Problema sărăciei azi

VICENTE * poate fi văzut adesea pe străzile din São Paulo (Brazilia) trăgând un căruţ încărcat cu tot felul de lucruri. El adună cartoane, fier vechi şi deşeuri de plastic. Când se înnoptează, îşi pune câteva cartoane sub căruţ şi se întinde pe ele să doarmă. Pare să nu-i pese deloc de zgomotul făcut de automobilele şi autobuzele de pe străzile aglomerate, unde-şi petrece nopţile. Cândva a avut o casă, o familie şi un loc de muncă, însă le-a pierdut. Rămas în stradă, îşi câştigă cu greu existenţa.

Din nefericire, asemenea lui Vicente, milioane de oameni din întreaga lume trăiesc în sărăcie lucie. În ţările în curs de dezvoltare, mulţi sunt nevoiţi să trăiască pe străzi sau în bidonviluri. Cerşetorii — ologi, orbi, femei alăptându-şi copiii — sunt o privelişte obişnuită pe străzi. Copii alergând printre maşinile oprite la semafor încearcă să vândă coşuleţe cu flori în speranţa că vor obţine câţiva bănuţi.

Sărăcia este o realitate greu de justificat. Revista britanică The Economist comenta: „Omenirea nu a fost nicicând mai bogată, nicicând mai avansată în cunoştinţe medicale şi nu a avut nicicând mai multe resurse tehnologice şi intelectuale pentru a combate sărăcia“. Cu siguranţă, mulţi beneficiază de aceste resurse. Străzile marilor oraşe din unele ţări în curs de dezvoltare sunt pline de maşini luxoase. Mallurile gem de produse de ultimă oră şi nu duc deloc lipsă de cumpărători. De exemplu, în Brazilia, cu ocazia unei promoţii speciale, două centre comerciale au fost deschise toată noaptea de 23 spre 24 decembrie 2004. Unul dintre ele chiar a angajat dansatori de samba pentru divertismentul clienţilor. Evenimentul a atras aproape 500 000 de cumpărători!

Totuşi, marea majoritate a oamenilor nu se bucură de această prosperitate. Contrastul izbitor dintre cei avuţi şi cei săraci i-a făcut pe  mulţi să ajungă la concluzia că trebuie urgent luate măsuri pentru combaterea sărăciei. Revista braziliană Veja a afirmat: „Lupta împotriva sărăciei trebuie să fie în acest an [2005] punctul principal pe agenda liderilor lumii“. Veja vorbea şi despre un nou Plan Marshall propus pentru ajutorarea celor mai sărace ţări, îndeosebi de pe continentul african. * Însă, deşi astfel de planuri lasă impresia că se fac progrese, aceeaşi revistă adăuga: „Există nenumărate motive de a pune la îndoială rezultatele. Dacă majoritatea ţărilor nu sunt dispuse să susţină financiar un astfel de plan este pentru că fondurile rareori ajung la oamenii pentru care au fost strânse“. Din păcate, din cauza corupţiei şi a birocraţiei, o mare parte din fondurile oferite de guverne, de agenţii internaţionale şi de persoane fizice nu ajung niciodată la oamenii care au într-adevăr nevoie de ele.

Isus a ştiut că omenirea va avea de luptat încontinuu cu problema sărăciei. El a spus: „Pe săraci îi aveţi oricând cu voi“ (Matei 26:11). Înseamnă aceasta că va exista întotdeauna sărăcie? Chiar nu se poate face nimic pentru a îmbunătăţi situaţia? Ce pot face creştinii pentru a-i ajuta pe săraci?

[Note de subsol]