Iehova instruieşte păstori pentru turma sa

„DOMNUL dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere.“ — PROVERBELE 2:6.

1, 2. De ce doresc fraţii botezaţi să primească mai multe responsabilităţi în congregaţie?

„CÂND am fost numit bătrân, m-am bucurat foarte mult“, spune Nick, care slujeşte de şapte ani ca supraveghetor. „Consideram că acest privilegiu îmi dă ocazia de a-mi extinde serviciul pentru Dumnezeu. Mă simţeam foarte îndatorat lui Iehova pentru tot ce a făcut pentru mine. Voiam, de asemenea, să fac tot ce-mi stă în putinţă să-i ajut pe membrii congregaţiei, aşa cum mă ajutaseră şi pe mine alţi bătrâni.“ Însă, deşi era bucuros, Nick era şi oarecum îngrijorat. El explică: „Nu aveam nici măcar 30 de ani când am fost numit şi-mi era teamă că n-o să am discernământ şi înţelepciune, calităţi necesare pentru a păstori cu eficienţă congregaţia“.

² Cei pe care Iehova îi numeşte pentru a se îngriji de turma sa au multe motive să fie fericiţi. Apostolul Pavel le-a amintit bătrânilor din Efes unul dintre aceste motive când, citându-l pe Isus, a spus: „Este mai multă fericire în a da decât în a primi“ (Faptele 20:35). Ca slujitori ministeriali sau bătrâni, fraţii botezaţi au mai multe posibilităţi de a dărui lui Iehova şi congregaţiei. De exemplu, slujitorii ministeriali îi ajută pe bătrâni. De asemenea, aceşti slujitori se ocupă de numeroase alte însărcinări care, deşi consumă mult timp, sunt importante. Ceea ce îi îndeamnă pe aceşti fraţi să facă acest serviciu preţios este iubirea de Dumnezeu şi de aproapele. — Marcu 12:30, 31.

3. De ce ezită unii să aspire la privilegii în congregaţie?

³ Dar ce se poate spune despre un creştin botezat care ezită să aspire la privilegiul de a fi slujitor şi, în cele din urmă, bătrân deoarece nu se simte capabil? La fel ca Nick, poate se gândeşte că nu are calităţile necesare unui păstor eficient. Dacă eşti un frate botezat, gândeşti şi tu aşa? Astfel de temeri nu sunt nefondate. Iehova îi consideră pe păstorii numiţi răspunzători pentru modul în care tratează turma. Isus a spus: „Oricui i s-a dat mult i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult i se va cere mai mult decât în mod obişnuit“. — Luca 12:48.

4. Cum îi ajută Iehova pe cei numiţi de el să se îngrijească de oile sale?

⁴ Se aşteaptă Iehova ca slujitorii şi bătrânii numiţi de el să se achite de responsabilităţile lor fără să fie ajutaţi? Nu, el le dă ajutor practic care le permite nu numai să facă faţă responsabilităţilor, ci şi să se achite cu succes de acestea. Aşa cum s-a arătat în articolul precedent, Iehova le dă spiritul său sfânt, al cărui rod îi ajută să se îngrijească de oi cu afecţiune (Faptele 20:28; Galateni 5:22, 23). În plus, Iehova le dă înţelepciune, cunoştinţă şi discernământ (Proverbele 2:6). În ce fel? Să analizăm trei modalităţi prin care Iehova îi instruieşte pe cei numiţi de el să se îngrijească de oile sale.

Instruiţi de păstori cu experienţă

5. De ce erau Petru şi Ioan păstori eficienţi?

⁵ Când apostolii Petru şi Ioan au compărut în faţa Sanhedrinului, judecătorii înţelepţi în felul lumii ai acelei curţi i-au considerat pe cei doi „neinstruiţi şi de rând“. Bineînţeles că Petru  şi Ioan ştiau să scrie şi să citească, dar nu fuseseră instruiţi în şcolile rabinice de studiere a Scripturilor. Cu toate acestea, Petru şi Ioan, precum şi ceilalţi discipoli, se dovediseră învăţători eficienţi, ajutându-i pe mulţi să devină credincioşi. Dar cum au ajuns aceşti oameni obişnuiţi învăţători atât de capabili? După ce i-au auzit pe Petru şi pe Ioan, membrii Sanhedrinului „au început să recunoască în aceştia pe cei care fuseseră cu Isus“ (Faptele 4:1–4, 13). Este adevărat că apostolii primiseră spirit sfânt (Faptele 1:8). Dar era, de asemenea, evident — chiar şi pentru acei judecători orbi în sens spiritual — că aceşti oameni fuseseră instruiţi de Isus. Cât timp a fost cu ei pe pământ, Isus şi-a învăţat apostolii nu numai cum să-i adune pe cei asemănători oilor, ci şi cum să-i păstorească odată ce deveneau membri ai turmei. — Matei 11:29; 20:24–28; 1 Petru 5:4.

6. Ce exemplu au dat Isus şi Pavel în ce priveşte instruirea altora?

⁶ După ce a înviat, Isus a continuat să-i instruiască pe cei pe care îi numise păstori (Revelaţia 1:1; 2:1—3:22). De exemplu, el însuşi l-a ales pe Pavel şi a supravegheat instruirea lui (Faptele 22:6–10). Pavel a preţuit instruirea primită şi le-a transmis şi altor bătrâni ceea ce a învăţat (Faptele 20:17–35). De exemplu, el a investit mult timp şi energie în instruirea lui Timotei pentru a fi „un lucrător care nu are de ce să-i fie ruşine“ în serviciul lui Dumnezeu (2 Timotei 2:15). Între Pavel şi Timotei s-a legat o prietenie strânsă. Mai înainte, Pavel a scris despre Timotei: „Asemenea unui copil cu tatăl lui, a slujit ca sclav cu mine la promovarea veştii bune“ (Filipeni 2:22). Pavel nu a căutat să facă din Timotei sau din vreun alt om un discipol al său. Dimpotrivă, el i-a îndemnat pe colaboratorii săi în credinţă să devină ‘imitatori ai săi, aşa cum şi el era al lui Cristos’. — 1 Corinteni 11:1.

7, 8. a) Daţi un exemplu care arată că atunci când bătrânii îi imită pe Isus şi pe Pavel se obţin rezultate bune. b) Când trebuie bătrânii să înceapă să-i instruiască pe viitorii slujitori ministeriali şi bătrâni?

⁷ Imitându-i pe Isus şi pe Pavel, păstorii cu experienţă iau iniţiativa să instruiască fraţi botezaţi şi au rezultate bune. Chad este un frate care a crescut într-o familie divizată pe plan religios. Recent a fost numit bătrân de congregaţie. El spune: „De-a lungul anilor, câţiva bătrâni cu experienţă m-au ajutat să progresez spiritualiceşte. Întrucât tatăl meu nu era la adevăr, acei bătrâni s-au interesat mult de mine şi mi-au fost un fel de taţi spirituali. Şi-au făcut timp să mă instruiască în minister, iar, mai târziu, un bătrân mi-a arătat cum să mă achit de responsabilităţile pe care le-am primit în congregaţie“.

⁸ Din cuvintele lui Chad reiese că păstorii care au discernământ încep să-i instruiască pe viitorii slujitori ministeriali şi bătrâni cu mult înainte ca aceştia să fi progresat îndeajuns ca să se califice pentru aceste privilegii. De ce? Deoarece, potrivit Bibliei, atât slujitorii ministeriali, cât şi bătrânii, trebuie să atingă un înalt nivel moral şi spiritual înainte de a fi numiţi să slujească. Ei trebuie „să fie mai întâi încercaţi în ceea ce priveşte capacitatea“. — 1 Timotei 3:1–10.

9. Ce responsabilitate au păstorii maturi, şi de ce?

⁹ Dacă fraţii botezaţi trebuie să fie încercaţi, se cuvine mai întâi să fie instruiţi. De exemplu, dacă unui elev i se dă un test dificil pentru care profesorii nu l-au pregătit deloc, va trece elevul testul? Mai mult ca sigur, nu. Prin urmare, e nevoie de pregătire, sau instruire. Însă profesorii conştiincioşi îi instruiesc pe elevi nu numai să treacă testul, ci şi să ştie să-şi folosească cunoştinţele pe care le dobândesc. În mod asemănător, bătrânii conştiincioşi îi ajută pe fraţii botezaţi printr-o instruire concretă să cultive calităţile cerute bărbaţilor numiţi. Ei îi instruiesc pe aceşti fraţi nu numai pentru a fi numiţi să slujească, ci şi pentru a  şti cum să se îngrijească de turmă (2 Timotei 2:2). Desigur, fraţii botezaţi trebuie să-şi facă partea lor şi să depună eforturi asidue ca să întrunească cerinţele pentru slujitorii ministeriali sau bătrâni (Tit 1:5–9). Însă, dacă iau iniţiativa să-i instruiască, păstorii cu experienţă îi pot ajuta pe cei care aspiră la privilegii să progreseze mai repede.

10, 11. Cum pot păstorii să-i instruiască pe alţii pentru privilegii suplimentare?

¹⁰ Dar cum pot, în mod concret, păstorii cu experienţă să-i instruiască pe alţii în privinţa privilegiilor din congregaţie? În primul rând, manifestând interes faţă de fraţii din congregaţie — lucrând cu regularitate cu ei în ministerul de teren şi ajutându-i să fie mai iscusiţi în a „expune corect cuvântul adevărului“ (2 Timotei 2:15). Păstorii maturi vorbesc cu aceşti fraţi despre bucuria pe care ţi-o aduce faptul de a le sluji altora şi despre satisfacţia pe care ei înşişi o simt când îşi fixează obiective spirituale şi le ating. De asemenea, ei le dau cu amabilitate acestor fraţi sugestii concrete care să-i ajute să se dovedească într-o măsură şi mai mare „exemple pentru turmă“. — 1 Petru 5:3, 5.

¹¹ Chiar şi după ce un frate este numit slujitor ministerial, păstorii înţelepţi continuă să-l instruiască. Bruce, care slujeşte de zeci de ani ca bătrân, spune: „Îmi place să discut cu un slujitor numit recent şi să analizez cu el instrucţiunile publicate de sclavul fidel şi prevăzător. Citim, de asemenea, orice îndrumări referitoare la responsabilitatea sa şi îmi place să lucrez împreună cu el până când se obişnuieşte cu ceea ce are de făcut“. Pe măsură ce un slujitor câştigă experienţă, el poate fi instruit şi în lucrarea de păstorire. Iată ce spune Bruce: „Când îi propun unui slujitor ministerial să facem o vizită de păstorire, îl ajut să aleagă versete concrete care să-l încurajeze sau să-l impulsioneze pe fratele sau pe familia la care vom merge. Pentru ca un slujitor să devină un păstor bun este esenţial să înveţe să folosească Biblia în aşa fel încât să atingă inima fraţilor“. — Evrei 4:12; 5:14.

12. Cum pot păstorii cu experienţă să-i instruiască pe bătrânii recent numiţi?

¹² Şi păstorii recent numiţi au mult de câştigat dacă primesc în continuare instruire. Nick, menţionat anterior, spune: „Instruirea pe care am primit-o îndeosebi de la doi bătrâni mai în vârstă mi-a fost de mare ajutor. Aceşti fraţi ştiau, de obicei, cum trebuie rezolvate unele probleme. Însă ei m-au ascultat întotdeauna cu răbdare şi au analizat cu seriozitate punctul meu de vedere, chiar şi atunci când nu erau de acord cu mine. Am învăţat mult observând umilinţa şi respectul cu care îi tratau pe fraţii şi pe surorile din congregaţie. Aceşti bătrâni m-au ajutat să înţeleg cât de important este să folosesc cu măiestrie Biblia când rezolv probleme sau când vreau să încurajez pe cineva“.

Instruiţi de Cuvântul lui Dumnezeu

13. a) De ce anume are nevoie un frate pentru a fi un păstor bun? b) De ce a afirmat Isus: „Ceea ce predau eu nu este al meu“?

¹³ Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, conţine legile, principiile şi exemplele de care păstorul are nevoie pentru a fi „pe deplin competent, complet echipat pentru orice lucrare bună“ (2 Timotei 3:16, 17). Poate că un frate are o bună instruire laică, însă ceea ce îl ajută să fie un păstor eficient este cunoaşterea Scripturilor şi modul în care aplică ceea ce cunoaşte. Să ne  gândim la Isus. El a fost cel mai instruit, cel mai perspicace şi cel mai înţelept păstor spiritual care a trăit vreodată pe pământ; totuşi, nici chiar el nu s-a bazat pe propria-i înţelepciune când le-a învăţat pe oile lui Iehova. Isus a spus: „Ceea ce predau eu nu este al meu, ci îi aparţine celui care m-a trimis“. De ce i-a atribuit Isus toate meritele Tatălui său ceresc? El a explicat: „Cine vorbeşte de la sine însuşi îşi caută propria glorie“. — Ioan 7:16, 18.

14. Cum arată bătrânii că nu-şi caută propria glorie?

¹⁴ Păstorii loiali nu-şi caută propria glorie. Ei îşi bazează sfaturile şi încurajările pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu pe propria înţelepciune. Ei înţeleg că datoria păstorului este să le ajute pe oi să-şi însuşească „mintea lui Cristos“, nu mintea bătrânilor (1 Corinteni 2:14–16). De exemplu, ce s-ar întâmpla dacă un bătrân care ajută un cuplu ce se confruntă cu probleme familiale şi-ar baza sfaturile pe propria-i experienţă şi nu pe principiile biblice şi pe informaţiile publicate de „sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45)? Sfaturile sale ar putea fi foarte mult influenţate de obiceiuri locale şi ar putea reflecta cunoştinţele sale, care sunt limitate. Este adevărat, unele obiceiuri nu sunt rele în sine; şi poate că bătrânul are experienţă de viaţă. Însă oile beneficiază cel mai mult când păstorii le încurajează să asculte de glasul lui Isus şi de cuvintele lui Iehova mai degrabă decât de gândurile oamenilor sau de regulile impuse de un obicei local. — Psalmul 12:6; Proverbele 3:5, 6.

Instruiţi de „sclavul fidel şi prevăzător“

15. Ce misiune i-a dat Isus ‘sclavului fidel şi prevăzător’, şi cum se explică, în parte, succesul clasei sclavului?

¹⁵ Păstori precum apostolii Petru, Ioan şi Pavel au făcut cu toţii parte dintr-un grup pe care Isus l-a numit „sclavul fidel şi prevăzător“. Această clasă a sclavului este alcătuită din fraţii lui Isus unşi cu spirit care se află pe pământ şi a căror speranţă este să domnească cu Cristos în cer (Revelaţia 5:9, 10). După cum era de aşteptat, pe parcursul ultimelor zile ale acestui sistem, numărul fraţilor lui Cristos care au mai rămas pe pământ s-a micşorat. Însă lucrarea pe care Isus le-a încredinţat-o acestora — predicarea veştii bune despre Regat înainte de a veni sfârşitul — s-a extins acum mai mult ca oricând. Aşadar, clasa sclavului a avut un succes deosebit! De ce? În parte deoarece ea i-a instruit pe membrii clasei „alte oi“ să-i ajute în lucrarea de predicare şi de predare (Ioan 10:16; Matei 24:14; 25:40). În prezent, cea mai mare parte a acestei lucrări este realizată de acest grup loial, „alte oi“.

16. Cum îi instruieşte clasa sclavului pe fraţii numiţi?

 ¹⁶ Cum asigură clasa sclavului această instruire? În secolul I, reprezentanţi ai clasei sclavului erau autorizaţi să instruiască şi să numească supraveghetori în congregaţii; la rândul lor, supraveghetorii îi instruiau pe membrii congregaţiilor (1 Corinteni 4:17). La fel este şi azi. Corpul de Guvernare — un grup mic de bătrâni unşi care reprezintă clasa sclavului — îi autorizează pe reprezentanţii săi să instruiască şi să numească slujitori şi bătrâni în cele aproape 100 000 de congregaţii de pe glob. În plus, Corpul de Guvernare organizează şcoli pentru a-i instrui pe membrii Comitetului de Filială, pe supraveghetorii itineranţi, pe bătrâni şi pe slujitorii ministeriali ca să se îngrijească cât mai bine de oi. Alte îndrumări sunt date prin scrisori, prin articole din Turnul de veghe şi prin alte publicaţii, precum Organizaţi pentru a înfăptui voinţa lui Iehova. *

17. a) Cum a arătat Isus că are încredere în clasa sclavului? b) Cum pot păstorii spirituali să arate că au încredere în clasa sclavului?

¹⁷ Isus a avut atât de multă încredere în clasa sclavului, încât a numit-o peste „toate bunurile sale“ — adică peste toate interesele sale spirituale de pe pământ (Matei 24:47). Păstorii numiţi dovedesc şi ei că au încredere în clasa sclavului aplicând îndrumările pe care le primesc de la Corpul de Guvernare al acesteia. Da, când păstorii îi instruiesc pe alţii, când se lasă ei înşişi instruiţi de Cuvântul lui Dumnezeu şi când aplică îndrumările furnizate de clasa sclavului, ei promovează unitatea turmei. Cât de recunoscători suntem că Iehova a instruit oameni care manifestă interes profund faţă de fiecare membru al congregaţiei creştine!

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Cum îi instruiesc păstorii spirituali pe alţii?

• De ce păstorii nu predau pe baza propriilor opinii?

• Cum arată păstorii că au încredere în clasa sclavului, şi de ce procedează astfel?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiilor de la paginile 24, 25]

Bătrânii creştini îi instruiesc pe fraţii mai tineri din congregaţie

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

„Sclavul fidel şi prevăzător“ se ocupă mult de instruirea bătrânilor