Cuvântul lui Iehova este viu

Idei importante din Neemia

AU TRECUT doisprezece ani de la ultimele evenimente consemnate în cartea biblică Ezra. Se apropie timpul să fie dată „porunca pentru restabilirea şi zidirea din nou a Ierusalimului“, eveniment ce va marca începutul celor şaptezeci de săptămâni de ani care conduc la Mesia (Daniel 9:24–27). Cartea Neemia cuprinde o istorie a poporului lui Dumnezeu, având ca subiect reconstruirea zidului Ierusalimului. Evenimentele cruciale prezentate în această carte acoperă o perioadă de peste 12 ani, din 456 î.e.n. până după 443 î.e.n.

Scrisă de guvernatorul Neemia, cartea este o relatare captivantă ce surprinde felul în care acţiunile hotărâte, susţinute de o încredere deplină în Iehova Dumnezeu, au dus la înălţarea închinării adevărate. Ea arată cu claritate cum dirijează Iehova lucrurile pentru a-şi înfăptui voinţa. Cartea Neemia prezintă însă şi faptele unui conducător puternic şi curajos. Mesajul ei conţine învăţăminte preţioase pentru toţi închinătorii adevăraţi de astăzi, deoarece „cuvântul lui Dumnezeu este viu şi exercită putere“. — Evrei 4:12.

„ZIDUL A FOST TERMINAT“

(Neemia 1:1—6:19)

Neemia se află în palatul din Suza, unde îi slujeşte regelui Artaxerxes Longimanus într-o poziţie de încredere. Vestea că poporul său este „în cea mai mare mizerie şi ruşine“, iar „zidurile Ierusalimului sunt în ruine şi porţile sunt arse de foc“, îl nelinişteşte profund pe Neemia. Acesta se roagă fierbinte lui Dumnezeu pentru îndrumare (Neemia 1:3, 4). După un timp, regele îi observă tristeţea, iar Neemia primeşte permisiunea de a merge la Ierusalim.

Ajuns la Ierusalim, Neemia inspectează zidul noaptea şi le face cunoscut evreilor planul său de a-l reconstrui. Lucrările încep imediat. Tot atunci începe şi opoziţia. Însă, sub conducerea curajoasă a lui Neemia, „zidul [este] terminat“. — Neemia 6:15.

Răspunsuri la întrebări biblice:

1:1; 2:1 — Pentru calcularea celui de „al douăzecilea an“ menţionat în aceste versete s-a pornit de la aceeaşi dată? Anul despre care se vorbeşte aici este al douăzecilea an al domniei regelui Artaxerxes. Însă metodele de calculare folosite în aceste versete sunt diferite. Dovezile istorice indică spre 475 î.e.n. ca fiind anul urcării pe tron a lui Artaxerxes. Întrucât scribii babilonieni obişnuiau să calculeze anii de domnie ai regilor persani din nisan (martie/aprilie) până în nisan anul următor, primul an al domniei lui Artaxerxes a început în nisan 474 î.e.n. Prin urmare, cel de-al douăzecilea an al domniei sale, menţionat în Neemia 2:1, a început în nisan 455 î.e.n. Este logic ca luna chişleu (noiembrie/decembrie), din Neemia 1:1, să fie luna chişleu a anului anterior, 456 î.e.n. Neemia spune că această lună a căzut tot în al douăzecilea an al domniei lui Artaxerxes. Probabil că în acest caz el a calculat anii începând  cu data urcării pe tron a monarhului. De asemenea, s-ar putea ca Neemia să fi calculat anii după o metodă numită astăzi de evrei „an civil“, care începe în luna tişri (septembrie/octombrie). Oricum ar fi stat lucrurile, în 455 î.e.n. a fost dat decretul pentru reconstruirea Ierusalimului.

4:17, 18 — Cum au putut să muncească doar cu o mână cei ce au făcut lucrarea de reconstruire? Pentru cei ce duceau poverile, aceasta nu era o problemă. Odată ce povara le era aşezată pe cap sau pe umeri, ei puteau s-o echilibreze cu uşurinţă cu o mână, „iar cu alta [să ţină] arma“. Constructorii care aveau nevoie de ambele mâini pentru a munci „îşi avea[u] sabia încinsă la mijloc“. În caz de atac, aceştia erau pregătiţi să se apere.

5:7 — De ce Neemia ‘i-a mustrat pe cei mari şi pe căpetenii’? Aceşti bărbaţi încălcau legea mozaică, luând dobândă de la conaţionalii lor evrei (Leviticul 25:36; Deuteronomul 23:19). În plus, dobânda percepută de ei era mare. Dacă era cerută lunar, „a suta parte“ ar fi reprezentat 12% anual (Neemia 5:11). Era o cruzime să li se ceară o asemenea dobândă unor oameni şi aşa împovăraţi de impozite mari, care nu aveau nici ce mânca. Apelând la legea divină, Neemia i-a mustrat şi i-a corectat pe bogaţi, demascând astfel conduita lor greşită.

6:5 — Având în vedere că scrisorile confidenţiale erau puse de obicei într-un săculeţ sigilat, de ce i-a trimis Sanbalat „o scrisoare deschisă“ lui Neemia? Este posibil ca Sanbalat să fi vrut să facă publice acuzaţiile sale false prin intermediul unei scrisori deschise. Probabil că spera ca scrisoarea să-l înfurie atât de mult pe Neemia, încât să-l determine să plece de la locul construcţiei şi să vină să se apere. Sau e posibil ca Sanbalat să se fi aşteptat ca scrisoarea să stârnească o zarvă atât de mare printre evrei, încât aceştia să înceteze complet munca. Însă Neemia a refuzat să se lase intimidat şi a continuat cu calm lucrarea ce îi fusese încredinţată de Dumnezeu.

Învăţăminte pentru noi:

1:4; 2:4; 4:4, 5. Când ne confruntăm cu situaţii dificile sau când avem de luat decizii importante, trebuie ‘să perseverăm în rugăciune’ şi să acţionăm în armonie cu îndrumarea teocratică. — Romani 12:12.

1:11—2:8; 4:4, 5, 15, 16; 6:16. Iehova răspunde la rugăciunile sincere ale slujitorilor săi. — Psalmul 86:6, 7.

1:4; 4:19, 20; 6:3, 15. Deşi Neemia a fost un om plin de compasiune, el s-a remarcat prin acţiunile sale energice în sprijinul dreptăţii.

1:11—2:3. Principala sursă de bucurie a lui Neemia n-a fost poziţia sa înaltă de paharnic, ci promovarea închinării adevărate. N-ar trebui ca închinarea adusă lui Iehova şi tot ce contribuie la promovarea acesteia să fie principala noastră preocupare şi sursă de bucurie?

2:4–8. Iehova a făcut ca Artaxerxes să-i dea voie lui Neemia să plece şi să reconstruiască zidul Ierusalimului. „Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna [lui Iehova], pe care [El] îl îndreaptă încotro vrea“, citim în Proverbele 21:1.

 3:5, 27. N-ar trebui să considerăm sub demnitatea noastră munca manuală făcută în interesul închinării adevărate, aşa cum au procedat ‘fruntaşii’ tecoiţilor. Dimpotrivă, îi putem imita pe tecoiţii de rând care s-au pus la dispoziţie de bunăvoie.

3:10, 23, 28–30. În timp ce unii se pot muta unde este o mai mare nevoie de proclamatori ai Regatului, mulţi dintre noi susţinem închinarea adevărată aproape de casă. Putem face aceasta luând parte la lucrarea de construire de Săli ale Regatului, precum şi la acţiunile de ajutorare în caz de calamităţi, dar în primul rând participând la lucrarea de predicare a Regatului.

4:14. Când întâmpinăm opoziţie, şi noi ne putem învinge teama dacă ne aducem aminte de „Domnul cel mare şi înfricoşător“.

5:14–19. Guvernatorul Neemia este un excelent exemplu de umilinţă, altruism şi prudenţă pentru supraveghetorii creştini. Deşi a aplicat cu mult zel legea divină, el nu i-a dominat pe alţii pentru un câştig egoist. Mai degrabă, el a avut grijă de săraci şi de cei oprimaţi. Neemia este un exemplu remarcabil pentru toţi slujitorii lui Dumnezeu în ce priveşte manifestarea generozităţii.

„ADU-ŢI AMINTE DE MINE, SPRE BINE, DUMNEZEUL MEU!“

(Neemia 7:1—13:31)

După terminarea zidului Ierusalimului, Neemia montează imediat porţile şi ia măsuri pentru siguranţa oraşului. El întocmeşte o listă cu genealogia întregului popor. Când israeliţii se adună „pe terenul deschis dinaintea Porţii Apelor“, preotul Ezra citeşte cartea Legii lui Moise, iar Neemia şi leviţii explică poporului Legea (Neemia 8:1). Când află de Sărbătoarea Corturilor, israeliţii o celebrează cu multă bucurie.

Urmează altă întrunire, la care „sămânţa lui Israel“ mărturiseşte păcatele comise de întreaga naţiune, leviţii fac o analiză retrospectivă a relaţiilor lui Dumnezeu cu Israelul, iar poporul îşi ia angajamentul „să umble în Legea lui Dumnezeu“ (Neemia 9:1, 2; 10:29). Întrucât Ierusalimul nu are suficienţi locuitori, se trage la sorţi pentru ca unu din zece oameni care locuiesc în afara oraşului să se mute în oraş. După aceea, zidul a fost inaugurat cu atât entuziasm, încât „strigătele de bucurie ale Ierusalimului se auzeau până departe“ (Neemia 12:43). După doisprezece ani de la sosirea sa la Ierusalim, Neemia se întoarce la îndatoririle pe care le are faţă de Artaxerxes. Însă nu trece mult şi necurăţia începe să se facă simţită printre evrei. Când se întoarce la Ierusalim, Neemia acţionează cu hotărâre pentru a corecta această situaţie. El face următoarea cerere umilă pentru sine: „Adu-Ţi aminte de mine, spre bine, Dumnezeul meu!“. — Neemia 13:31.

Răspunsuri la întrebări biblice:

7:6–67 — De ce lista lui Neemia cu rămăşiţa celor ce s-au întors la Ierusalim cu Zorobabel este diferită de cea a lui Ezra în ce priveşte numărul de persoane pentru fiecare familie (Ezra 2:1–65)? Motivul s-ar putea datora faptului că Ezra şi Neemia au consultat surse diferite. De exemplu, este posibil ca numărul celor ce s-au înregistrat cu intenţia de a se întoarce să nu fi coincis cu numărul celor ce s-au  întors efectiv. Alt motiv ar putea fi acela că unii evrei care la început n-au putut să-şi stabilească genealogia au reuşit să facă aceasta ulterior. Totuşi, ambele relatări concordă în ce priveşte numărul celor ce s-au întors la început: 42 360, fără sclavi şi fără cântăreţi.

10:34 — De ce i s-a cerut poporului să aducă lemne? Legea mozaică nu prevedea o ofrandă de lemne. Această cerinţă s-a datorat exclusiv necesităţilor de moment. Era nevoie de mari cantităţi de lemne pentru arderea jertfelor pe altar. Din câte se pare, netinimii, care slujeau ca sclavi neisraeliţi la templu, nu erau suficienţi. De aceea, s-a tras la sorţi pentru a se asigura aprovizionarea continuă cu lemne.

13:6 — Cât timp a lipsit Neemia din Ierusalim? Biblia spune doar că „după un timp“, sau literalmente „la sfârşitul zilelor“, Neemia i-a cerut regelui o învoire pentru a se întoarce la Ierusalim. Prin urmare, nu se poate stabili durata absenţei sale. Însă, la întoarcerea sa la Ierusalim, Neemia a constatat că preoţia nu era susţinută şi nici legea Sabatului nu era respectată. Mulţi îşi luaseră soţii străine, iar copiii născuţi de acestea nici măcar nu vorbeau limba evreilor. Dat fiind că situaţia se deteriorase atât de mult, este posibil ca Neemia să fi lipsit mult timp.

13:25, 28 — Pe lângă faptul că ‘i-a certat’ pe evreii care alunecaseră în păcat, ce alte măsuri disciplinare a luat Neemia? Neemia ‘i-a blestemat’ în sensul că a pronunţat împotriva lor sentinţele nefavorabile cuprinse în Legea lui Dumnezeu. Pe unii ‘i-a lovit’, ordonând probabil întreprinderea unor acţiuni judiciare împotriva lor. Pentru a-şi exprima indignarea, Neemia i-a luat pe unii de păr. De asemenea, el l-a alungat pe nepotul marelui preot Eliaşib, care se căsătorise cu o fiică a lui Sanbalat, horonitul.

Învăţăminte pentru noi:

8:8. Ca învăţători ai Cuvântului lui Dumnezeu, noi ‘îi dăm sensul’ pronunţând şi accentuând corespunzător cuvintele, precum şi explicând corect Scripturile şi făcând aplicări clare ale principiilor acestora.

8:10. „Bucuria [lui Iehova]“ vine din înţelegerea faptului că avem necesităţi spirituale, din satisfacerea acestora şi din acceptarea îndrumării teocratice. Cât de important este să studiem cu sârguinţă Biblia, să asistăm cu regularitate la întrunirile creştine şi să luăm parte cu zel la lucrarea de predicare a Regatului şi de facere de discipoli!

11:2. Renunţarea la moşteniri şi mutarea în Ierusalim au presupus cheltuieli personale şi unele dezavantaje. Cei ce s-au oferit să facă aceasta au dovedit spirit de sacrificiu. Şi noi putem manifesta un asemenea spirit la congrese sau cu alte ocazii oferindu-ne serviciile în folosul altora.

12:31, 38, 40–42. Intonarea cântărilor este o modalitate excelentă de a-l lăuda pe Iehova şi de a ne exprima recunoştinţa faţă de el. La întrunirile creştine trebuie să cântăm din toată inima.

13:4–31. Trebuie să fim atenţi pentru a nu permite ca materialismul, corupţia şi apostazia să-şi facă loc în viaţa noastră.

13:22. Neemia ştia că trebuia să-i dea socoteală lui Dumnezeu. Şi noi trebuie să fim conştienţi de faptul că va trebui să-i dăm socoteală lui Iehova.

Avem nevoie de aprobarea lui Iehova!

„Dacă nu zideşte [Iehova] casa — a cântat psalmistul —, degeaba lucrează cei care o zidesc“ (Psalmul 127:1). Cât de frumos ilustrează cartea Neemia adevărul exprimat prin aceste cuvinte!

Învăţămintele care se desprind de aici sunt clare. Dacă vrem să reuşim în tot ce facem, trebuie să avem aprobarea lui Iehova. Ne-am putea aştepta oare ca Iehova să ne binecuvânteze dacă nu punem închinarea adevărată pe primul loc în viaţă? De aceea, la fel ca Neemia, să păstrăm în centrul preocupărilor noastre închinarea la Iehova şi promovarea acesteia.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 8]

„Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna [lui Iehova]“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Neemia, un om de acţiune şi plin de compasiune, vine la Ierusalim

[Legenda ilustraţiei/fotografiei de la paginile 10, 11]

Ştiţi cum să ‘daţi sensul’ Cuvântului lui Dumnezeu?