Cine este Isus Cristos?

ISUS CRISTOS este numele şi titlul Fiului lui Dumnezeu din momentul ungerii sale când se afla pe pământ.

Numele Isus (în greacă Iesoús) corespunde numelui ebraic Ieşua (în forma completă, Iehoşua), care înseamnă „Iehova este salvare“. Numele în sine nu era neobişnuit, întrucât mulţi bărbaţi din acea perioadă purtau acest nume. De aceea, oamenii adăugau deseori un element de identificare, spunând „Isus Nazarineanul“ (Marcu 10:47; Faptele 2:22). Termenul Cristos vine de la grecescul Khristós, echivalentul cuvântului ebraic Mashiah (Mesia), şi înseamnă „Cel Uns“, sau „Unsul“. Expresia „unsul“ a fost folosită în mod potrivit şi în cazul altor persoane care au existat înainte de Isus, precum Moise, Aaron şi David (Evrei 11:24–26; Leviticul 4:3; 8:12; 2 Samuel 22:51). Însă poziţia, însărcinarea sau serviciul pentru care aceştia au fost unşi nu au făcut decât să prefigureze poziţia, însărcinarea şi serviciul superioare ale lui Isus Cristos. Prin urmare, Isus este prin excelenţă şi într-un mod unic „Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“. — Matei 16:16.

Existenţa preumană

Viaţa celui care a ajuns să fie cunoscut drept Isus Cristos nu a început pe pământ. El însuşi a vorbit despre existenţa sa preumană în cer (Ioan 3:13; 6:38, 62; 8:23, 42, 58). Din Ioan 1:1, 2 aflăm cum era numit în cer cel care a devenit Isus: „La început era Cuvântul [gr. Lógos], şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era un dumnezeu [„era divin“, An American Translation; Moffat; sau „era o fiinţă divină“, La Bible du Centenaire]. Acesta era la început cu Dumnezeu“. Întrucât Iehova este etern şi nu a avut un început, expresia „Cuvântul era cu Dumnezeu“ „la început“ trebuie să se refere aici la începutul lucrărilor de creaţie realizate de Iehova (Psalmul 90:2; Revelaţia 15:3). Acest lucru este confirmat de alte texte care îl identifică pe Isus drept „întâiul născut din toată creaţia“, „începutul creaţiei lui Dumnezeu“ (Coloseni 1:15; Revelaţia 1:1; 3:14). Prin urmare, Scripturile identifică Cuvântul (Isus în existenţa sa preumană) ca fiind prima creaţie a lui Dumnezeu, Fiul său întâi-născut.

Ideea că Iehova este Tatăl sau Cel care i-a dat viaţă acestui Fiu întâi-născut şi, în consecinţă, că acest Fiu este de fapt o creaţie a lui Dumnezeu reiese cu claritate din propriile declaraţii ale lui Isus. El a arătat că Dumnezeu este Sursa vieţii sale, spunând: „Eu trăiesc datorită Tatălui“. Potrivit contextului, aceste cuvinte se referă la faptul că viaţa lui Isus a provenit de la Tatăl, cu alte cuvinte că Isus are viaţă datorită Tatălui, aşa cum oamenii muritori obţin viaţă datorită credinţei lor în jertfa de răscumpărare a lui Isus. — Ioan 6:56, 57.

Dacă estimările oamenilor de ştiinţă cu privire la vârsta universului fizic sunt oarecum exacte înseamnă că Isus a început să existe ca persoană spirituală cu miliarde de ani înainte de crearea primului om (compară cu Mica 5:2). Fiul spiritual întâi-născut a fost folosit de Tatăl la crearea tuturor celorlalte lucruri (Ioan 1:3; Coloseni 1:16, 17). Printre acestea sunt şi milioanele de alţi fii spirituali din familia cerească a lui Iehova Dumnezeu, precum şi universul fizic şi creaturile aduse iniţial în existenţă în el (Daniel 7:9, 10; Revelaţia 5:11). Este logic să conchidem că Iehova s-a adresat acestui Fiu întâi-născut când a spus: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră“ (Geneza 1:26). Toate celelalte lucruri nu numai că au fost create „prin el“, ci şi „pentru el“, în calitate de Întâi-născut al lui Dumnezeu şi de „moştenitor al tuturor lucrurilor“. — Coloseni 1:16; Evrei 1:2.

Nu un cocreator

Faptul că Fiul a luat parte la lucrările de creaţie ale Tatălui nu înseamnă că el este un cocreator. Puterea de a crea a provenit de  la Dumnezeu prin intermediul spiritului Său sfânt, sau forţa Sa activă (Geneza 1:2; Psalmul 33:6). Întrucât Iehova este Sursa vieţii, toată creaţia animată, vizibilă sau invizibilă, îi datorează Lui viaţa (Psalmul 36:9). Prin urmare, Fiul nu a fost un cocreator, ci mai degrabă instrumentul prin care Iehova, Creatorul, a lucrat. Isus însuşi i-a atribuit lui Dumnezeu creaţia, aşa cum, de altfel, o face întreaga Biblie. — Matei 19:4–6.