Avem nevoie de Mesia?

POATE că v-aţi întrebat: Chiar avem nevoie de un Mesia? Este firesc să ne punem întrebarea dacă viaţa noastră ar fi realmente influenţată de Mesia.

Unii dintre cei a căror opinie o respectaţi v-ar putea asigura că răspunsul este clar şi fără echivoc: În mod sigur avem nevoie de Mesia, aşa cum orice om are nevoie de el. Un expert din secolul I în Legea evreiască a scris despre Mesia: „Oricât de multe sunt promisiunile lui Dumnezeu, ele au devenit Da prin intermediul lui“. Astfel, el a scos în evidenţă rolul vital pe care îl are Mesia în scopul Creatorului de a binecuvânta toate naţiunile de pe pământ (2 Corinteni 1:20). Rolul lui Mesia este atât de important, încât venirea şi existenţa sa pe pământ reprezintă tema centrală a profeţiilor biblice. Într-un îndrumar biblic folosit în ultimii 70 de ani de milioane de oameni, Henry Halley a afirmat: „Vechiul Testament a fost scris cu scopul de a anticipa şi de a pregăti calea pentru Venirea [lui Mesia]“. Însă este venirea lui Mesia necesară? De ce ar trebui să ne intereseze acest lucru?

„Mesia“ înseamnă de fapt „Cel Uns“, sau „Unsul“, şi este echivalentul bine cunoscutului termen „Cristos“. Venirea „Celui Uns“, numit în Encyclopædia Britannica (ediţia din 1970) „răscumpărătorul suprem“, a fost necesară deoarece prima pereche de oameni, Adam şi Eva, a acţionat într-un mod lipsit de respect faţă de Dumnezeu. Ei au fost creaţi perfecţi, având minunata perspectivă de a trăi veşnic în Paradis. Însă au pierdut această perspectivă. Un înger rebel, care a ajuns să fie cunoscut drept Satan Diavolul, a insinuat că Dumnezeu, Creatorul lor, era prea restrictiv şi că le-ar fi mai bine dacă ar stabili singuri ce este bine şi ce este rău. — Geneza 3:1–5.

Eva a fost amăgită şi a dat crezare acestei minciuni. Adam, punând, se pare, relaţiile cu Eva mai presus de loialitatea faţă de Dumnezeu, a devenit complice în răzvrătirea instigată de Diavol (Geneza 3:6; 1 Timotei 2:14). Prin fapta lor, Adam şi Eva nu numai că şi-au pierdut perspectiva vieţii veşnice în Paradis, dar şi au transmis descendenţilor lor nenăscuţi păcatul şi consecinţa lui, moartea. — Romani 5:12.

Creatorul nostru, Iehova, a stabilit imediat mijloacele prin care să anuleze efectele dezastruoase ale lanţului de evenimente declanşate de această răzvrătire. El urma să realizeze o reconciliere prin ceea ce ulterior avea să fie un principiu juridic în Legea mozaică: principiul echivalenţei (Deuteronomul 19:21; 1 Ioan 3:8). Acesta trebuia respectat dacă vreunul dintre nefericiţii descendenţi ai lui Adam  şi ai Evei urma să primească vreodată viaţă veşnică pe un pământ paradiziac, conform scopului Creatorului pentru familia umană. Astfel se ajunge la Mesia.

Când a pronunţat sentinţa împotriva Diavolului, Iehova Dumnezeu a declarat în prima profeţie a Bibliei: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“ (Geneza 3:15). Un biblist a remarcat că „relatarea despre promisiunile mesianice prezentată în Scripturi începe cu această declaraţie“. Alt biblist a afirmat că Mesia este mijlocul prin care Dumnezeu „va îndrepta tot răul produs de căderea omului în păcat“ şi va binecuvânta omenirea. — Evrei 2:14, 15.

Însă cu toţii observăm că omenirea este departe de a fi binecuvântată. Familia umană e mai degrabă cufundată în deznădejde şi disperare. De altfel, The World Book Encyclopedia spune că „mulţi evrei încă aşteaptă venirea lui Mesia“ şi că Mesia „va îndrepta răul şi îi va învinge pe duşmanii omului“. Însă Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, declară că Mesia a venit deja. Avem motive să credem ceea ce spune Biblia? Vom vedea în articolul următor.