe Iehova şi să ne străduim mereu să-i plăcem (Osea 5:15). Astfel, vom secera binele şi vom avea o bucurie şi o pace fără egal, pe care le simt toţi cei ce umblă cu Dumnezeu în fidelitate. — Psalmul 100:2; Filipeni 4:6, 7.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Ce a simbolizat căsătoria lui Osea cu Gomera?

• De ce a fost Iehova în proces cu Israelul?

• Ce idei din Osea, capitolele 1 până la 5, v-au impresionat?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Pe cine a reprezentat soţia lui Osea?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 19]

Samaria a fost cucerită de asirieni în 740 î.e.n.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]

Oameni plini de bucurie se întorc în ţara lor