„Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“

„Lupta este a lui Iehova“

DOUĂ armate duşmane stau faţă în faţă, de o parte şi de alta a unei văi. De patruzeci de zile, bărbaţii lui Israel tremură de frică la auzul insultelor proferate de Goliat, vestitul războinic al filistenilor. — 1 Samuel 17:1–4, 16.

Goliat îi provoacă în gura mare pe israeliţi, spunând: „Alegeţi un om care să se coboare împotriva mea! Dacă va putea să se lupte cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri; dar dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi sluji. . . . Arunc astăzi o sfidare asupra oştirii lui Israel! Daţi-mi un om, ca să mă lupt cu el“. — 1 Samuel 17:8–10.

În vechime se obişnuia ca războinicii renumiţi să-şi reprezinte armatele într-o luptă corp la corp. Victoria revenea armatei învingătorului. Dar filisteanul care îi batjocoreşte pe israeliţi nu este un soldat obişnuit. Este o namilă de om — un duşman feroce, care stârneşte groază. Însă, bătându-şi joc de armata poporului lui Iehova, Goliat şi-a pecetluit soarta.

Ceea ce se petrece acum nu este o simplă competiţie militară. Protagoniştii confruntării sunt de fapt Iehova şi zeii filistenilor. În loc să-şi conducă plin de curaj armata împotriva duşmanilor lui Dumnezeu, Saul, regele Israelului, priveşte paralizat de frică. — 1 Samuel 17:11.

Un tânăr se încrede în Iehova

În acest răstimp, un tânăr, care fusese deja uns să devină regele Israelului, vine să-şi vadă fraţii aflaţi în armata lui Saul. Numele său este David. Auzind cuvintele lui Goliat, el întreabă: „Cine este filisteanul acesta, acest necircumcis, ca să sfideze oştirea Dumnezeului Celui viu?“ (1 Samuel 17:26). În ochii lui David, Goliat îi reprezenta atât pe filisteni, cât şi pe zeii lor. Revoltat pe bună dreptate, David doreşte să lupte de partea lui Iehova şi a lui Israel cu acest uriaş necircumcis. Însă regele Saul îi spune: „Nu poţi să te duci să lupţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil“. — 1 Samuel 17:33.

Cât de diferit văd Saul şi David lucrurile! Saul vede un băieţaş venit de la oi care vrea să înfrunte un uriaş plin de cruzime. David însă vede un bărbat care îl sfidează pe Domnul Suprem, Iehova. Curajul lui David provine din încrederea că Dumnezeu va interveni şi îi va pedepsi pe cei ce îi batjocoresc numele şi poporul. În vreme ce Goliat se laudă cu puterea sa, David îşi pune încrederea în Iehova, evaluând situaţia din punctul Său de vedere.

„Eu vin împotriva ta în Numele [lui Iehova]“

Credinţa lui David are o bază solidă. El îşi aminteşte cum l-a ajutat Dumnezeu să-şi scape oile de un urs şi de un leu. Tânărul păstor este sigur că Iehova îl va ajuta acum să-l înfrunte pe duşmanul acesta înfricoşător (1 Samuel 17:34–37). Înarmat doar cu o praştie şi cinci pietre netede, David merge să lupte cu Goliat.

Tânărul David acceptă această provocare, aparent fără sorţi de izbândă, având încredere  în puterea pe care i-o va da Iehova. Plin de curaj, el îi spune filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele DOMNULUI oştirilor, Dumnezeul oştirii lui Israel, pe care ai sfidat-o. Astăzi DOMNUL te va da în mâinile mele . . . Tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. Şi toată mulţimea aceasta va şti că DOMNUL mântuieşte nu prin sabie, nici prin suliţă; căci lupta este a DOMNULUI [a lui Iehova, NW]“. — 1 Samuel 17:45–47.

Care a fost deznodământul? Iată ce spune relatarea inspirată: „Cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai tare decât filisteanul; l-a lovit şi l-a omorât, fără să fie sabie în mâna lui David“ (1 Samuel 17:50). N-a fost nici o sabie în mâna sa, însă puterea de la Iehova Dumnezeu a fost sprijinul său. *

Ce frumos a fost răsplătită credinţa lui David în Iehova! Când trebuie să alegem între a ne teme de oameni şi a ne încrede în puterea salvatoare a lui Iehova, să alegem fără nici o ezitare „să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni“ (Faptele 5:29). De asemenea, dacă ne însuşim punctul de vedere al lui Iehova Dumnezeu, putem privi chiar şi cele mai apăsătoare situaţii dintr-o perspectivă corectă.

[Notă de subsol]

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 9]

CÂT DE MARE ERA GOLIAT?

În relatarea din 1 Samuel 17:4–7 se spune că Goliat avea o înălţime de peste şase coţi, ceea ce ar însemna aproape trei metri. Zalele de bronz ale filisteanului ne ajută să ne facem o idee despre mărimea şi puterea lui. Acestea cântăreau 57 de kilograme! Coada suliţei sale era ca un sul de ţesut, iar fierul acesteia cântărea 7 kilograme. Este foarte probabil ca armura lui Goliat să fi cântărit chiar mai mult decât David!