Să-i slujim cu loialitate Regelui Cristos

„I s-a dat stăpânire, slavă şi împărăţie, pentru ca toate popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile să-I slujească.“ — DANIEL 7:14.

1, 2. De unde ştim că Cristos nu a primit autoritate regală deplină în 33 e.n.?

CE CONDUCĂTOR ar putea să-şi dea viaţa pentru supuşii săi şi apoi să trăiască din nou pentru a fi rege? Ce rege ar putea trăi pe pământ, câştigând încrederea şi loialitatea supuşilor, iar apoi să domnească din cer? Singurul care a putut face aceste lucruri, şi multe altele, este Isus Cristos (Luca 1:32, 33). La Penticosta din anul 33 e.n., după ce Cristos a murit, a înviat şi s-a înălţat la cer, Dumnezeu „l-a făcut cap peste toate lucrurile în legătură cu congregaţia“ (Efeseni 1:20–22; Faptele 2:32–36). Astfel, Cristos a început să domnească, dar nu în sens deplin. Primii săi supuşi au fost creştinii unşi cu spirit, care alcătuiau Israelul spiritual, „Israelul lui Dumnezeu“. — Galateni 6:16; Coloseni 1:13.

² După aproape 30 de ani de la Penticosta din 33 e.n., apostolul Pavel a confirmat că Cristos nu primise încă autoritate regală deplină, dar că era „la dreapta lui Dumnezeu, aşteptând de atunci până când duşmanii săi vor fi puşi ca scăunel pentru picioarele sale“ (Evrei 10:12, 13). Apoi, spre sfârşitul secolului I e.n., vârstnicului apostol Ioan i s-a arătat cu anticipaţie într-o viziune că Iehova, Suveranul Suprem, îl întronează pe Cristos Isus Rege al Regatului ceresc „nou-născut“ (Revelaţia 11:15; 12:1–5). Trăind în această perioadă a istoriei, avem avantajul că putem vedea dovezile convingătoare care arată că Cristos, Regele mesianic, a început să domnească în cer în 1914. *

3. a) Începând din 1914, ce aspect nou a inclus vestea bună? b) Ce întrebări ne putem pune?

³ Da, din 1914 vestea bună despre Regat include un nou aspect emoţionant. Cristos domneşte efectiv în calitate de Rege al Regatului ceresc al lui Dumnezeu, deşi „în mijlocul vrăjmaşilor“ săi (Psalmul 110:1, 2; Matei 24:14; Revelaţia 12:7–12). În plus, pe tot pământul, supuşii săi loiali respectă cu bucurie autoritatea sa participând la un program mondial de instruire biblică fără egal în istorie (Daniel 7:13, 14; Matei 28:18). Creştinii unşi cu spirit, „fiii regatului“, slujesc în calitate de „ambasadori în locul lui Cristos“. Ei sunt sprijiniţi cu loialitate de o mulţime tot mai mare de „alte oi“ ale lui Cristos care slujesc în calitate de trimişi ai Regatului lui Dumnezeu (Matei 13:38; 2 Corinteni 5:20; Ioan 10:16). Cu toate acestea, fiecare dintre noi trebuie să ne analizăm pentru a vedea dacă recunoaştem cu adevărat autoritatea lui Cristos. Suntem noi ferm hotărâţi să-i rămânem loiali? Cum putem să ne manifestăm loialitatea faţă de un Rege care domneşte în cer? Dar să vedem mai întâi ce motive avem să-i fim loiali lui Cristos.

 Un rege căruia merită să-i fim loiali

4. Ce a făcut Isus, în calitate de Rege desemnat, pe parcursul ministerului său pământesc?

⁴ Loialitatea noastră faţă de Cristos are la bază recunoştinţa pentru tot ce a făcut el, precum şi pentru calităţile sale extraordinare (1 Petru 1:8). Când a fost pe pământ, Isus, în calitate de Rege desemnat, a arătat la scară mică ceea ce va face la scară mondială ca Rege în exerciţiu la timpul stabilit de Dumnezeu. El i-a hrănit pe flămânzi şi a vindecat bolnavi, le-a redat orbilor vederea, i-a însănătoşit pe infirmi, pe surzi şi pe muţi. Ba mai mult, el a readus oameni la viaţă (Matei 15:30, 31; Luca 7:11–16; Ioan 6:5–13). Studiind viaţa pământească a lui Isus vom cunoaşte calităţile viitorului Conducător al pământului, mai ales iubirea sa plină de sacrificiu (Marcu 1:40–45). Se spune că Napoléon Bonaparte a afirmat: „Alexandru, Cezar, Carol cel Mare şi eu însumi am fondat imperii, dar pe ce bază ne-am realizat marile lucrări? Pe forţă. Numai Isus Cristos şi-a fondat regatul pe iubire, iar în prezent milioane de oameni ar muri pentru el“.

5. De ce se poate spune că Isus avea o personalitate foarte plăcută?

⁵ Isus era blând şi avea o inimă umilă. Prin urmare, cei copleşiţi de probleme şi de îngrijorări erau învioraţi de învăţăturile sale ziditoare şi de bunătatea sa (Matei 11:28–30). Copiii se simţeau în largul lor în prezenţa sa. Oameni umili şi cu discernământ au răspuns fără întârziere la invitaţia de a-i fi discipoli (Matei 4:18–22; Marcu 10:13–16). Manifestând respect şi consideraţie, el a câştigat loialitatea multor femei temătoare de Dumnezeu, unele dintre ele folosindu-şi o parte din timp şi din bunurile materiale pentru a-l susţine în ministerul său. — Luca 8:1–3.

6. Ce sentimente tandre a dezvăluit Isus la moartea lui Lazăr?

⁶ Cristos şi-a dezvăluit unele dintre cele mai tandre sentimente la moartea bunului său prieten Lazăr. El a fost profund mişcat de suferinţa Mariei şi Martei; astfel, Isus a gemut de durere şi „a izbucnit în lacrimi“. El „s-a tulburat“, a fost cuprins de tristeţe şi de durere, deşi ştia că peste câteva momente avea să-l readucă pe Lazăr la viaţă. Apoi, din iubire şi compasiune, Isus şi-a folosit autoritatea dată de Dumnezeu şi l-a înviat pe Lazăr. — Ioan 11:11–15, 33–35, 38–44.

7. De ce merită Isus loialitatea noastră (vezi şi chenarul de la pagina 31)?

⁷ Suntem profund impresionaţi că Isus a iubit mult dreptatea şi a urât ipocrizia şi răutatea. Dând dovadă de curaj, în două ocazii el i-a dat afară din templu pe negustorii lacomi (Matei 21:12, 13; Ioan 2:14–17). În plus, pe parcursul vieţii sale pământeşti, Isus a trecut prin tot felul de necazuri, a cunoscut personal încercările şi problemele cu care ne confruntăm şi noi (Evrei 5:7–9). A fost, de asemenea, o victimă a urii şi a nedreptăţii (Ioan 5:15–18; 11:53, 54; 18:38—19:16). În cele din urmă, dând dovadă de curaj, el a acceptat o moarte dureroasă pentru a înfăptui voinţa Tatălui său şi a le da supuşilor săi viaţă veşnică (Ioan 3:16). Nu te îndeamnă aceste calităţi ale lui Cristos să continui să-i slujeşti cu loialitate (Evrei 13:8; Revelaţia 5:6–10)? Dar ce trebuie să facem pentru a ne număra printre supuşii Regelui Cristos?

Condiţii pentru a fi supuşi ai lui Cristos

8. Ce li se cere supuşilor lui Cristos?

⁸ Să ne gândim la următoarea comparaţie: Pentru a obţine o altă cetăţenie, o persoană trebuie să întrunească anumite condiţii de bază. De exemplu, să fie cunoscută cu o bună comportare şi, probabil, să corespundă anumitor norme în ce priveşte sănătatea. În mod asemănător, supuşii lui Cristos trebuie să respecte în permanenţă înalte norme morale şi să aibă o bună sănătate spirituală. — 1 Corinteni 6:9–11; Galateni 5:19–23.

9. Cum putem arăta că îi suntem loiali lui Cristos?

⁹ De asemenea, Isus Cristos le cere pe bună dreptate supuşilor săi să-i fie loiali atât lui, cât şi Regatului său. Ei pot demonstra o astfel de loialitate trăind în armonie cu ceea ce a predat el când a fost pe pământ ca Rege desemnat. De  exemplu, ei pun interesele Regatului şi voinţa lui Dumnezeu înaintea preocupărilor de ordin material (Matei 6:31–34). În plus, ei se străduiesc sincer să imite personalitatea lui Cristos, chiar şi în cele mai grele situaţii (1 Petru 2:21–23). Mai mult, supuşii lui Cristos urmează exemplul său luând iniţiativa să le facă bine altora. — Matei 7:12; Ioan 13:3–17.

10. Cum putem să ne dovedim loiali lui Cristos a) în familie şi b) în congregaţie?

¹⁰ Continuatorii lui Isus îşi manifestă loialitatea faţă de el şi prin faptul că reflectă calităţile sale în familia lor. De pildă, soţul creştin manifestă loialitate faţă de Regele său ceresc imitând calităţile acestuia în modul în care îşi tratează soţia şi copiii (Efeseni 5:25, 28–30; 6:4; 1 Petru 3:7). Soţia creştină îşi manifestă loialitatea faţă de Cristos printr-o conduită castă şi printr-un „spirit blând şi liniştit“ (1 Petru 3:1–4; Efeseni 5:22–24). Copiii sunt loiali lui Cristos dacă îi urmează exemplul fiind ascultători. Când era copil, Isus le-a fost supus părinţilor săi, chiar dacă erau imperfecţi (Luca 2:51, 52; Efeseni 6:1). Supuşii lui Cristos se străduiesc cu loialitate să-l imite „împărtăşind aceleaşi sentimente, având afecţiune frăţească [şi] fiind plini de o tandră compasiune“. Ei depun eforturi să fie asemenea lui Cristos, „cu o minte umilă, neplătind cu rău pentru rău sau cu insultă pentru insultă“. — 1 Petru 3:8, 9; 1 Corinteni 11:1.

Supuşi care respectă legea

11. Ce legi respectă supuşii lui Cristos?

¹¹ Aşa cum cei ce vor să devină cetăţeni ai unei ţări respectă legile acelei ţări, tot aşa supuşii lui Cristos respectă „legea Cristosului“ trăind în armonie cu tot ce a predat şi a poruncit el (Galateni 6:2). Dând dovadă de loialitate, ei respectă cu precădere ‘legea regală’ a iubirii (Iacov 2:8). Ce implică aceste legi?

12, 13. Cum ne supunem cu loialitate ‘legii lui Cristos’?

¹² Supuşii lui Cristos sunt imperfecţi şi greşesc (Romani 3:23). Prin urmare, trebuie să cultive în continuare „o afecţiune frăţească neipocrită“ pentru ‘a se iubi intens unii pe alţii, din inimă’ (1 Petru 1:22). „Dacă cineva are motiv de plângere împotriva altuia“, creştinii aplică cu loialitate legea Cristosului ‘suportându-se unii pe alţii şi iertându-se cu mărinimie unii pe alţii’. Supunându-se acestei legi, ei reuşesc să treacă cu vederea imperfecţiunile şi să găsească motive de a se iubi unii pe alţii. Eşti recunoscător că ai lângă tine oameni care, supunându-se cu loialitate Regelui lor iubitor, se îmbracă cu iubire, „legătura perfectă a unirii“? — Coloseni 3:13, 14.

¹³ Mai mult decât atât, Isus a spus că iubirea arătată de el a fost mai mare decât iubirea pe care oamenii o manifestă, de obicei, unii faţă de alţii (Ioan 13:34, 35). Dacă îi iubim doar pe cei ce ne iubesc, nu facem un „lucru extraordinar“.  Iubirea noastră ar fi, în acest caz, incompletă şi defectuoasă. Isus ne-a îndemnat să imităm iubirea Tatălui său, să avem o iubire bazată pe principii chiar şi faţă de duşmanii care ne urăsc şi ne persecută (Matei 5:46–48). Acest fel de iubire îi îndeamnă pe supuşii Regatului să persevereze cu loialitate în activitatea lor principală. Care este aceasta?

Loialitatea pusă la încercare

14. De ce este foarte importantă lucrarea de predicare?

¹⁴ Supuşii Regatului lui Dumnezeu au de îndeplinit în prezent o lucrare extrem de importantă: ‘să depună o mărturie temeinică cu privire la regatul lui Dumnezeu’ (Faptele 28:23). Este esenţial să participăm la această lucrare deoarece Regatul mesianic va justifica suveranitatea universală a lui Iehova (1 Corinteni 15:24–28). Când le predicăm vestea bună, oamenii au ocazia să devină supuşi ai Regatului lui Dumnezeu. În plus, modul în care ei reacţionează la acest mesaj devine un criteriu pe baza căruia Regele Cristos îi va putea judeca (Matei 24:14; 2 Tesaloniceni 1:6–10). Aşadar, o modalitate principală prin care ne dovedim loiali lui Cristos este să respectăm porunca sa de a le vorbi altora despre Regat. — Matei 28:18–20.

15. De ce le este pusă creştinilor la încercare loialitatea?

¹⁵ Desigur, Satan face tot posibilul să se împotrivească lucrării de predicare, iar conducătorii umani nu recunosc autoritatea cu care Cristos a fost învestit de Dumnezeu (Psalmul 2:1–3, 6–8). Astfel, Isus şi-a avertizat discipolii: „Sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui. Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta şi pe voi“ (Ioan 15:20). Prin urmare, continuatorii lui Cristos sunt într-un război spiritual care le pune la încercare loialitatea. — 2 Corinteni 10:3–5; Efeseni 6:10–12.

16. Cum dau supuşii Regatului înapoi „lui Dumnezeu lucrurile lui Dumnezeu“?

¹⁶ Supuşii Regatului lui Dumnezeu rămân loiali Regelui lor invizibil, însă manifestă respect faţă de autorităţile omeneşti (Tit 3:1, 2). Isus a spus: „Restituiţi-i Cezarului lucrurile Cezarului, iar lui Dumnezeu lucrurile lui Dumnezeu“ (Marcu 12:13–17). Prin urmare, supuşii lui Cristos respectă legile statului care nu intră în contradicţie cu legile lui Dumnezeu (Romani 13:1–7). Să nu uităm însă că, atunci când curtea supremă evreiască a desconsiderat legile lui Dumnezeu ordonându-le discipolilor lui Isus să nu mai predice, aceştia au răspuns cu respect, dar şi cu fermitate că trebuie ‘să asculte mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni’. — Faptele 1:8; 5:27–32.

17. De ce putem da dovadă de curaj chiar şi atunci când loialitatea ne este pusă la încercare?

¹⁷ Fireşte, când sunt persecutaţi, supuşii lui Cristos au nevoie de mult curaj pentru a-i rămâne loiali Regelui lor. Însă, Isus a spus: „Fericiţi sunteţi voi când oamenii vă defăimează şi vă persecută şi, minţind, spun tot felul de lucruri rele împotriva voastră din cauza mea. Bucuraţi-vă şi săltaţi de bucurie, deoarece recompensa voastră este mare în ceruri“ (Matei 5:11, 12). În secolul I, discipolii lui Isus au văzut ei înşişi că aceste cuvinte sunt adevărate. Chiar şi când au fost biciuiţi deoarece continuau să predice Regatul, ei s-au bucurat „că fuseseră socotiţi demni să fie dezonoraţi pentru numele său. Şi în fiecare zi, în templu şi din casă în casă, continuau fără încetare să predea şi să anunţe vestea bună despre Cristosul, Isus“ (Faptele 5:41, 42). Întrucât daţi dovadă de loialitate perseverând în pofida necazurilor, a bolilor, a durerii pricinuite de moartea unei fiinţe dragi ori a opoziţiei, sunteţi  cu toţii demni de laudă. — Romani 5:3–5; Evrei 13:6.

18. Ce idee transpare din ceea ce i-a spus Isus lui Ponţiu Pilat?

¹⁸ Când era încă Rege desemnat, Isus i-a spus guvernatorului roman Ponţiu Pilat: „Regatul meu nu face parte din această lume. Dacă regatul meu ar fi făcut parte din această lume, slujitorii mei ar fi luptat ca să nu fiu predat iudeilor. Dar iată, regatul meu nu este de aici“ (Ioan 18:36). Prin urmare, supuşii Regatului ceresc nu participă la nici un conflict uman; nu pun mâna pe armă, nici nu se alătură vreunei tabere combatante. Fiindu-i loiali ‘Prinţului Păcii’, ei rămân complet neutri în conflictele lumii. — Isaia 2:2–4; 9:6, 7.

Recompense veşnice pentru supuşii loiali

19. De ce supuşii lui Cristos pot privi viitorul cu încredere?

¹⁹ Supuşii loiali ai lui Cristos, „Regele regilor“, privesc viitorul cu încredere. Ei aşteaptă cu nerăbdare iminenta demonstrare a puterii sale regale, supranaturale (Revelaţia 19:11—20:3; Matei 24:30). Rămăşiţa „fiilor regatului“ unşi cu spirit, care şi-au dovedit loialitatea, aşteaptă preţioasa lor moştenire: să domnească cu Cristos în cer (Matei 13:38; Luca 12:32). Membrii loiali ai clasei „alte oi“ ale lui Cristos aşteaptă cu bucurie cuvintele de aprobare ale Regelui: „Veniţi, voi care aţi fost binecuvântaţi de Tatăl meu, moşteniţi [Paradisul, domeniul pământesc al] regatului pregătit pentru voi de la întemeierea lumii“ (Ioan 10:16; Matei 25:34). Aşadar, îi îndemnăm pe toţi supuşii Regatului să fie hotărâţi să-i slujească în continuare cu loialitate Regelui Cristos.

[Notă de subsol]

Puteţi să explicaţi?

• De ce merită Cristos loialitatea noastră?

• Cum arată supuşii lui Cristos că-i sunt loiali?

• De ce dorim să-i fim loiali Regelui Cristos?

[Întrebări de studiu]

[Chenarul de la pagina 31]

ALTE CALITĂŢI EXTRAORDINARE ALE LUI CRISTOS

Imparţialitate — Ioan 4:7–30.

Compasiune — Matei 9:35–38; 12:18–21; Marcu 6:30–34.

Iubire plină de sacrificiu — Ioan 13:1; 15:12–15.

Loialitate — Matei 4:1–11; 28:20; Marcu 11:15–18.

Empatie — Marcu 7:32–35; Luca 7:11–15; Evrei 4:15, 16.

Rezonabilitate — Matei 15:21–28.

[Legenda fotografiei de la pagina 29]

Arătând iubire unii faţă de alţii, noi ne supunem cu loialitate ‘legii lui Cristos’

[Legenda fotografiilor de la pagina 31]

Te îndeamnă calităţile lui Cristos să-i slujeşti cu loialitate?