Să umblăm cu Dumnezeu şi vom secera binele

„Au semănat vânt, vor secera furtună.“ — OSEA 8:7.

1. Cum putem să umblăm cu Iehova?

 O CĂLĂTORIE printr-o regiune periculoasă ar fi mai sigură dacă am fi îndrumaţi de un ghid experimentat. Da, e mai înţelept să mergem cu un asemenea ghid decât să călătorim singuri. Dintr-un anumit punct de vedere, se poate spune că ne aflăm într-o astfel de situaţie. Practic, Iehova s-a oferit să ne îndrume în timp ce mergem prin imensul deşert al lumii rele de azi. E mai înţelept să umblăm cu el decât să încercăm să ne conducem singuri paşii. Dar cum putem umbla cu Dumnezeu? Urmând îndrumările pe care ni le dă în Cuvântul său.

2. Ce vom analiza în articolul de faţă?

² În articolul precedent am analizat drama simbolică consemnată în capitolele 1 la 5 ale cărţii Osea. După cum am observat, această dramă conţine idei practice care ne ajută să umblăm cu Dumnezeu. În continuare, vom analiza câteva idei importante din capitolele 6 la 9. Mai întâi să trecem în revistă aceste patru capitole.

O prezentare generală

3. Prezentaţi în rezumat capitolele 6 la 9 ale cărţii Osea.

³ Iehova l-a trimis pe Osea să profeţească mai ales în regatul nordic al Israelului, alcătuit din zece triburi. Această naţiune, cunoscută şi sub numele de Efraim după tribul ei dominant, îl părăsise pe Dumnezeu. În capitolele 6 la 9 ale cărţii Osea se arată că poporul nu mai era loial, deoarece încălcase legământul încheiat cu Iehova şi practica nelegiuirea (Osea 6:7). În loc să se întoarcă la Iehova, israeliţii şi-au pus încrederea în alianţe lumeşti. Semănând ce era rău, ei aveau să culeagă ce era rău. Cu alte cuvinte, asupra lor urma să se abată în curând judecata nefavorabilă. Dar profeţia lui Osea conţine şi un mesaj încurajator. Oamenii primeau asigurarea că se puteau întoarce la Iehova şi că puteau avea parte de îndurare dacă se căiau cu sinceritate.

4. Ce idei practice din profeţia lui Osea vom analiza?

⁴ Din aceste patru capitole ale profeţiei lui Osea putem primi şi alte îndrumări care ne vor ajuta să umblăm cu Dumnezeu. Să analizăm patru idei practice: 1) Adevărata căinţă se demonstrează prin fapte, nu doar prin cuvinte; 2) lui Dumnezeu nu-i plac numai jertfele; 3) Iehova suferă când închinătorii săi îl părăsesc şi 4) pentru a secera binele, trebuie să semănăm binele.

Cum se manifestă căinţa sinceră

5. Ce spune, în esenţă, Osea 6:1–3?

⁵ Profeţia lui Osea ne învaţă multe lucruri despre căinţă şi îndurare. În Osea 6:1–3 se spune: „Veniţi, să ne întoarcem la DOMNUL! Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile. El ne va da iarăşi viaţa, în două zile; a treia zi ne va scula şi vom trăi înaintea feţei Lui. Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe DOMNUL! Căci El se iveşte ca zorile dimineţii şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul“.

6–8. Ce se poate spune despre căinţa Israelului?

 ⁶ Cine a rostit cuvintele consemnate în aceste versete? Unii le atribuie israeliţilor infideli şi susţin că cei neascultători pretindeau că se căiesc, vrând să profite de îndurarea lui Dumnezeu. Alţii sunt de părere că cel care vorbea era chiar profetul Osea, ce-şi implora conaţionalii să se întoarcă la Iehova. Indiferent cine a făcut afirmaţiile respective, întrebarea capitală este: S-a întors la Iehova regatul celor zece triburi în general, dovedind căinţă sinceră? Nu. Să remarcăm ce spune Iehova prin intermediul lui Osea: „Ce să-ţi fac, Efraim? Ce să-ţi fac, Iuda? Credincioşia voastră este ca norul de dimineaţă şi ca roua care trece curând“ (Osea 6:4). Cât de bine descriu aceste cuvinte starea spirituală deplorabilă în care se afla poporul lui Dumnezeu! Credincioşia, sau iubirea loială, aproape că dispăruse, asemenea ceţii de dimineaţă care se risipeşte repede după ce răsare soarele. Deşi, după cât se pare, poporul pretindea că se căise, Iehova nu a avut nici un motiv să-i arate îndurare. De ce?

⁷ Deoarece Israelul nu se căise cu adevărat, din inimă. Iată cum şi-a exprimat Iehova nemulţumirea faţă de poporul său în Osea 7:14: „N-au strigat către Mine în inima lor, când se boceau în aşternutul lor“. Versetul 16 adaugă: „S-au întors, dar nu la ceva mai înalt“ (NW) — adică „nu spre o formă de închinare superioară“ (nota de subsol din Traducerea lumii noi, cu referinţe, engl.). Israeliţii nu erau dispuşi să se întoarcă la măreaţa închinare a lui Iehova făcând schimbările necesare pentru a-şi restabili relaţiile cu el. Ei nu-şi doreau din inimă să umble cu Dumnezeu.

⁸ Şi mai exista o problemă. Deşi pretindea că se căieşte, poporul continua să practice multe păcate printre care frauda, crima, furtul, idolatria şi încheierea fără înţelepciune de alianţe cu alte naţiuni. În Osea 7:4, oamenii sunt comparaţi cu ‘cuptorul unui brutar’, evident din cauza dorinţelor rele care ardeau în ei. Având în vedere starea spirituală jalnică în care se aflau, meritau ei îndurare? În nici un caz! Osea le-a adus la cunoştinţă celor răzvrătiţi că Iehova „Îşi va aduce aminte de nelegiuirea lor“ şi că „le va pedepsi păcatele“ (Osea 9:9). Nu meritau nici un pic de îndurare!

9. Ce învăţăm despre căinţă şi îndurare din cuvintele lui Osea?

⁹ Ce învăţăm despre căinţă şi îndurare din cuvintele lui Osea? Exemplul-avertisment al israeliţilor necredincioşi arată că Iehova va fi îndurător cu noi numai dacă ne căim cu sinceritate. Cum se manifestă o astfel de căinţă?  Să nu credem că-l putem amăgi pe Iehova prin cuvintele sau lacrimile noastre. Căinţa sinceră se demonstrează prin fapte. Dacă doreşte să i se arate îndurare, cel ce a păcătuit trebuie să abandoneze complet calea greşită pe care umblă şi să-şi aducă viaţa în armonie cu normele înalte ale închinării aduse lui Iehova.

Lui Iehova nu-i plac numai jertfele

10, 11. Cum reiese din situaţia în care s-a aflat Israelul că lui Iehova nu îi plac numai jertfele?

¹⁰ Să analizăm acum a doua idee care ne poate ajuta să umblăm cu Iehova, şi anume: Lui Dumnezeu nu-i plac numai jertfele. Iată ce citim în Osea 6:6: „Căci bunătate voiesc, nu jertfe, şi cunoştinţă de Dumnezeu mai mult decât arderi-de-tot!“ Să remarcăm că lui Iehova îi plac bunătatea, sau iubirea loială, — o calitate a inimii — şi cunoştinţa despre el. Însă poate că ne întrebăm: De ce spune acest verset că Iehova nu vrea „jertfe“ şi „arderi-de-tot“? Nu erau acestea cerute sub Legea mozaică?

¹¹ Ba da, însă contemporanii lui Osea aveau o problemă gravă. Cu siguranţă, unii israeliţi aduceau cu conştiinciozitate jertfe făcând paradă de devoţiune. În acelaşi timp, ei practicau păcatul. De fapt, în inima lor nu exista iubire loială. În plus, ei demonstrau că respinseseră cunoştinţa lui Dumnezeu, deoarece nu mai trăiau în armonie cu ea. Aşadar, aveau vreo valoare jertfele dacă inima israeliţilor nu era curată şi dacă ei nu mai umblau pe calea cea dreaptă? Jertfele lor nu erau altceva decât o insultă la adresa lui Iehova Dumnezeu!

12. Ce avertisment conţine Osea 6:6 pentru oamenii din zilele noastre?

¹² Cuvintele lui Osea conţin un avertisment pentru mulţi oameni de azi care merg la biserică. Ei îi aduc jertfe lui Dumnezeu sub forma unor obiceiuri religioase, însă închinarea lor le influenţează prea puţin, sau chiar deloc, conduita. Îi plac lui Dumnezeu oamenii pe care inima nu-i îndeamnă să asimileze cunoştinţă exactă despre el şi să o aplice respingând practicile păcătoase? Nimeni să nu creadă că Dumnezeu vrea doar să desfăşurăm unele activităţi religioase. Lui Iehova nu-i plac oamenii care, în loc să trăiască în armonie cu ce se spune în Cuvântul său, încearcă să câştige favoarea lui prin simplul fapt că au o formă de închinare! — 2 Timotei 3:5.

13. Ce fel de jertfe oferim noi, dar ce anume nu trebuie să uităm cu privire la valoarea lor?

¹³ Ca adevăraţi creştini, trebuie să ne aducem întotdeauna aminte că lui Dumnezeu nu-i plac doar jertfele. Este adevărat că noi nu-i aducem lui Iehova jertfe de animale. Totuşi, noi îi „oferim întotdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor care fac o declaraţie publică pentru numele său“ (Evrei 13:15). Este foarte important să nu ajungem ca israeliţii păcătoşi din zilele lui Osea, crezând că jertfele spirituale ce i le aducem lui Dumnezeu pot compensa păcatele. De exemplu, o tânără care a comis imoralitate sexuală şi a încercat să-şi ascundă fapta a spus mai târziu următoarele: „Mi-am intensificat  ministerul de teren, gândindu-mă că acest lucru va acoperi cumva păcatul“. Nu asta au încercat şi israeliţii neascultători? Jertfa noastră de laudă este primită de Iehova doar dacă e însoţită de o motivaţie corectă a inimii şi de o conduită sfântă.

Iehova suferă când închinătorii săi îl părăsesc

14. Ce dezvăluie profeţia lui Osea despre sentimentele lui Dumnezeu?

¹⁴ A treia idee practică ce se desprinde din capitolele 6 până la 9 din Osea se referă la ce simte Iehova când închinătorii săi se îndepărtează de el. Dumnezeu are sentimente tandre, dar se poate şi indigna. De exemplu, el se bucură şi are compasiune când cineva se căieşte de un păcat. Dar, când slujitorii săi nu se căiesc, el ia măsuri ferme, drastice. Întrucât ne vrea binele, Dumnezeu se bucură când umblăm cu el dovedindu-ne fideli. Iehova „Îşi găseşte plăcere în poporul Său“, se spune în Psalmul 149:4. Dar ce simte Dumnezeu când slujitorii săi sunt infideli?

15. Potrivit textului din Osea 6:7, cum s-au purtat unii israeliţi?

¹⁵ Referitor la israeliţii infideli, Iehova spune: „Ca Adam, ei au călcat legământul; acolo s-au purtat cu necredincioşie faţă de Mine“ (Osea 6:7). Cuvântul ebraic redat ‘a se purta cu necredincioşie’ înseamnă şi „a acţiona în mod înşelător, a fi infidel“. În Maleahi 2:10–16 acelaşi cuvânt este folosit pentru a descrie infidelitatea israeliţilor faţă de partenerul conjugal. Potrivit unei lucrări de referinţă, expresia din Osea 6:7 este ‘o metaforă referitoare la căsătorie ce descrie o situaţie în care iubirea a fost profanată’.

16, 17. a) Cum a privit Israelul legământul încheiat cu Dumnezeu? b) Ce nu trebuie să uităm cu privire la acţiunile noastre?

¹⁶ În sens simbolic, Israelul era soţia lui Iehova pe baza legământului încheiat cu El. Aşadar, când poporul său a încălcat termenii acestui legământ, era ca şi cum ar fi comis adulter. Dumnezeu a fost ca un soţ fidel, dar poporul său l-a părăsit.

¹⁷ Dar ce se poate spune despre noi? Pe Dumnezeu îl interesează dacă umblăm sau  nu cu el. Ar fi bine să nu uităm niciodată că „Dumnezeu este iubire“ şi că acţiunile noastre îl afectează (1 Ioan 4:16). Dacă umblăm pe o cale greşită, îl întristăm pe Iehova şi, bineînţeles, ne atragem dezaprobarea sa. Ţinând bine minte acest lucru, vom avea o motivaţie puternică de a nu ceda tentaţiilor.

Cum putem secera binele

18, 19. Ce principiu găsim în Osea 8:7, şi cum s-a adeverit acest principiu în cazul israeliţilor?

¹⁸ Să analizăm cea de-a patra idee practică ce se desprinde din profeţia lui Osea: Cum putem secera binele. Vorbind despre israeliţi şi arătând cât de absurde şi de inutile sunt căile lor lipsite de credinţă, Osea scrie: „Fiindcă au semănat vânt, vor secera furtună“ (Osea 8:7). Găsim aici un principiu pe care nu trebuie să-l uităm: Ceea ce facem acum are legătură directă cu ceea ce ni se va întâmpla în viitor. Cum s-a aplicat acest principiu la israeliţii infideli?

¹⁹ Practicând păcatul, israeliţii semănau răul. Dar să nu credem că faptele lor nu aveau nici o consecinţă! În mod sigur, nu aveau să scape nepedepsiţi. În Osea 8:13 citim: „El [Iehova] Îşi va aduce aminte de nelegiuirea lor şi le va pedepsi păcatele“. Iar în Osea 9:17 se spune: „Dumnezeul meu i-a lepădat, pentru că nu L-au ascultat; de aceea vor fi rătăcitori printre popoare“. Da, Iehova avea să-i pedepsească pentru păcatele lor. Întrucât au semănat răul, aveau să secere răul. Sentinţa divină în cazul lor a fost executată în 740 î.e.n., când asirienii au cucerit regatul celor zece triburi ale lui Israel şi i-au dus în captivitate pe locuitorii lui.

20. Ce învăţăm din ceea ce li s-a întâmplat israeliţilor?

²⁰ Din ceea ce li s-a întâmplat israeliţilor învăţăm un adevăr fundamental: Omul seceră ceea ce seamănă. Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează: „Nu vă lăsaţi induşi în eroare: Dumnezeu nu se lasă batjocorit. Fiindcă ce seamănă omul, aceea va şi secera“ (Galateni 6:7). Dacă semănăm ce este rău, vom secera ce este rău. De pildă, cei care duc o viaţă imorală vor secera consecinţe amare. Cineva care păcătuieşte fără să se căiască va avea parte de multă nefericire.

21. Cum putem secera binele?

²¹ Cum putem deci să secerăm binele? Am putea răspunde la această întrebare printr-o ilustrare simplă. Dacă un agricultor vrea să secere grâu, va semăna el oare orz? Bineînţeles că nu! El trebuie să semene ceea ce vrea să secere. Deci, dacă vrem să secerăm binele, trebuie să semănăm binele. Doriţi să seceraţi în continuare binele — o viaţă plină de satisfacţii în prezent, cu perspectiva de a trăi veşnic în lumea nouă a lui Dumnezeu? Dacă da, trebuie să continuaţi să semănaţi ce este bine umblând cu Dumnezeu şi trăind potrivit normelor sale drepte.

22. Ce idei practice am reţinut din Osea, capitolele 6 până la 9?

²² Din capitolele 6 până la 9 ale cărţii Osea am reţinut patru idei practice pentru a umbla cu Dumnezeu: 1) Adevărata căinţă se demonstrează prin fapte; 2) lui Dumnezeu nu-i plac numai jertfele; 3) Iehova suferă când închinătorii săi îl părăsesc şi 4) pentru a secera binele, trebuie să semănăm binele. Dar cum ne ajută ultimele cinci capitole ale acestei cărţi biblice să umblăm cu Dumnezeu?

Cum aţi răspunde?

• Cum se manifestă căinţa sinceră?

• De ce Tatălui nostru ceresc nu-i plac doar jertfele?

• Ce simte Dumnezeu când închinătorii săi îl părăsesc?

• Ce trebuie să semănăm dacă vrem să secerăm binele?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Iubirea loială a Israelului s-a risipit ca norii de dimineaţă

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Dorinţele rele ardeau în israeliţi ca într-un cuptor

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

De ce nu a primit Iehova jertfele poporului său?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]

Ca să secerăm binele, trebuie să semănăm binele