Salt la conţinut

Salt la cuprins

Îndeplinirea cerinţelor pentru botezul creştin

Îndeplinirea cerinţelor pentru botezul creştin

Îndeplinirea cerinţelor pentru botezul creştin

„Ce mă împiedică să fiu botezat?“ — FAPTELE 8:36.

1, 2. Cum a început Filip o conversaţie cu un demnitar etiopian, şi ce anume arată că acest om avea înclinaţii spirituale?

LA UN an sau doi după moartea lui Isus, un demnitar călătorea spre sud pe drumul care ducea de la Ierusalim la Gaza. Îl aştepta o călătorie obositoare cu carul, lungă de aproximativ 1 500 de kilometri. Acest bărbat credincios venise la Ierusalim tocmai din Etiopia ca să i se închine lui Iehova. La întoarcere, el îşi folosea cu înţelepciune timpul citind din Cuvântul lui Dumnezeu — dovadă a credinţei sale. Iehova l-a observat pe acest om sincer şi, prin intermediul unui înger, l-a trimis pe discipolul Filip să-i predice. — Faptele 8:26–28.

2 Lui Filip i-a fost uşor să înceapă o conversaţie deoarece demnitarul etiopian citea cu voce tare, aşa cum se obişnuia pe timpul acela. Astfel, Filip l-a auzit citind din sulul lui Isaia. El a pus o întrebare simplă, care i-a stârnit interesul acestui om: „Înţelegi într-adevăr ce citeşti?“ A urmat o discuţie pe marginea textului din Isaia 53:7, 8. Apoi, Filip „i-a anunţat vestea bună despre Isus“. — Faptele 8:29–35.

3, 4. a) De ce l-a botezat Filip fără întârziere pe etiopian? b) La ce întrebări vom răspunde?

3 În scurt timp, etiopianul a înţeles rolul lui Isus în scopul lui Dumnezeu şi, totodată, că trebuia să devină un discipol botezat al lui Cristos. „Ce mă împiedică să fiu botezat?“, l-a întrebat el pe Filip când a văzut în apropiere o apă la care puteau ajunge uşor. Desigur, aceasta a fost situaţie specială. Demnitarul etiopian era un om al credinţei care i se închina deja lui Dumnezeu ca prozelit evreu. Probabil că, dacă nu s-ar fi botezat atunci, ar mai fi trebuit să aştepte mult ca să i se ofere această ocazie. Lucru şi mai important, acest bărbat a înţeles ce anume îi cerea Dumnezeu şi a vrut din toată inima să îndeplinească cerinţele Sale. Filip a acceptat cu bucurie cererea lui. După ce s-a botezat, etiopianul „şi-a urmat drumul, bucurându-se“. El a devenit, fără îndoială, un predicator entuziast al veştii bune în ţara sa. — Faptele 8:36–39.

4 Decizia de a ne dedica şi a ne boteza nu trebuie luată prematur sau în mod pripit. Însă, în anumite situaţii, unele persoane, cum a fost şi demnitarul etiopian, s-au botezat la scurt timp după ce au auzit adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. * Prin urmare, ar fi potrivit să răspundem la următoarele întrebări: Ce pregătire este necesară înainte de botez? În ce măsură trebuie luată în calcul vârsta? Ce progrese spirituale evidente trebuie să facă cineva înainte de a se boteza? Şi, mai presus de orice, de ce le cere Iehova slujitorilor săi să se boteze?

Un angajament solemn

5, 6. a) Cum a răspuns poporul lui Iehova din trecut la iubirea Sa? b) În ce fel putem fi în relaţii apropiate cu Dumnezeu după ce ne botezăm?

5 După ce i-a eliberat pe israeliţi din Egipt, Iehova a dorit să-i recunoască drept „proprietatea sa specială“, să-i iubească, să-i ocrotească şi să le dea statutul de „naţiune sfântă“. Însă, pentru a primi aceste binecuvântări, poporul trebuia să răspundă în mod concret la iubirea lui Dumnezeu. Israeliţii au procedat astfel când şi-au luat angajamentul să facă „tot ce a spus Iehova“ şi au încheiat un legământ cu el (Exodul 19:4–9NW). În secolul I, Isus le-a poruncit continuatorilor săi să facă discipoli din oamenii tuturor naţiunilor, iar cei care au îmbrăţişat învăţăturile sale au fost botezaţi. Relaţiile bune cu Dumnezeu depindeau de credinţa în Isus Cristos urmată de botez. — Matei 28:19, 20; Faptele 2:38, 41.

6 Aceste relatări biblice arată că Iehova îi binecuvântează pe cei care îşi iau angajamentul solemn de a-i sluji şi-şi respectă acest angajament. Creştinii consideră că dedicarea şi botezul sunt paşi necesari care aduc binecuvântarea lui Iehova. Noi suntem hotărâţi să umblăm pe căile sale şi să căutăm îndrumarea sa (Psalmul 48:14). În ce-l priveşte, Iehova ne ia de mână în sens figurat şi ne conduce pe calea pe care trebuie să mergem. — Psalmul 73:23; Isaia 30:21; 41:10, 13.

7. De ce numai noi înşine suntem în măsură să luăm decizia de a ne dedica şi boteza?

7 Motivaţia pe care trebuie s-o avem când facem aceşti paşi este iubirea faţă de Iehova şi dorinţa de a-i sluji. Nimeni nu ar trebui să se boteze numai pentru că cineva îi spune că a studiat suficient sau pentru că prietenii lui se botează. Bineînţeles, părinţii şi alţi creştini maturi ne-ar putea încuraja să ne gândim la dedicare şi botez. Şi apostolul Petru i-a îndemnat pe cei care l-au auzit vorbind la Penticostă ‘să se boteze’ (Faptele 2:38). Cu toate acestea, dedicarea este o chestiune personală şi nimeni nu se poate dedica în locul nostru. Decizia de a înfăptui voinţa lui Dumnezeu trebuie să ne aparţină. — Psalmul 40:8.

O pregătire corespunzătoare pentru botez

8, 9. a) De ce botezul nou-născuţilor nu este în armonie cu Biblia? b) Ce progrese spirituale trebuie să facă un copil înainte de a se boteza?

8 Pot copiii să facă pasul dedicării în cunoştinţă de cauză? Scripturile nu specifică la ce vârstă ar fi potrivit să ne botezăm. Cu toate acestea, nou-născuţii nu pot să aibă credinţă sau să ia decizii pe baza credinţei şi nici să se dedice lui Dumnezeu (Faptele 8:12). Iată ce afirmă privitor la creştinii din secolul I istoricul Augustus Neander în cartea sa General History of the Christian Religion and Church: „La început erau botezaţi numai adulţii, întrucât era limpede că între botez şi credinţă exista o strânsă legătură“.

9 Unii copii ajung, la o vârstă destul de fragedă, să înţeleagă învăţăturile de bază ale Bibliei şi să dorească să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu; altora însă le trebuie mai mult timp. Cu toate acestea, înainte de a se boteza, un copil, ca orice adult de altfel, ar trebui să fi legat deja relaţii de prietenie cu Iehova, să cunoască bine învăţăturile de bază ale Bibliei şi să înţeleagă bine ce implică pasul dedicării.

10. Ce paşi trebuie făcuţi înainte de dedicare şi botez?

10 Isus le-a spus discipolilor lui să-i înveţe pe cei noi toate poruncile sale (Matei 28:20). Aşadar, cei noi trebuie, înainte de toate, să asimileze cunoştinţa exactă a adevărului, fapt care îi va ajuta să aibă credinţă în Iehova şi în Cuvântul său (Romani 10:17; 1 Timotei 2:4; Evrei 11:6). Apoi, când adevărul din Scripturi le va atinge inima, se vor căi şi se vor ‘întoarce’ de la vechiul lor mod de viaţă (Faptele 3:19). În cele din urmă, vor dori să se dedice lui Iehova şi să se boteze, aşa cum a poruncit Isus.

11. De ce este important să participăm cu regularitate la predicare înainte de a ne boteza?

11 Un alt pas important pe drumul spre botez este acela de a predica vestea bună despre Regat. Predicarea veştii bune despre Regat este cea mai importantă lucrare pe care Iehova i-a încredinţat-o poporului său în aceste ultime zile (Matei 24:14). Vestitorii nebotezaţi pot simţi bucuria de a le vorbi şi altora despre credinţa lor. Această lucrare îi pregăteşte să ia parte cu zel şi în mod regulat la minister după botezul lor. — Romani 10:9, 10, 14, 15.

Ce vă împiedică să vă botezaţi?

12. Ce i-ar putea reţine pe unii să facă pasul botezului?

12 Unii poate că ezită să se boteze deoarece nu sunt dispuşi să-şi asume responsabilităţile pe care le aduce cu sine acest pas. Ei îşi dau seama că, pentru a fi la înălţimea normelor lui Iehova, trebuie să facă schimbări majore în viaţă. Sau probabil se tem că nu vor putea să trăiască potrivit cerinţelor divine după botez. Unii chiar se gândesc că într-o zi poate că vor comite un păcat şi vor fi excluşi din congregaţie.

13. Ce-i împiedica pe unii oamenii din zilele lui Isus să devină continuatorii săi?

13 Pe vremea lui Isus, unii au permis ca interesele personale şi legăturile de rudenie să-i împiedice să devină creştini. Un scrib a spus că vrea să-l urmeze pe Isus oriunde. Dar Isus i-a zis că, de multe ori, nu avea unde să se odihnească noaptea. Când Isus l-a invitat pe un alt ascultător să-i fie discipol, omul i-a răspuns că mai întâi trebuie ‘să-şi înmormânteze’ tatăl. Probabil că prefera să stea acasă şi să aştepte ca tatăl lui să se stingă din viaţă, decât să-l urmeze pe Isus şi să se achite de acea responsabilitate familială la vremea ei. Un al treilea a spus că, înainte de a-l urma pe Isus, trebuie ‘să-şi ia rămas-bun’ de la ai lui. Isus a afirmat că o asemenea amânare înseamnă ‘a privi la lucrurile din urmă’. Aşadar, se pare că cei ce doresc să amâne lucrurile vor găsi mereu scuze ca să nu-şi asume responsabilităţile creştine. — Luca 9:57–62.

14. a) Cum au reacţionat Petru, Andrei, Iacov şi Ioan când Isus i-a invitat să devină pescari de oameni? b) De ce nu ar trebui să ezităm să luăm jugul lui Isus?

14 La polul opus sunt Petru, Andrei, Iacov şi Ioan. Biblia spune că, atunci când Isus i-a invitat să-l urmeze şi să devină pescari de oameni, ‘ei au abandonat îndată mrejele şi l-au urmat’ (Matei 4:19–22). Pentru că au luat numaidecât această decizie, ei au constatat cât de adevărate erau cuvintele pe care Isus avea să li le spună mai târziu: „Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci eu am un temperament blând şi o inimă umilă, şi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre. Căci jugul meu este bun şi sarcina mea este uşoară“ (Matei 11:29, 30). Chiar dacă botezul presupune să ne asumăm anumite responsabilităţi, Isus ne asigură că acest jug este bun şi uşor şi că ne va aduce o mare înviorare.

15. Cum reiese din exemplul lui Moise şi al lui Ieremia că ne putem baza pe sprijinul lui Iehova?

15 E firesc să simţim uneori că nu putem să ne achităm de responsabilităţile ce ne revin. Şi Moise, şi Ieremia s-au simţit la început incapabili să îndeplinească ceea ce le ceruse Iehova (Exodul 3:11; Ieremia 1:6). Cum i-a încurajat Dumnezeu? „Eu voi fi negreşit cu tine“, i-a zis lui Moise, iar lui Ieremia: „Eu sunt cu tine ca să te scap“ (Exodul 3:12; Ieremia 1:8). Şi noi putem avea încredere în ajutorul divin. Iubirea pentru Dumnezeu şi încrederea în el ne vor ajuta să învingem îndoielile persistente, gândul că nu vom putea rămâne fideli dedicării noastre. „În iubire nu există teamă, ci iubirea perfectă aruncă afară teama“, a scris apostolul Ioan (1 Ioan 4:18). Unui băieţel poate că-i e frică să meargă singur, dar se simte în siguranţă când merge de mână cu tatăl său. În mod asemănător, dacă ne încredem din toată inima în Iehova, el ne promite că ne „va netezi cărările“ în timp ce mergem alături de el. — Proverbele 3:5, 6.

O ocazie care impune o atitudine demnă

16. De ce când ne botezăm trebuie să fim cufundaţi complet în apă?

16 Înainte de botez se ţine de obicei o cuvântare biblică în care se explică semnificaţia botezului creştin. La finalul ei, candidaţii sunt rugaţi să facă o declaraţie publică a credinţei lor, răspunzând la două întrebări privitoare la botez (Romani 10:10; vezi chenarul de la pagina 22). Candidaţii la botez sunt apoi cufundaţi în apă, conform modelului stabilit de Isus însuşi. Biblia arată că după ce a fost botezat, Isus ‘S-a ridicat din apă’ (Matei 3:16, Cornilescu, 1996). E limpede că Ioan Botezătorul l-a cufundat complet în apă pe Isus. * Cufundarea completă în apă este un simbol potrivit al schimbării radicale a modului de viaţă: e ca şi cum murim în privinţa modului de viaţă din trecut şi începem o viaţă nouă în serviciul lui Dumnezeu.

17. Cum pot atât candidaţii la botez, cât şi cei din auditoriu să respecte solemnitatea momentului?

17 Botezul este o ocazie ce presupune seriozitate, dar este şi un prilej de bucurie. Biblia spune că Isus se ruga când Ioan l-a cufundat în râul Iordan (Luca 3:21, 22). Urmând acest exemplu, candidaţii la botez ar trebui să aibă o atitudine demnă. Şi dacă Biblia ne îndeamnă să ne îmbrăcăm cu modestie în viaţa de zi cu zi, cu cât mai mult trebuie să ascultăm de acest sfat în ziua botezului (1 Timotei 2:9)! Şi cei prezenţi trebuie să manifeste respectul cuvenit ascultând cu viu interes cuvântarea de botez şi fiind atenţi să păstreze ordinea cu ocazia acestui eveniment. — 1 Corinteni 14:40.

Binecuvântările de care se bucură discipolii botezaţi

18, 19. Ce privilegii şi binecuvântări aduce botezul?

18 Odată ce ne-am dedicat lui Dumnezeu şi ne-am botezat, am devenit membri ai unei familii deosebite. În primul rând, Iehova devine Tatăl şi Prietenul nostru. Înainte de a ne boteza eram înstrăinaţi de Dumnezeu, dar acum ne împăcăm cu Dumnezeu (2 Corinteni 5:19; Coloseni 1:20). Prin jertfa lui Cristos ne-am apropiat de Dumnezeu, iar el s-a apropiat de noi (Iacov 4:8). Profetul Maleahi arată că Iehova ia aminte la cei care îi folosesc numele şi îl poartă, îi ascultă şi chiar le trece numele în cartea sa de aducere-aminte. „Ei vor fi ai Mei . . . Voi avea milă de ei, cum are milă un om de fiul său care-i slujeşte“, spune Dumnezeu. — Maleahi 3:16–18.

19 Prin botez, intrăm într-o familie mondială de fraţi. Când apostolul Petru a întrebat ce binecuvântări vor primi discipolii lui Cristos pentru sacrificiile pe care le fac, Isus a promis: „Orice om care a lăsat case sau fraţi sau surori sau tată sau mamă sau copii sau pământuri pentru numele meu va primi de nenumărate ori mai mult şi va moşteni viaţa veşnică“ (Matei 19:29). Ani mai târziu, Petru a scris despre „întreaga comunitate a fraţilor“ care se formase în toată lumea. Petru a simţit personal sprijinul şi binecuvântările unei iubitoare familii de fraţi; şi noi putem simţi la fel. — 1 Petru 2:17; 5:9.

20. Ce perspectivă minunată ne oferă botezul?

20 Mai mult decât atât, Isus a spus că cei ce-l vor urma „vor moşteni viaţa veşnică“. Cu siguranţă, dedicarea şi botezul ne dau perspectiva ‘de a apuca ferm adevărata viaţă’, viaţa veşnică în lumea nouă a lui Dumnezeu (1 Timotei 6:19). Există vreo temelie mai bună pe care am putea clădi viitorul nostru şi al familiei noastre? Având această minunată perspectivă, vom putea ‘să umblăm în Numele DOMNULUI [lui Iehova, NW], Dumnezeul nostru, totdeauna şi în veci de veci’. — Mica 4:5.

[Note de subsol]

^ par. 4 Cei trei mii de evrei şi prozeliţi care au ascultat cuvântarea ţinută de Petru la Penticostă s-au botezat şi ei fără întârziere. Desigur, asemenea eunucului etiopian, ei cunoşteau deja învăţăturile şi principiile fundamentale ale Cuvântului lui Dumnezeu. — Faptele 2:37–41.

^ par. 16 Potrivit unui dicţionar biblic, termenul grecesc báptisma (botez) înseamnă „a cufunda complet în apă şi a scoate din apă“ (Expository Dictionary of New Testament Words, de W. Vine).

Puteţi să explicaţi?

• De ce şi cum putem răspunde la iubirea lui Iehova?

• Înainte de a ne boteza, ce progrese spirituale trebuie să facem?

• De ce nu ar trebui să permitem ca teama de a ne asuma responsabilităţi sau de a nu greşi să ne împiedice să ne botezăm?

• Ce binecuvântări deosebite primesc cei ce devin discipoli botezaţi ai lui Isus Cristos?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

„Ce mă împiedică să fiu botezat?“

[Legenda fotografiilor de la pagina 29]

Botezul este o ocazie ce presupune seriozitate, dar este şi un prilej de bucurie