Dumnezeu le poartă de grijă celor în vârstă

NU NE surprinde că, în prezent, aproape în orice parte a globului, persoanele vârstnice sunt victime ale unor abuzuri. Cu mult timp în urmă, Biblia a prezis că, în „ultimele zile“ ale acestui sistem nelegiuit, oamenii vor fi „iubitori de sine, . . . fără afecţiune naturală“ (2 Timotei 3:1–3). Cuvântul grecesc redat prin „afecţiune naturală“ se poate referi şi la iubirea care există în mod normal în sânul familiei. Aşa cum arată profeţia biblică, chiar acest gen de afecţiune lipseşte într-o măsură foarte mare în prezent.

Ce contrast evident există între cei care îi maltratează pe vârstnici şi Iehova Dumnezeu care îi preţuieşte mult şi le poartă de grijă celor ce sunt înaintaţi în vârstă! Să vedem cum reiese acest lucru din Biblie.

„Apărătorul văduvelor“

Grija lui Iehova Dumnezeu faţă de persoanele vârstnice se vede cu claritate în Scripturile ebraice. De exemplu, în Psalmul 68:5, David îl numeşte pe Dumnezeu „apărătorul văduvelor“, care, în multe cazuri, sunt în vârstă. * În alte traduceri ale Bibliei, cuvântul „apărător“ este redat prin „judecător“, „ocrotitor“ sau „susţinător“. Este clar că Iehova le poartă de grijă văduvelor. De fapt, în Biblie se spune că atunci când acestea sunt maltratate, mânia lui se aprinde (Exodul 22:22–24). Pentru Dumnezeu şi slujitorii săi, văduvele, precum şi toate persoanele vârstnice fidele, sunt foarte valoroase. Textul din Proverbele 16:31 arată cu claritate cum le privesc Iehova Dumnezeu şi slujitorii săi: „Perii albi sunt o cunună de slavă, dacă se găsesc pe calea dreptăţii“.

Nu este deloc surprinzător că respectul faţă de cei în vârstă constituia un element fundamental al Legii date de Iehova poporului  Israel. Iată ce li s-a poruncit israeliţilor: „Să te scoli înaintea perilor albi şi să cinsteşti pe bătrân. Să te temi de Dumnezeul tău: Eu sunt DOMNUL“ (Leviticul 19:32). Prin urmare, în Israel, cine se bucura de relaţii strânse cu Iehova Dumnezeu arăta implicit şi consideraţie faţă de persoanele vârstnice. Nimeni nu putea spune că îl iubea pe Dumnezeu dacă îi maltrata pe cei în vârstă.

Creştinii nu se află sub Legea mozaică. Totuşi, ei sunt sub „legea Cristosului“, care le influenţează mult conduita şi atitudinea, inclusiv atitudinea faţă de părinţi şi vârstnici, cărora trebuie să le arate iubire şi să le poarte de grijă (Galateni 6:2; Efeseni 6:1–3; 1 Timotei 5:1–3). Iar creştinii arată această iubire nu pentru că li s-a poruncit acest lucru, ci pentru că ea vine din inimă. „Iubiţi-vă intens unii pe alţii, din inimă“, ne-a îndemnat apostolul Petru. — 1 Petru 1:22.

Discipolul Iacov menţionează alt motiv pentru care trebuie să le purtăm de grijă celor în vârstă. Iată ce a scris el: „Forma de închinare curată şi neîntinată din punctul de vedere al Dumnezeului şi Tatălui nostru este aceasta: să te îngrijeşti de orfani şi de văduve în necazul lor şi să te păstrezi fără pată din partea lumii“ (Iacov 1:27). Iacov aduce în atenţie o idee care ne emoţionează, dar în acelaşi timp ne pune pe gânduri. Din cuvintele lui înţelegem cât de importante sunt aceste persoane în ochii lui Iehova.

Prin urmare, nu este suficient să nu-i maltratăm pe cei în vârstă. Dimpotrivă, trebuie să ne preocupăm sincer de ei, făcând ceva în folosul lor (vezi chenarul „Iubirea transpusă în fapte“, de la paginile 6 şi 7). Iacov a scris: „Credinţa fără fapte este moartă“. — Iacov 2:26.

Să le oferim mângâiere „în necazul lor“

Din cuvintele lui Iacov mai învăţăm ceva. Să remarcăm că el le-a spus creştinilor să se îngrijească de văduve „în necazul lor“. Cuvântul grecesc redat prin „necaz“ înseamnă în esenţă suferinţe, greutăţi sau încercări ce apar în urma situaţiilor stresante din viaţă. Nu există nici o îndoială că mulţi vârstnici trec prin astfel de suferinţe. Unii sunt singuri. Alţii sunt deprimaţi din cauza limitelor impuse de vârstă. Chiar şi cei foarte activi în serviciul lui Dumnezeu se pot descuraja. Să vedem ce spune John, * care mai bine de 40 de ani a predicat cu fidelitate Regatul lui Dumnezeu, petrecând ultimii 30 de ani în serviciul special cu timp integral. Acum are peste 80 de ani şi recunoaşte că uneori se simte descurajat. Iată ce a mărturisit el: „Adeseori, mă gândesc la viaţa mea şi îmi amintesc de greşelile pe care le-am făcut. Şi sunt multe! Mereu îmi vine în minte gândul că aş fi putut să iau decizii mai bune“.

Cei care se regăsesc în situaţia lui John pot găsi mângâiere ştiind că Iehova, deşi este perfect, nu aşteaptă perfecţiune de la noi. El este conştient de greşelile pe care le facem. În Biblie citim însă despre Iehova următoarele: „Dacă Tu, Doamne, ai păstra aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea să stea în picioare, Doamne?“ (Psalmul 130:3). Da, Iehova nu se concentrează asupra greşelilor noastre, ci se uită la ce este în inima noastră. De unde ştim acest lucru?

 Regele David, el însuşi un om imperfect, care a făcut multe greşeli, a fost inspirat de Dumnezeu să scrie cuvintele consemnate în Psalmul 139:1–3: „DOAMNE, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti; ştii când stau jos şi când mă scol; şi de departe îmi pătrunzi gândul. Tu îmi cunoşti [mi-ai măsurat, NW] cărarea şi somnul şi ştii toate căile mele“. Termenul „a măsura“ ce apare aici înseamnă literalmente „a cerne“, şi ne duce cu gândul la un agricultor ce vântură pleava pentru a strânge boabele de grâu. Sub inspiraţie divină, David ne asigură că Iehova ştie ‘să cearnă’ şi să păstreze în memoria lui faptele noastre bune.

Îndurătorul nostru Tată ceresc îşi aminteşte şi preţuieşte faptele noastre bune atâta vreme cât îi rămânem fideli. De fapt, Biblia spune că el ar considera un act de nedreptate să uite lucrarea noastră şi iubirea pe care am arătat-o pentru numele său. — Evrei 6:10.

„Lucrurile anterioare au trecut“

Biblia arată că Dumnezeu nu a dorit ca oamenii să se confrunte cu problemele specifice vârstei înaintate. Doar după ce primii noştri părinţi  — primul bărbat şi prima femeie — s-au răzvrătit împotriva Creatorului lor, în viaţa omului au început să se facă simţite efectele dezastruoase ale îmbătrânirii (Geneza 3:17–19; Romani 5:12). Dar lucrurile nu vor rămâne aşa pentru totdeauna.

După cum s-a arătat, multe dintre stările rele de lucruri existente în prezent, chiar şi maltratarea celor în vârstă, sunt dovezi că trăim în „ultimele zile“ ale acestui sistem (2 Timotei 3:1). Dumnezeu şi-a propus să anuleze efectele păcatului, inclusiv ravagiile pe care le provoacă bătrâneţea şi moartea. Biblia spune: „[Dumnezeu] va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi; nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile anterioare au trecut“. — Revelaţia 21:4.

În lumea nouă a lui Dumnezeu, suferinţele vârstei înaintate vor fi de domeniul trecutului. La fel şi maltratarea celor în vârstă (Mica 4:4). Chiar şi cei care au murit şi se află în memoria lui Dumnezeu vor fi aduşi la viaţă pentru a se bucura şi ei de posibilitatea de a trăi veşnic pe un pământ transformat în paradis (Ioan 5:28, 29). Atunci va fi mai evident ca oricând că Iehova Dumnezeu le poartă de grijă nu numai celor în vârstă, ci tuturor celor care ascultă de el!

[Note de subsol]

[Chenarul/Fotografiile de la paginile 6, 7]

Iubirea transpusă în fapte

În mijlocul Martorilor lui Iehova, bătrânii de congregaţie sunt cei care iau iniţiativa în a le purta de grijă persoanelor vârstnice. Ei iau în serios sfatul dat de apostolul Petru: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu, care este în grija voastră“ (1 Petru 5:2). O modalitate de a-i purta de grijă turmei lui Dumnezeu este aceea de a le acorda ajutor practic celor în vârstă. Ce ar putea însemna însă acest lucru?

Pentru a înţelege cât mai bine care sunt necesităţile unei persoane vârstnice trebuie răbdare şi probabil mai multe vizite şi discuţii prieteneşti. Poate că aceasta are nevoie să i se facă unele cumpărături şi curăţenie. Poate trebuie dusă cu maşina la întrunirile creştine. Ori poate că are nevoie să i se citească din Biblie şi din publicaţiile creştine. Există o mulţime de alte lucruri de care ar putea avea nevoie o persoană în vârstă. Dacă e posibil, se vor lua măsuri concrete, care vor fi apoi puse în practică. *

Ce se poate face însă dacă un frate sau o soră în vârstă din congregaţie se află într-o situaţie foarte grea, având nevoie probabil de ajutor bănesc? Mai întâi, ar fi bine să se vadă dacă are copii sau alte rude care o pot ajuta în această privinţă. Acest lucru este în armonie cu ceea ce se spune în 1 Timotei 5:4: „Dacă o văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să înveţe mai întâi să practice devoţiunea sfântă în propria lor casă şi să le dea părinţilor şi bunicilor lor compensaţia cuvenită, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu“.

Poate că persoana vârstnică trebuie ajutată să afle dacă are dreptul să beneficieze de vreun ajutor financiar din partea statului. Cineva din congregaţie i-ar putea da o mână de ajutor în acest sens. În cazul în care nu există nici o astfel de posibilitate, atunci bătrânii de congregaţie ar putea stabili dacă persoana respectivă îndeplineşte cerinţele pentru a primi ajutor din partea congregaţiei. În secolul întâi au existat astfel de cazuri. Iată ce i-a scris apostolul Pavel colaboratorului său Timotei: „Să fie pusă pe listă văduva care nu are mai puţin de şaizeci de ani, soţie a unui singur soţ, despre care s-a depus mărturie pentru lucrările ei excelente, dacă a crescut copii, dacă a găzduit străini, dacă a spălat picioarele sfinţilor, dacă le-a dat ajutor celor aflaţi în necaz, dacă a urmat cu sârguinţă orice lucrare bună“. — 1 Timotei 5:9, 10.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Dorca s-a îngrijit de văduvele nevoiaşe. — Faptele 9:36–39