Păstori care sunt „exemple pentru turmă“

„Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este în grija voastră, . . . de bunăvoie . . . , cu înflăcărare . . . , devenind exemple pentru turmă.“ — 1 PETRU 5:2, 3.

1, 2. a) Ce privilegiu i-a dat Isus apostolului Petru, şi de ce încrederea pe care i-a acordat-o Isus nu a fost nejustificată? b) Cum îi priveşte Iehova pe păstorii numiţi?

CU CEVA timp înainte de Penticosta din 33 e.n., Petru şi alţi şase discipoli luau micul dejun pregătit de Isus pe ţărmul Mării Galileii. Nu era prima dată când Petru îl vedea pe Isus după înviere. Şi, deşi era foarte bucuros că Isus înviase, Petru era probabil şi neliniştit. La urma urmei, cu doar câteva zile mai înainte, el le spusese unor oameni că nici măcar nu-l cunoaşte pe Isus (Luca 22:55–60; 24:34; Ioan 18:25–27; 21:1–14). L-a mustrat Isus pe Petru, care se căise, pentru că n-a dat dovadă de credinţă? Nu. Dimpotrivă, Isus i-a acordat lui Petru privilegiul de a hrăni şi a păstori „oiţele“ sale (Ioan 21:15–17). Istoria congregaţiei creştine din secolul I consemnată în Biblie atestă că încrederea lui Isus în Petru nu a fost nejustificată. Alături de ceilalţi apostoli şi bătrâni din Ierusalim, Petru a păstorit congregaţia creştină de-a lungul unei perioade de mari încercări şi, totodată, de extindere rapidă. — Faptele 1:15–26; 2:14; 15:6–9.

² În prezent, Iehova, prin intermediul lui Isus Cristos, a numit bărbaţi calificaţi pentru a sluji ca păstori spirituali cu scopul de a conduce oile Sale, de a le ajuta să facă faţă celor mai critice timpuri din istorie (Efeseni 4:11, 12; 2 Timotei 3:1). S-a dovedit cumva nejustificată încrederea lui Iehova în aceşti bărbaţi? Familia noastră mondială de fraţi în mijlocul căreia domneşte pacea dovedeşte contrariul. Desigur, aceşti păstori sunt oameni supuşi greşelii, cum era şi Petru (Galateni 2:11–14; Iacov 3:2). Cu toate acestea, Iehova are încredere că ei vor avea grijă de oile ‘pe care le-a cumpărat cu sângele propriului său Fiu’ (Faptele 20:28). Iehova îi iubeşte foarte mult pe aceşti bărbaţi, considerându-i „demni de o dublă onoare“. — 1 Timotei 5:17.

3. Cum îşi păstrează păstorii spirituali un spirit binevoitor şi înflăcărat?

³ Dar cum îşi păstrează păstorii spirituali un spirit binevoitor şi înflăcărat, devenind astfel exemple pentru turmă? Asemenea lui Petru şi a celorlalţi păstori din secolul I, ei se bazează pe spiritul sfânt al lui Dumnezeu, care le dă tăria necesară pentru a se achita de responsabilităţile lor (2 Corinteni 4:7). Totodată, spiritul sfânt produce în ei rodul spiritului: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunăvoinţa, bunătatea, credinţa, blândeţea şi stăpânirea de sine (Galateni 5:22, 23). Să analizăm câteva modalităţi concrete prin care păstorii pot manifesta acest rod când păstoresc turma lui Dumnezeu dată în grija lor, fiind astfel exemple pentru turmă.

 Să iubim atât turma, cât şi pe fiecare oaie

4, 5. a) Cum îşi manifestă Iehova şi Isus iubirea faţă de turmă? b) Menţionaţi câteva modalităţi prin care păstorii spirituali îşi manifestă iubirea faţă de turmă.

⁴ Principala calitate pe care o produce spiritul lui Dumnezeu este iubirea. Iehova îşi manifestă iubirea faţă de turmă ca întreg dându-i o hrană spirituală îmbelşugată (Isaia 65:13, 14; Matei 24:45–47). Însă, el nu numai că hrăneşte turma, dar şi ţine la fiecare membru al ei (1 Petru 5:6, 7). Şi Isus iubeşte turma. De fapt, el şi-a dat sufletul pentru oi şi le cunoaşte pe fiecare personal, „pe nume“. — Ioan 10:3, 14–16.

⁵ Păstorii spirituali îi imită pe Iehova şi pe Isus. Astfel, ei îşi manifestă iubirea faţă de turma lui Dumnezeu ca întreg ‘dedicându-se predării’ în congregaţie. Cuvântările lor bazate pe Biblie contribuie la hrănirea şi ocrotirea turmei, iar eforturile lor asidue în această privinţă sunt evidente pentru toţi (1 Timotei 4:13, 16). Mai puţin evident însă este timpul petrecut de ei pentru a actualiza fişele şi celelalte documente ale congregaţiei, pentru a se ocupa de corespondenţă, pentru a face planificări şi pentru a se îngriji de numeroase alte lucruri care asigură desfăşurarea în mod „decent şi în ordine“ a întrunirilor congregaţiei şi a altor activităţi (1 Corinteni 14:40). În cea mai mare parte, această muncă se face fără a fi observată de membrii congregaţiei şi poate că puţini îşi exprimă recunoştinţa pentru ea. E vorba, într-adevăr, despre o muncă făcută din iubire. — Galateni 5:13.

6, 7. a) Care este o modalitate folosită de păstori pentru a cunoaşte mai bine oile? b) De ce este uneori benefic să îi împărtăşim unui bătrân sentimentele noastre?

⁶ Păstorii creştini iubitori se străduiesc să manifeste interes faţă de fiecare membru al congregaţiei (Filipeni 2:4). O modalitate prin care păstorii reuşesc să cunoască mai bine fiecare oaie este să meargă împreună în lucrarea de predicare. Isus i-a luat adesea cu el pe continuatorii  săi în lucrarea de predicare şi s-a folosit de aceste ocazii pentru a-i încuraja (Luca 8:1). Iată ce spune un păstor creştin cu experienţă: „Am constatat că una dintre cele mai bune modalităţi de a cunoaşte şi de a încuraja un colaborator în credinţă este să lucrezi cu el în ministerul de teren“. Dacă nu ai avut recent ocazia să mergi cu un bătrân în predicare, de ce nu stabileşti să faci acest lucru cât mai curând?

⁷ Iubirea l-a îndemnat pe Isus să se bucure, dar şi să sufere alături de discipolii săi. De exemplu, când 70 de discipoli s-au întors bucuroşi din lucrarea de predicare, Isus „s-a umplut de o mare bucurie“ (Luca 10:17–21). Cu altă ocazie, văzând durerea pe care moartea lui Lazăr le-a pricinuit-o Mariei, membrilor familiei şi prietenilor ei, „Isus a izbucnit în lacrimi“ (Ioan 11:33–35). În mod asemănător, păstorii iubitori de azi nu sunt indiferenţi la sentimentele oilor. Iubirea îi îndeamnă ‘să se bucure cu cei care se bucură’ şi ‘să plângă cu cei care plâng’ (Romani 12:15). Fie că sunteţi bucuroşi, fie că sunteţi trişti, nu ezitaţi să le împărtăşiţi sentimentele voastre păstorilor creştini. Auzind că sunteţi bucuroşi, se vor simţi încurajaţi (Romani 1:11, 12). Aflând despre încercările pe care le întâmpinaţi, vor avea posibilitatea să vă întărească şi să vă consoleze. — 1 Tesaloniceni 1:6; 3:1–3.

8, 9. a) Cum şi-a manifestat un bătrân iubirea faţă de soţia sa? b) Cât de important este ca un păstor să manifeste iubire faţă de familia sa?

⁸ Iubirea unui păstor pentru turmă se vede mai ales din modul în care îşi tratează propria familie (1 Timotei 3:1, 4). Dacă îşi tratează cu iubire şi onoare soţia, el le dă un exemplu demn de imitat celorlalţi soţi (Efeseni 5:25; 1 Petru 3:7). Iată ce spune Linda, al cărei soţ a slujit mai bine de 20 de ani ca supraveghetor înainte de a muri: „Soţul meu era întotdeauna foarte ocupat cu responsabilităţile din congregaţie. Însă mi-a dat sentimentul că formam o echipă. De multe ori îşi exprima recunoştinţa pentru sprijinul meu. De asemenea, îşi petrecea timpul liber cu mine. Prin urmare, m-am simţit iubită şi n-am fost geloasă că petrecea timp slujind congregaţiei“.

⁹ Dacă un păstor creştin are copii, el le dă un bun exemplu altor părinţi dacă îşi corectează cu iubire copiii şi dacă îi laudă cu regularitate (Efeseni 6:4). De fapt, manifestând iubire faţă de familia sa, el se dovedeşte în permanenţă demn de încrederea ce i s-a acordat când a fost numit prin spiritul sfânt. — 1 Timotei 3:4, 5.

Să promovăm bucuria şi pacea prin comunicare

10. a) Când ar putea avea de suferit bucuria şi pacea congregaţiei? b) Ce problemă a ameninţat pacea congregaţiei din secolul I, şi cum a fost ea rezolvată?

¹⁰ Spiritul sfânt poate produce bucurie şi pace în inima fiecărui creştin, în corpul de bătrâni şi în congregaţie ca întreg. Însă când nu există o comunicare deschisă, bucuria şi pacea au de suferit. Regele Solomon din vechime a spus: „Planurile nu reuşesc, când lipseşte sfatul“ (Proverbele 15:22). În schimb, comunicarea sinceră şi plină de respect promovează bucuria şi pacea. De exemplu, când pacea congregaţiei din secolul I a fost ameninţată de o problemă controversată referitoare la circumcizie, membrii corpului de guvernare din Ierusalim au căutat îndrumarea spiritului sfânt. De asemenea, şi-au exprimat fiecare părerea referitoare la acest subiect. După o lungă şi însufleţită dezbatere, au luat o hotărâre. Când corpul de guvernare le-a comunicat congregaţiilor hotărârea, fraţii „s-au bucurat de această încurajare“ (Faptele 15:6–23, 25, 31; 16:4, 5). Au fost promovate bucuria şi pacea.

11. Cum pot bătrânii să promoveze bucuria şi pacea în congregaţie?

¹¹ În mod similar, păstorii de azi promovează bucuria şi pacea în congregaţie comunicând cu eficienţă unii cu alţii. Când o problemă ameninţă pacea congregaţiei, ei se întrunesc şi îşi exprimă deschis opiniile. Ei ascultă cu respect ceea ce au de spus ceilalţi păstori, colaboratorii lor (Proverbele 13:10; 18:13). După ce se  roagă cerând spirit sfânt, ei iau decizii pe baza principiilor biblice şi a îndrumărilor publicate de „sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45–47; 1 Corinteni 4:6). Odată ce corpul de bătrâni a luat o decizie bazată pe Scripturi, fiecare bătrân se supune îndrumării spiritului sfânt susţinând decizia respectivă chiar dacă opinia sa nu a fost în acord cu opinia majorităţii. Dovedind modestie în acest fel, bătrânii promovează bucuria şi pacea; totodată, ei le dau un bun exemplu oilor arătându-le cum trebuie să umble cu Dumnezeu (Mica 6:8). Dai şi tu dovadă de modestie acţionând în armonie cu deciziile bazate pe Biblie luate de păstorii din congregaţie?

Să fim îndelung răbdători şi buni

12. De ce a trebuit Isus să fie îndelung răbdător şi bun cu apostolii?

¹² Isus a fost îndelung răbdător şi bun cu apostolii, deşi aceştia au greşit de multe ori. De exemplu, în repetate rânduri, Isus le-a arătat clar cât de important este să fie umili (Matei 18:1–4; 20:25–27). În ultima seară a vieţii sale pământeşti, chiar după ce le dăduse o lecţie de umilinţă spălându-le picioarele, între apostoli ‘s-a iscat o dispută aprigă cu privire la care dintre ei părea a fi cel mai mare’ (Luca 22:24; Ioan 13:1–5). I-a mustrat Isus pe apostoli? Nu, dând dovadă de bunătate, el i-a ajutat să gândească, spunându-le: „Cine este mai mare: cel care se întinde la masă sau cel care slujeşte? Nu cel care se întinde la masă? Dar eu sunt în mijlocul vostru ca acela care slujeşte“ (Luca 22:27). În cele din urmă, îndelunga răbdare şi bunătatea lui Isus, însoţite de propriul său exemplu, le-au atins inima apostolilor.

13, 14. Îndeosebi în ce situaţii trebuie păstorii să dea dovadă de bunătate?

¹³ În mod asemănător, poate că un păstor spiritual trebuie să sfătuiască de repetate ori pe cineva cu privire la o anumită slăbiciune. Păstorul ar putea ajunge la exasperare din cauza acelei persoane. Însă, dacă în timp ce ‘îi avertizează pe cei dezordonaţi’ îşi aminteşte că şi el greşeşte, păstorul va reuşi să manifeste îndelungă răbdare şi bunătate faţă de fraţii săi. Astfel îi va imita pe Iehova şi pe Isus, care manifestă aceste calităţi faţă de toţi creştinii, inclusiv faţă de păstori. — 1 Tesaloniceni 5:14; Iacov 2:13.

¹⁴ Uneori, păstorii trebuie să dea sfaturi ferme celor care au comis un păcat grav. Dacă o astfel de persoană nu se căieşte, păstorii trebuie să o înlăture din congregaţie (1 Corinteni 5:11–13). Dar, chiar şi în acest caz, prin modul în care se poartă, ei arată că urăsc păcatul, nu pe cel care a păcătuit (Iuda 23). Dacă păstorii dau dovadă de bunătate, poate că unei oi rătăcite îi va fi mai uşor să se întoarcă în cele din urmă la turmă. — Luca 15:11–24.

Faptele bune au la bază credinţa

15. Arătaţi o modalitate prin care păstorii imită bunătatea lui Iehova. Ce anume îi îndeamnă să facă astfel?

¹⁵ Iehova „este bun faţă de toţi“, chiar şi faţă de cei care nu sunt recunoscători pentru ceea ce face el în folosul lor (Psalmul 145:9; Matei 5:45). Bunătatea lui Iehova se vede mai ales prin faptul că îşi trimite poporul să predice ‘vestea bună despre regat’ (Matei 24:14). Păstorii reflectă bunătatea lui Dumnezeu fiind în fruntea lucrării de predicare. Ce anume îi îndeamnă să depună eforturi neobosite? Credinţa puternică în Iehova şi în promisiunile sale. — Romani 10:10, 13, 14.

16. Cum pot păstorii ‘să facă ce este bine’ faţă de oi?

 ¹⁶ Pe lângă faptul că ‘fac ce este bine faţă de toţi’ prin participarea la predicare, păstorii au responsabilitatea de a le face bine ‘îndeosebi celor înrudiţi cu ei în credinţă’ (Galateni 6:10). O modalitate prin care realizează acest lucru sunt vizitele de păstorire încurajatoare. Iată ce spune un bătrân: „Îmi place să fac vizite de păstorire, deoarece atunci am ocazia să îi laud pe fraţi şi pe surori pentru eforturile lor şi să îi ajut să înţeleagă că activitatea lor zeloasă este de mare valoare“. Câteodată, păstorii le pot sugera unora cum pot să facă îmbunătăţiri în serviciul pentru Iehova. Astfel, păstorii înţelepţi urmează exemplul apostolului Pavel. Să observăm cum li s-a adresat el fraţilor din Tesalonic: „Avem încredere în Domnul cu privire la voi, că faceţi şi că veţi continua să faceţi lucrurile pe care vi le poruncim“ (2 Tesaloniceni 3:4). Astfel de cuvinte care exprimă încredere în fraţi stimulează intenţiile lor bune şi îi ajută ‘să fie supuşi celor care sunt în frunte’ (Evrei 13:17). Dacă ţi se face o vizită de păstorire încurajatoare, de ce să nu-ţi exprimi recunoştinţa pentru aceasta?

Blândeţea cere stăpânire de sine

17. Ce lecţie a învăţat Petru de la Isus?

¹⁷ Isus a dat dovadă de blândeţe, chiar şi când a fost provocat (Matei 11:29). Când a fost trădat şi arestat, Isus a manifestat blândeţe şi multă stăpânire de sine. Petru însă, sub impulsul momentului, a scos sabia şi a ripostat. Dar Isus i-a reamintit: „Crezi că nu pot să fac apel la Tatăl meu ca să-mi pună la dispoziţie în acest moment peste douăsprezece legiuni de îngeri?“ (Matei 26:51–53; Ioan 18:10). Petru a învăţat lecţia, iar mai târziu le-a amintit creştinilor: „Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să urmaţi îndeaproape paşii lui. . . . Când era insultat, nu răspundea cu insulte. Când suferea, nu ameninţa“. — 1 Petru 2:21–23.

18, 19. a) Îndeosebi când trebuie bătrânii să manifeste blândeţe şi stăpânire de sine? b) La ce întrebări se va răspunde în articolul următor?

¹⁸ În mod asemănător, pentru a avea succes, păstorii trebuie să manifeste blândeţe chiar şi când sunt trataţi nedrept. De exemplu, unii membri ai congregaţiei pe care păstorii încearcă să-i ajute s-ar putea să nu reacţioneze favorabil. Dacă cel care are nevoie de ajutor este slab sau bolnav în sens spiritual, când este sfătuit s-ar putea ‘să vorbească în chip uşuratic ca şi cum ar străpunge cu sabia’ (Proverbele 12:18). Însă, la fel ca Isus, păstorii nu vor riposta folosind cuvinte aspre sau căutând să se răzbune. Dimpotrivă, vor manifesta stăpânire de sine şi vor continua să arate empatie, fapt care s-ar putea dovedi o binecuvântare pentru cel care are nevoie de ajutor (1 Petru 3:8, 9). Înveţi şi tu din exemplul bătrânilor şi dai dovadă de blândeţe şi stăpânire de sine când primeşti un sfat?

¹⁹ Fără îndoială, Iehova şi Isus preţuiesc foarte mult munca grea a miilor de păstori care se îngrijesc de bunăvoie de turmă. De asemenea, Iehova şi Fiul său îi iubesc mult pe miile de slujitori ministeriali care îi sprijină pe bătrâni în ‘a le sluji sfinţilor’ (Evrei 6:10). Dar de ce ezită unii fraţi botezaţi să aspire la această „lucrare excelentă“ (1 Timotei 3:1)? Şi cum îi instruieşte Iehova pe cei pe care el îi numeşte păstori? La aceste întrebări se va răspunde în articolul următor.

Vă amintiţi?

• Care sunt unele modalităţi prin care păstorii îşi pot arăta iubirea faţă de turmă?

• Cum pot toţi membrii congregaţiei să promoveze bucuria şi pacea?

• De ce păstorii manifestă îndelungă răbdare şi bunătate când dau sfaturi?

• Cum dau dovadă bătrânii de bunătate şi credinţă?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Bătrânii slujesc congregaţiei din iubire

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

De asemenea, ei petrec timp cu familia lor în activităţi recreative,

. . . şi în minister

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

O bună comunicare între bătrâni contribuie la bucuria şi pacea congregaţiei