Cine sunt creştini autentici?

„CREŞTINISMUL există doar acolo unde amintirea lui Isus Cristos se păstrează vie atât în teorie, cât şi în practică“ (A fi creştin). Prin aceste cuvinte, teologul elveţian Hans Küng a exprimat un adevăr evident: creştinismul autentic există doar acolo unde persoane sincere aplică în viaţă învăţăturile lui Cristos.

Ce se poate spune atunci despre persoanele şi instituţiile ce se pretind continuatori ai lui Cristos, dar în realitate nu trăiesc în conformitate cu ceea ce a predat el? Isus însuşi a spus că mulţi se vor pretinde creştini, invocând diferite fapte pentru a dovedi că îi slujesc: „Nu am profeţit noi în numele tău şi nu am expulzat demoni în numele tău şi nu am înfăptuit  multe lucrări de putere în numele tău?“ Cum va reacţiona Isus? Cuvintele sale pline de forţă exprimă judecata pe care aceştia o vor primi: „Niciodată nu v-am cunoscut! Plecaţi de la mine, voi, lucrători ai nelegiuirii“. — Matei 7:22, 23.

Ce avertisment sever pentru ‘lucrătorii nelegiuirii’ care se pretind continuatori ai lui Cristos! Să analizăm două condiţii fundamentale pe care Isus le pune celor ce nu vor să fie respinşi ca lucrători ai nelegiuirii, ci vor să fie recunoscuţi drept creştini autentici.

„Dacă aveţi iubire între voi“

O condiţie stabilită de Isus este exprimată în următoarele cuvinte: „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unii pe alţii; aşa cum v-am iubit eu, să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta toţi vor şti că sunteţi discipolii mei, dacă aveţi iubire între voi“. — Ioan 13:34, 35.

Isus le cere continuatorilor săi să aibă o iubire autentică unii faţă de alţii, precum şi faţă de restul oamenilor. De-a lungul secolelor care s-au scurs de la venirea lui Isus pe pământ, mulţi creştini au îndeplinit la nivel individual această condiţie. Însă ce se poate spune despre majoritatea organizaţiilor religioase care pretind că-l reprezintă pe Cristos? A fost istoria lor marcată de iubire? Nicidecum! Ele au fost primele susţinătoare ale nenumăratelor conflicte şi războaie în care s-a vărsat sânge nevinovat. — Revelaţia 18:24.

Lucrurile nu s-au schimbat nici în timpurile moderne. Naţiuni ce se declară creştine au fost iniţiatoarele măcelurilor din timpul celor două războaie mondiale din secolul al XX-lea. Mai recent, membri ai aşa-ziselor biserici creştine au comis acte de o cruzime înfiorătoare în tentativa de genocid care a avut loc în Rwanda, în 1994. Desmond Tutu, fost arhiepiscop anglican, a scris: „Cei ce s-au întors unii împotriva altora în acest conflict sângeros aveau aceeaşi credinţă. Majoritatea erau creştini“.

„Dacă rămâneţi în cuvântul meu“

A doua condiţie fundamentală enunţată de Isus pentru creştinii autentici a fost: „Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi într-adevăr discipolii mei, şi veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va elibera“. — Ioan 8:31, 32.

Isus aşteaptă din partea continuatorilor săi să rămână în cuvântul său, cu alte cuvinte să adere strâns la învăţăturile sale. Însă, aşa cum remarcă teologul Küng, învăţătorii religioşi care pretind că îl urmează pe Cristos „au adoptat din ce în ce mai mult concepte greceşti“. Ei au înlocuit învăţăturile lui Cristos cu idei precum nemurirea sufletului, credinţa în purgatoriu, venerarea Mariei şi existenţa unei clase clericale, toate împrumutate din religii păgâne sau de la filozofi păgâni. — 1 Corinteni 1:19–21; 3:18–20.

Învăţătorii religioşi au introdus şi misterioasa doctrină a Trinităţii, înălţându-l pe Isus într-o poziţie pe care el nu a pretins-o niciodată. Astfel, ei au distras atenţia oamenilor de la închinarea cuvenită aceluia spre care Isus a  îndreptat întotdeauna atenţia: Tatăl său, Iehova (Matei 5:16; 6:9; Ioan 14:28; 20:17). Iată ce explică Hans Küng: „Când vorbeşte despre Dumnezeu, Isus se referă la Dumnezeul din vechime al patriarhilor Avraam, Isaac şi Iacov, şi anume Iahve . . . Pentru el, acesta este unicul Dumnezeu“. Câţi oameni de astăzi fac imediat legătura între Dumnezeul şi Tatăl lui Isus şi Iahve, sau Iehova, cum se scrie în mod obişnuit acest nume în limba română?

Conducătorii religioşi au ignorat cu desăvârşire porunca lui Isus de a fi neutri în afacerile politice ale lumii. Aşa cum arată scriitorul Trevor Morrow, în zilele lui Isus, „Galileea era centrul luptei evreilor pentru independenţă politică“. Mulţi patrioţi evrei au pus mâna pe arme ca să-şi câştige libertatea politică şi religioasă. Le-a spus Isus discipolilor să se implice în aceste lupte? Nicidecum. El le-a spus: „Nu faceţi . . . parte din lume“ (Ioan 15:19; 17:14). Însă în loc să-şi păstreze neutralitatea, liderii bisericilor au creat ceea ce scriitorul irlandez Hubert Butler a descris drept „doctrină ecleziastică politică şi combativă“. „Creştinismul politic“, scria el, „este aproape întotdeauna şi un creştinism militarist; când conducătorii politici şi conducătorii religioşi ajung la o înţelegere, aproape întotdeauna, Biserica oferă în schimbul anumitor privilegii binecuvântarea sa forţelor militare ale statului“.

Învăţătorii falşi îl reneagă pe Isus

Apostolul Pavel a avertizat că va exista o deviere de la creştinismul autentic. El a spus că după moartea sa, „lupi asupritori“ din rândul celor ce se declară creştini „vor vorbi lucruri denaturate pentru a-i trage pe discipoli după ei“ (Faptele 20:29, 30). Aceştia aveau să ‘declare public că îl cunosc pe Dumnezeu’, însă în realitate aveau ‘să-l renege prin lucrările lor’ (Tit 1:16). În mod asemănător, apostolul Petru a avertizat că învăţători falşi „vor introduce pe furiş secte distrugătoare şi îl vor renega chiar pe proprietarul care i-a cumpărat“. El a arătat că, din cauza faptelor rele ale acestor învăţători, oamenii vor vorbi „injurios despre calea adevărului“ (2 Petru 2:1, 2). Acest mod de a-l renega pe Cristos, explică elenistul W. E. Vine, înseamnă „a-i renega pe Tatăl şi pe Fiul, urmând calea apostaziei şi răspândind învăţături dăunătoare“.

Cum avea să reacţioneze Isus dacă, în mod deliberat, cei ce se declarau discipoli ai săi nu rămâneau în cuvântul său şi nu îndeplineau celelalte condiţii stabilite de el? Isus a avertizat: „Pe cel care mă reneagă în faţa oamenilor, îl voi renega şi eu în faţa Tatălui meu care este în ceruri“ (Matei 10:33). Desigur, Isus nu reneagă pe cineva care greşeşte în pofida dorinţei lui sincere de a rămâne fidel. De pildă, apostolul Petru, deşi l-a renegat pe Isus de trei ori, s-a căit şi a fost iertat (Matei 26:69–75). Însă Isus reneagă persoanele sau instituţiile care se dovedesc a fi lupi îmbrăcaţi în haine de oi, adică pe cei care dau falsa impresie că îl urmează pe Cristos, însă continuă cu bună ştiinţă să respingă învăţăturile sale. Despre aceşti învăţători falşi, Isus a spus: „După roadele lor îi veţi recunoaşte“. — Matei 7:15–20.

După moartea apostolilor se răspândeşte apostazia

Când au început creştinii falşi să îl renege pe Cristos? La foarte scurt timp după moartea lui. Cristos însuşi a avertizat că Satan Diavolul va semăna imediat „neghină“, sau creştini falşi, printre ‘seminţele excelente’, sau creştinii adevăraţi, pe care el i-a semănat în timpul ministerului său (Matei 13:24, 25, 37–39). Apostolul Pavel a avertizat că învăţătorii falşi existau deja în zilele sale. El a arătat că motivul principal al devierii acestora de la învăţăturile lui Cristos a fost lipsa ‘iubirii autentice a adevărului’. — 2 Tesaloniceni 2:10.

Cât timp au fost în viaţă, apostolii lui Isus Cristos au fost o barieră în calea apostaziei. Însă după moartea lor, conducătorii religioşi s-au folosit de „orice lucrare de putere şi semne  şi minuni prevestitoare mincinoase şi . . . orice amăgire a nedreptăţii“ pentru a-i induce în eroare pe mulţi. Astfel, ei i-au îndepărtat pe tot mai mulţi oameni de la adevărurile predate de Isus şi de apostoli (2 Tesaloniceni 2:3, 6–12). Cu timpul, congregaţia creştină de la început s-a transformat într-o organizaţie religioasă care, aşa cum scria filozoful englez Bertrand Russell, „i-ar fi surprins pe Isus şi chiar pe Pavel“.

Restabilirea creştinismului autentic

Faptele sunt foarte clare. De la moartea apostolilor, Cristos n-a avut nici o legătură cu majoritatea lucrurilor care s-au petrecut în numele creştinismului. Însă, aceasta nu înseamnă că Isus nu şi-a ţinut promisiunea de a fi cu continuatorii săi „în toate zilele până la încheierea sistemului de lucruri“ (Matei 28:20). Putem fi siguri că, de când Isus a rostit aceste cuvinte, au existat oameni fideli pentru care „amintirea lui Isus Cristos s-a păstrat vie atât în teorie, cât şi în practică“. Isus Cristos şi-a ţinut promisiunea de a-i susţine pe aceşti oameni care s-au străduit să manifeste iubirea ce-i identifică pe adevăraţii creştini şi să rămână loiali adevărurilor predate de el.

Mai mult, Isus a promis că, în ultimele zile ale acestui sistem de lucruri, îi va aduna pe discipolii săi loiali într-o congregaţie creştină, uşor de identificat, pe care o va folosi pentru a înfăptui voinţa sa (Matei 24:14, 45–47). El foloseşte chiar acum această congregaţie pentru a aduna „o mare mulţime“ de bărbaţi, femei şi copii „din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“. El îi uneşte sub conducerea sa pentru a fi „o singură turmă“ sub „un singur păstor“. — Revelaţia 7:9, 14–17; Ioan 10:16; Efeseni 4:11–16.

Aşadar, părăsiţi orice instituţie sau organizaţie care a pătat numele lui Cristos şi a dezonorat creştinismul în ultimii două mii de ani! Altminteri, aşa cum i-a spus Isus Cristos apostolului Ioan, s-ar putea să „primiţi o parte din plăgile [lor]“ când Dumnezeu va executa judecata asupra lor în viitorul apropiat (Revelaţia 1:1; 18:4, 5). Fiţi hotărâţi să vă aflaţi printre adevăraţii închinători — adepţii creştinismului autentic — despre care profetul Mica a spus că, „în zilele de pe urmă“, vor asculta îndrumările lui Dumnezeu şi ‘vor umbla pe cărările lui’, cărările închinării pure restabilite (Mica 4:1–4)! Editorii acestei reviste vor fi bucuroşi să vă ajute să-i identificaţi pe aceşti închinători adevăraţi.

[Legenda fotografiilor de la pagina 5]

De ce creştinii autentici nu iau parte la războaie?

[Provenienţa fotografiilor]

Stânga: Soldaţi, U.S. National Archives; Dreapta: Aruncător de flăcări, U.S. Army Photo

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

‘Să aveţi iubire între voi’ şi ‘să rămâneţi în cuvântul meu’ — două condiţii fundamentale stabilite de Isus pentru creştinii adevăraţi