‘Duceţi-vă şi faceţi discipoli, botezându-i’
‘Duceţi-vă şi faceţi discipoli, botezându-i’
„Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, botezându-i . . . , învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit.“ — MATEI 28:19, 20.
1. Ce decizie a luat naţiunea Israel la poalele muntelui Sinai?
ACUM circa 3 500 de ani, o naţiune întreagă i-a făcut un jurământ lui Dumnezeu. Adunaţi la poalele muntelui Sinai, israeliţii au spus cu glas tare: „Suntem gata să facem tot ce a spus Iehova“. Din acel moment, Israelul a devenit poporul dedicat al lui Dumnezeu, „proprietatea [sa] specială“ (Exodul 19:5, 8, NW; 24:3). Israeliţii aşteptau cu nerăbdare să se bucure de ocrotirea sa şi să trăiască atât ei, cât şi urmaşii lor într-o ţară „în care curge lapte şi miere“. — Leviticul 20:24.
2. În ce relaţii pot fi oamenii de azi cu Dumnezeu?
2 Însă, aşa cum a recunoscut psalmistul Asaf, israeliţii „n-au ţinut legământul lui Dumnezeu şi n-au voit să umble în legea Lui“ (Psalmul 78:10). Ei n-au împlinit jurământul pe care strămoşii lor i-l făcuseră lui Iehova. În cele din urmă, naţiunea Israel a pierdut privilegiul de a fi în relaţii speciale cu Dumnezeu (Eclesiastul 5:4; Matei 23:37, 38). Prin urmare, Dumnezeu „şi-a îndreptat atenţia spre naţiuni ca să scoată dintre ele un popor pentru numele său“ (Faptele 15:14). Iar în aceste ultime zile, el adună „o mare mulţime, pe care nici un om nu [poate] s-o numere, din toate naţiunile şi triburile şi popoarele şi limbile“. Membrii acestei mari mulţimi recunosc cu bucurie: „Salvarea o datorăm Dumnezeului nostru, care este aşezat pe tron, şi Mielului“. — Revelaţia 7:9, 10.
3. Ce trebuie să facă cineva pentru a fi în relaţii de prietenie cu Dumnezeu?
3 Pentru a se număra printre cei ce se bucură de aceste relaţii preţioase cu Dumnezeu, un om trebuie să i se dedice lui Iehova şi să-şi simbolizeze în public dedicarea prin botezul în apă. Aceste acţiuni sunt în armonie cu porunca pe care Isus însuşi le-a dat-o discipolilor: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfânt, învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit“ (Matei 28:19, 20). Israeliţii au ascultat cu atenţie când li s-a citit „cartea legământului“ (Exodul 24:3, 7, 8). Astfel, ei au înţeles ce obligaţii aveau faţă de Iehova. În mod asemănător, înainte de a se boteza, o persoană trebuie să asimileze cunoştinţă exactă despre voinţa lui Dumnezeu consemnată în Cuvântul său, Biblia.
4. Cum poate cineva să se califice pentru botez (vezi şi chenarul de mai sus)?
4 Fără îndoială, Isus a dorit ca discipolii săi să dobândească o credinţă bine fundamentată înainte de a se boteza. El le-a poruncit continuatorilor săi nu numai să se ducă şi să facă discipoli, ci şi să-i înveţe ‘să respecte tot ce poruncise el’ (Matei 7:24, 25; Efeseni 3:17–19). Prin urmare, în majoritatea cazurilor, cei care întrunesc cerinţele pentru botez au studiat Biblia luni de zile, ba chiar un an sau doi. Astfel, ei iau decizia de a se boteza în cunoştinţă de cauză şi după o analiză atentă. La botez, candidaţii răspund afirmativ la două întrebări importante. Şi pentru că Isus a accentuat că ‘Da al nostru trebuie să însemne Da, şi Nu al nostru, Nu’, ne va fi de folos tuturor să analizăm semnificaţia celor două întrebări. — Matei 5:37.
Căinţa şi dedicarea
5. Care sunt doi paşi esenţiali asupra cărora îndreaptă atenţia prima întrebare pusă candidaţilor la botez?
5 Mai întâi, candidatul la botez este întrebat dacă s-a căit de vechiul său mod de viaţă şi dacă şi-a dedicat viaţa lui Iehova pentru a înfăptui voinţa sa. Această întrebare îndreaptă atenţia spre doi paşi esenţiali care trebuie făcuţi înainte de botez, şi anume căinţa şi dedicarea.
6, 7. a) De ce este căinţa o cerinţă pentru toţi candidaţii la botez? b) Ce schimbări trebuie să facă cineva după ce s-a căit?
6 De ce trebuie cineva să se căiască înainte de a se boteza? Apostolul Pavel răspunde: „Toţi ne comportam odinioară conform dorinţelor cărnii noastre“ (Efeseni 2:3). Înainte să acumulăm o cunoştinţă exactă despre voinţa lui Dumnezeu, am trăit în armonie cu lumea, potrivit valorilor şi normelor ei. Eram sub stăpânirea dumnezeului acestui sistem, Satan (2 Corinteni 4:4). Însă, după ce am aflat voinţa lui Dumnezeu, am hotărât ‘să nu mai trăim pentru dorinţele oamenilor, ci pentru voinţa lui Dumnezeu’. — 1 Petru 4:2.
7 Acest mod de viaţă nou aduce multe binecuvântări. În primul rând, ne dă posibilitatea să legăm o preţioasă relaţie de prietenie cu Iehova. Potrivit cuvintelor lui David, e ca şi cum am fi invitaţi să intrăm în „cortul“ lui Dumnezeu şi să locuim pe „muntele său sfânt“ — un privilegiu măreţ (Psalmul 15:1)! Fireşte, Iehova nu adresează oricui această invitaţie, ci numai celor care ‘umblă ireproşabil, practică dreptatea şi spun adevărul în inima lor’ (Psalmul 15:2, NW). Fiecare dintre noi, în funcţie de situaţia în care ne-am aflat înainte de a cunoaşte adevărul, trebuie probabil să facem unele schimbări în conduită şi în personalitate pentru a întruni aceste cerinţe (1 Corinteni 6:9–11; Coloseni 3:5–10). Ceea ce ne motivează să facem aceste schimbări este căinţa — regretul profund pentru felul în care ne-am trăit viaţa în trecut şi o hotărâre fermă de a-i plăcea lui Iehova. Aceasta duce la o schimbare completă — practic, renunţăm la modul de viaţă lumesc şi egoist şi începem să trăim potrivit voinţei lui Dumnezeu. — Faptele 3:19.
8. Cum se face dedicarea, şi ce legătură există între dedicare şi botez?
8 Ce putem spune despre a doua parte a primei întrebări adresate candidaţilor la botez? Ei sunt întrebaţi dacă s-au dedicat lui Iehova pentru a înfăptui voinţa sa. Dedicarea este un pas esenţial care trebuie să preceadă botezului. Dedicarea se face printr-o rugăciune în care ne exprimăm dorinţa sinceră de a-i dărui viaţa noastră lui Iehova prin Cristos (Romani 14:7, 8; 2 Corinteni 5:15). Astfel, Iehova devine Stăpânul şi Proprietarul nostru. Pentru noi este o plăcere să înfăptuim voinţa lui Dumnezeu, aşa cum a fost şi pentru Isus (Psalmul 40:8; Efeseni 6:6). O singură dată îi facem această promisiune solemnă lui Iehova. Întrucât dedicarea este ceva personal, numai între noi şi Dumnezeu, prin declaraţia publică din ziua botezului le facem cunoscut tuturor că i-am promis solemn Tatălui nostru ceresc că-i vom sluji. — Romani 10:10.
9, 10. a) Ce înseamnă a înfăptui voinţa lui Dumnezeu? b) Cum au recunoscut chiar şi oficialii nazişti dedicarea noastră?
9 Isus a înfăptuit voinţa lui Dumnezeu. Cum putem să urmăm exemplul său? Isus le-a spus discipolilor: „Dacă cineva vrea să vină după mine, să se renege pe sine, să-şi ia stâlpul de tortură şi să mă urmeze încontinuu“ (Matei 16:24). Aici, el a prezentat trei lucruri pe care trebuie să le facem. În primul rând, ‘să ne renegăm’. Cu alte cuvinte, să respingem înclinaţiile noastre egoiste şi imperfecte şi să acceptăm sfaturile şi îndrumările lui Dumnezeu. În al doilea rând, ‘să ne luăm stâlpul de tortură’. În zilele lui Isus, stâlpul de tortură era un simbol al ruşinii şi al suferinţei. Fiind creştini, noi acceptăm partea noastră de suferinţă de dragul veştii bune (2 Timotei 1:8). Chiar dacă lumea ne batjocoreşte sau ne condamnă, noi, asemenea lui Cristos, ‘dispreţuim ruşinea’, fiind fericiţi deoarece ştim că îi plăcem lui Dumnezeu (Evrei 12:2). În al treilea rând, trebuie să-l urmăm pe Isus „încontinuu“. — Psalmii 73:26; 119:44; 145:2.
10 Demn de remarcat este că chiar şi unii împotrivitori au înţeles că Martorii lui Iehova s-au dedicat lui Dumnezeu pentru a-i sluji numai lui. De exemplu, în lagărul de concentrare nazist de la Buchenwald, Martorilor care refuzau să-şi renege credinţa li se cerea să semneze următoarea declaraţie tipărită: „Sunt în continuare un Student în Biblie devotat şi nu voi încălca niciodată jurământul pe care i l-am făcut lui Iehova“. Cât de bine exprimă aceste cuvinte atitudinea tuturor slujitorilor dedicaţi care îi rămân fideli lui Dumnezeu! — Faptele 5:32.
Te identifici ca Martor al lui Iehova
11. De ce privilegiu se bucură cineva care se botează?
11 Să analizăm acum a doua întrebare pusă candidaţilor la botez. Mai întâi, candidatul este întrebat dacă înţelege că prin botez se va identifica drept Martor al lui Iehova. După ce va fi cufundat în apă, candidatul la botez devine un ministru ordinat care poartă numele lui Dumnezeu, Iehova. Acesta este un privilegiu măreţ şi, totodată, o mare responsabilitate. Astfel, cel botezat are posibilitatea de a fi salvat cu perspectiva vieţii eterne, dacă îi rămâne fidel lui Iehova. — Matei 24:13.
12. Ce obligaţie aduce cu sine onoarea de a purta numele lui Dumnezeu?
12 Desigur, este o onoare deosebită să porţi numele Dumnezeului cel Atotputernic, Iehova. Profetul Mica a spus: „Pe când toate popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său, noi vom umbla în Numele DOMNULUI, Dumnezeului nostru, totdeauna şi în veci de veci“ (Mica 4:5). Însă această onoare aduce cu sine o obligaţie. Trebuie să ne străduim să ne trăim viaţa în aşa fel încât să-l onorăm pe Iehova, al cărui nume îl purtăm. Pavel le-a amintit creştinilor din Roma că, dacă cineva nu trăieşte în armonie cu ceea ce predică, numele lui Dumnezeu este „blasfemat“, sau dezonorat. — Romani 2:21–24.
13. De ce slujitorii dedicaţi ai lui Iehova au responsabilitatea de a depune mărturie despre Dumnezeul lor?
13 Când cineva devine Martor al lui Iehova îşi asumă şi responsabilitatea de a depune mărturie despre Dumnezeul său. Iehova i-a invitat pe israeliţi, membrii naţiunii dedicate lui, să-i fie martori, ceea ce însemna că ei trebuiau să prezinte dovezi în favoarea dumnezeirii sale eterne (Isaia 43:10–12, 21). Însă naţiunea Israel nu şi-a îndeplinit acest rol şi, în cele din urmă, a pierdut complet favoarea lui Iehova. În zilele noastre, creştinii adevăraţi sunt mândri că au privilegiul să depună mărturie despre Iehova. Noi facem acest lucru deoarece îl iubim pe Dumnezeu şi vrem din toată inima ca numele lui să fie sfinţit. De fapt, cum am putea să tăcem când ştim adevărul despre Tatăl nostru ceresc şi despre scopul său? Împărtăşim sentimentele apostolului Pavel, care a spus: „Îmi este impusă o necesitate. Într-adevăr, vai de mine dacă nu aş anunţa vestea bună!“ — 1 Corinteni 9:16.
14, 15. a) Ce rol joacă organizaţia lui Iehova în progresul nostru spiritual? b) Ce măsuri s-au luat pentru bunăstarea noastră spirituală?
14 A doua întrebare le aminteşte candidaţilor şi de responsabilitatea de a colabora cu organizaţia lui Iehova îndrumată de spirit. Noi nu-i slujim singuri lui Dumnezeu; avem nevoie de ajutorul, sprijinul şi încurajarea ‘întregii comunităţi a fraţilor’ (1 Petru 2:17; 1 Corinteni 12:12, 13). Organizaţia lui Dumnezeu joacă un rol vital în progresul nostru spiritual. Ea ne pune la dispoziţie o mulţime de publicaţii biblice care ne ajută să ne sporim cunoştinţa exactă, să acţionăm cu înţelepciune când ne confruntăm cu probleme şi să cultivăm relaţii strânse cu Dumnezeu. Aşa cum o mamă are grijă de copilul ei hrănindu-l şi îngrijindu-l, tot aşa „sclavul fidel şi prevăzător“ ne oferă din abundenţă hrană spirituală la timpul potrivit pentru ca noi să progresăm pe plan spiritual. — Matei 24:45–47; 1 Tesaloniceni 2:7, 8.
15 La întrunirile săptămânale, slujitorii lui Iehova primesc instruirea şi încurajarea de care au nevoie pentru a fi Martori fideli ai lui Iehova (Evrei 10:24, 25). La Şcoala de Minister Teocratic învăţăm să vorbim în public, iar la Întrunirea de serviciu suntem instruiţi să prezentăm cu eficienţă mesajul biblic. Atât la întruniri, cât şi atunci când studiem personal publicaţiile bazate pe Biblie, putem observa cum acţionează spiritul lui Iehova, îndrumând organizaţia Sa. Prin aceste măsuri de care ne bucurăm cu regularitate, Dumnezeu ne atenţionează cu privire la pericole, ne instruieşte să fim miniştri eficienţi şi ne ajută să rămânem treji spiritualiceşte. — Psalmul 19:7, 8, 11; 1 Tesaloniceni 5:6, 11; 1 Timotei 4:13.
Ce te motivează să iei această decizie
16. Ce anume ne motivează să ne dedicăm lui Iehova?
16 Aşadar, cele două întrebări le amintesc candidaţilor semnificaţia botezului în apă şi responsabilităţile pe care le aduce acest pas. Dar ce anume ar trebui să-i motiveze să ia decizia de a se boteza? Noi devenim discipoli botezaţi nu pentru că am fi obligaţi, sau forţaţi, de cineva, ci pentru că Iehova ne „atrage“ (Ioan 6:44). Întrucât „Dumnezeu este iubire“, el conduce universul prin iubire, nu recurgând la forţă (1 Ioan 4:8). Noi ne simţim atraşi de Iehova datorită calităţilor sale deosebite şi datorită felului în care ne tratează. Iehova l-a dat pe Fiul său unic-născut pentru noi şi ne promite cel mai bun viitor (Ioan 3:16). La rândul nostru, ne simţim îndemnaţi să-i oferim — să-i dedicăm — viaţa noastră. — Proverbele 3:9; 2 Corinteni 5:14, 15.
17. Ce nu înseamnă dedicarea noastră?
17 Noi nu ne dedicăm unei cauze sau unei lucrări, ci lui Iehova însuşi. Lucrarea pe care Dumnezeu o încredinţează slujitorilor săi se va schimba, dar dedicarea lor rămâne pentru totdeauna. De exemplu, ceea ce i-a cerut Dumnezeu lui Avraam să facă a fost foarte diferit de ce i-a cerut lui Ieremia (Geneza 13:17, 18; Ieremia 1:6, 7). Însă amândoi au îndeplinit misiunea pe care le-a încredinţat-o Dumnezeu deoarece îl iubeau pe Iehova şi doreau să înfăptuiască cu fidelitate voinţa sa. În acest timp al sfârşitului, toţi continuatorii botezaţi ai lui Cristos se străduiesc să îndeplinească porunca lui de a predica vestea bună despre Regat şi de a face discipoli (Matei 24:14; 28:19, 20). O modalitate excelentă prin care arătăm că îl iubim pe Tatăl nostru ceresc şi că suntem cu adevărat dedicaţi lui este să înfăptuim din toată inima această lucrare. — 1 Ioan 5:3.
18, 19. a) Ce declaraţie publică facem noi prin intermediul botezului? b) Ce vom analiza în articolul următor?
18 Fără îndoială, botezul ne dă posibilitatea să obţinem multe binecuvântări. Însă acest pas nu trebuie făcut în mod pripit (Luca 14:26–33). Prin botez, noi ne exprimăm o hotărâre care devine mai importantă decât orice altă responsabilitate (Luca 9:62). Când ne botezăm, noi facem, de fapt, următoarea declaraţie publică: „Iată, Dumnezeul acesta este Dumnezeul nostru în veci de veci; El va fi călăuza noastră până la moarte“. — Psalmul 48:14.
19 În următorul articol se vor analiza alte întrebări despre botezul în apă. Din ce motive ar putea cineva să se reţină să se boteze? Trebuie luată în calcul vârsta? Cum putem contribui cu toţii la păstrarea unei atmosfere demne cu ocazia botezului?
Puteţi să explicaţi?
• De ce fiecare creştin trebuie să se căiască înainte de a se boteza?
• Ce înseamnă să ne dedicăm lui Dumnezeu?
• Ce responsabilităţi le revin celor care au onoarea de a purta numele lui Dumnezeu?
• Ce anume ar trebui să ne motiveze când luăm decizia de a ne boteza?
[Întrebări de studiu]
[Chenarul/Fotografia de la pagina 22]
Cele două întrebări pentru candidaţii la botez
Pe baza jertfei lui Isus Cristos, te-ai căit de păcate şi te-ai dedicat lui Iehova pentru a înfăptui voinţa sa?
Înţelegi că dedicarea şi botezul tău te identifică drept Martor al lui Iehova, adică un membru al organizaţiei lui Dumnezeu îndrumate de spirit?
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
Dedicarea este o promisiune solemnă făcută lui Iehova în rugăciune
[Legenda fotografiei de la pagina 25]
Participând la lucrarea de predicare arătăm că-i suntem dedicaţi lui Dumnezeu