„Aducerile tale aminte sunt desfătarea mea“

„Toate lucrurile care au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru instruirea noastră.“ — ROMANI 15:4.

1. Cum ne aminteşte Iehova diverse lucruri, şi de ce avem nevoie de aduceri-aminte?

IEHOVA le aminteşte slujitorilor săi diverse lucruri pentru a-i ajuta să facă faţă presiunilor din aceste timpuri grele. Unele aduceri-aminte de la Iehova ne sunt transmise când citim individual Biblia, iar altele ne sunt prezentate sub forma unor idei sau comentarii la întrunirile creştine. Multe informaţii pe care le citim sau le auzim cu aceste ocazii nu sunt noi. Probabil că le-am mai analizat în trecut. Însă, întrucât avem tendinţa să uităm, noi trebuie să ne împrospătăm mereu cunoştinţele despre scopurile, legile şi îndrumările lui Iehova. Trebuie să fim recunoscători pentru aducerile-aminte de la Dumnezeu. Ele ne reînsufleţesc ajutându-ne să ne concentrăm asupra motivelor pentru care am hotărât să ne trăim viaţa în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. În acest sens, psalmistul i-a spus lui Iehova în versurile unei cântări: „Mărturiile Tale [Aducerile tale aminte, NW] sunt desfătarea mea“. — Psalmul 119:24.

2, 3. a) De ce a păstrat Iehova până în zilele noastre anumite episoade din viaţa unor personaje biblice? b) Ce relatări din Scripturi vom analiza în articolul de faţă?

² Chiar dacă a fost aşternut în scris cu multe secole în urmă, Cuvântul lui Dumnezeu are putere (Evrei 4:12). El prezintă întâmplări reale din viaţa unor oameni. Şi, cu toate că obiceiurile şi opiniile din prezent diferă mult de cele din vremurile biblice, problemele pe care le întâmpinăm sunt de multe ori asemănătoare celor de atunci. Multe relatări păstrate în Biblie spre folosul nostru conţin exemple impresionante ale unor oameni care l-au iubit pe Iehova şi i-au slujit cu fidelitate chiar şi în situaţii potrivnice. Alte relatări arată ce fel de conduită urăşte Dumnezeu. Iehova s-a îngrijit ca toate aceste exemple, pozitive şi negative, să fie incluse în Biblie pentru a ne servi drept aduceri-aminte. E aşa cum a scris apostolul Pavel: „Toate lucrurile care au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverenţa noastră şi prin mângâierea din Scripturi să avem speranţă“. — Romani 15:4.

³ Să ne concentrăm asupra a trei relatări din Scripturi: relatarea despre modul în care l-a tratat David pe Saul, cea despre Anania şi Safira şi relatarea despre comportarea lui Iosif faţă de soţia lui Potifar. Din acestea putem învăţa lecţii preţioase.

Loialitate faţă de sistemul instituit de Dumnezeu

4, 5. a) Ce situaţie a apărut între regele Saul şi David? b) Cum a reacţionat David la duşmănia lui Saul?

⁴ Regele Saul s-a dovedit infidel faţă de Iehova şi nedemn să domnească peste poporul Său. Dumnezeu l-a respins şi i-a poruncit profetului Samuel să-l ungă pe David ca viitor rege al Israelului. Când David a dat dovadă de iscusinţă şi curaj în luptă şi a fost aclamat de popor, Saul a început să vadă în David un rival. Astfel, Saul a încercat de mai multe  ori să-l ucidă, însă David a scăpat de fiecare dată deoarece Iehova era cu el. — 1 Samuel 18:6–12, 25; 19:10, 11.

⁵ Ani la rând, David a trebuit să ducă o viaţă de fugar. Când a avut ocazia să-l omoare pe Saul, David a fost îndemnat de însoţitorii săi să facă acest lucru. Ei i-au spus că Iehova îl dădea pe duşman în mâinile sale. Însă David a refuzat. Ceea ce l-a îndemnat să procedeze astfel a fost loialitatea faţă de Iehova şi respectul pentru poziţia lui Saul de rege uns al poporului lui Dumnezeu. Nu îl unsese Iehova pe Saul rege al Israelului? Tot Iehova avea să-l şi înlăture la momentul potrivit. David s-a gândit că nu avea dreptul să intervină. După ce a făcut tot posibilul să tempereze duşmănia pe care i-o purta Saul, David a conchis: „Numai DOMNUL îl poate lovi: fie că-i va veni ziua să moară, fie că se va coborî într-un câmp de luptă şi va pieri. Să mă ferească DOMNUL să pun mâna pe unsul DOMNULUI“. — 1 Samuel 24:3–15; 26:7–20.

6. De ce e bine să analizăm relatarea despre David şi Saul?

⁶ Din această relatare se desprinde o lecţie foarte importantă. Te-ai întrebat vreodată de ce apar anumite probleme în congregaţia creştină? Să presupunem că cineva face ceva nepotrivit. Poate că nu e vorba de un păcat grav, totuşi ceea ce se întâmplă te tulbură. Cum ar trebui să reacţionezi? Întrucât îi vrei binele fratelui tău creştin şi vrei, totodată, să-i fii loial lui Iehova, vei decide probabil să discuţi cu amabilitate cu cel în cauză, cu obiectivul de a-l câştiga. Dar dacă problema continuă? După ce ai făcut tot ce-ţi stă în putinţă, trebuie să laşi lucrurile în mâinile lui Iehova. David aşa a făcut.

7. Cum îl putem imita pe David când suntem ţinta unor nedreptăţi sau prejudecăţi?

⁷ Sau poate că problema cu care te confrunţi îmbracă forma unei nedreptăţi sociale sau a unor prejudecăţi religioase. Probabil că în momentul de faţă nu poţi face mai nimic pentru a o rezolva. O asemenea situaţie s-ar putea să fie greu de suportat. Însă felul în care a reacţionat David la nedreptate constituie o lecţie pentru noi. În psalmi, David şi-a exprimat în mod impresionant nu numai cererile sincere ca Dumnezeu să-l ferească să cadă în mâinile lui Saul, ci şi loialitatea faţă de Iehova şi preocuparea ca numele lui Dumnezeu să fie glorificat (Psalmii 18:1–6, 25–27, 30–32, 48–50; 57:1–11). Chiar dacă Saul a continuat ani la rând să-l trateze nedrept, David i-a rămas loial lui Iehova. Şi noi trebuie să-i rămânem loiali lui Iehova şi organizaţiei sale indiferent ce nedreptăţi am suferi şi indiferent ce ar face alţii. Putem fi siguri că Iehova cunoaşte foarte bine situaţia. — Psalmul 86:2.

8. Cum au reacţionat Martorii lui Iehova din Mozambic când loialitatea faţă de Iehova le-a fost pusă la încercare?

⁸ În zilele noastre, creştinii din Mozambic  se numără printre exemplele de slujitori ai lui Iehova care i-au rămas loiali în încercări. În 1984, localităţile lor au fost atacate de repetate ori de membri înarmaţi ai unei mişcări de rezistenţă, care au jefuit, au dat foc la case şi au omorât oameni. Se părea că creştinii adevăraţi din Mozambic nu puteau să facă mai nimic pentru a se apăra. Mişcarea respectivă a încercat să-i recruteze pe locuitorii acelei regiuni sau să-i oblige să o susţină în alte moduri. Martorii lui Iehova au considerat acest lucru contrar poziţiei lor de neutralitate creştină. Refuzul lor a stârnit furia împotrivitorilor. În acea perioadă, 30 de Martori au fost ucişi, însă nici măcar ameninţarea cu moartea nu a ştirbit integritatea slujitorilor lui Dumnezeu. * La fel ca David, ei au îndurat nedreptăţile, dar până la urmă au ieşit victorioşi.

Un exemplu-avertisment

9, 10. a) Cum ne sunt de folos anumite exemple din Scripturi? b) Ce faptă rea au comis Anania şi Safira?

⁹ Întâmplările din viaţa unor personaje din Scripturi ne amintesc ce conduită trebuie să evităm. Da, Biblia conţine numeroase relatări despre oameni, chiar dintre slujitorii lui Dumnezeu, care au făcut ce este rău şi au suportat consecinţele (1 Corinteni 10:11). O astfel de relatare este cea despre Anania şi Safira, un cuplu din congregaţia creştină din Ierusalim.

¹⁰ După Penticosta din 33 e.n. a fost necesar să li se dea ajutor material noilor credincioşi care au rămas în Ierusalim pentru a se bucura de compania apostolilor. Unii membri ai congregaţiei şi-au vândut proprietăţi pentru a le veni în ajutor celor ce aveau nevoie (Faptele 2:41–45). Anania şi Safira au vândut un teren şi le-au dat apostolilor doar o parte din bani, pretinzând că donau toţi banii pe care-i obţinuseră în urma vânzării. Fireşte, Anania şi Safira puteau dona cât voiau, însă intenţia lor a fost rea, iar modul lor de a proceda a fost necinstit. Ei au vrut să-i impresioneze pe ceilalţi, lăsând să se înţeleagă că au făcut mai mult decât făcuseră în realitate. Cu ajutorul spiritului sfânt, apostolul Petru le-a demascat necinstea şi ipocrizia, iar Iehova i-a pedepsit cu moartea. — Faptele 5:1–10.

11, 12. a) Prezentaţi câteva texte biblice care ne îndeamnă să fim cinstiţi. b) Ce foloase ne aduce cinstea?

¹¹ Dacă vreodată suntem tentaţi să deformăm adevărul ca să facem o impresie bună,  fie ca relatarea despre Anania şi Safira să ne amintească să nu procedăm astfel. Pe oameni i-am putea înşela, dar pe Iehova nicidecum (Evrei 4:13). Scripturile ne îndeamnă în repetate rânduri să fim cinstiţi unii cu alţii, deoarece mincinoşii nu vor moşteni pământul curăţat de nedreptate (Proverbele 14:2; Revelaţia 21:8; 22:15). De ce? Motivul este cât se poate de clar: Tatăl minciunii, sub toate formele ei, nu este nimeni altul decât Satan Diavolul. — Ioan 8:44.

¹² Dacă suntem cinstiţi, avem parte de numeroase foloase. Printre acestea se numără o conştiinţă curată şi satisfacţia că ceilalţi au încredere în noi. În multe cazuri, deoarece s-au dovedit cinstiţi, creştinii au obţinut un loc de muncă sau şi-au păstrat postul. Însă cel mai important folos este că, fiind cinstiţi, câştigăm prietenia Dumnezeului cel Atotputernic. — Psalmul 15:1, 2.

Să ne păstrăm puritatea morală

13. În ce situaţie a ajuns Iosif, şi cum a reacţionat el?

¹³ La vârsta de 17 ani, Iosif, fiul patriarhului Iacov, a fost vândut ca sclav. El a ajuns în casa lui Potifar, un demnitar egiptean. Aici, Iosif a fost remarcat de soţia lui Potifar, care a vrut să aibă relaţii sexuale cu acest tânăr chipeş. Zi de zi, ea îi spunea: „Culcă-te cu mine!“ Iosif era departe de familie, într-o ţară unde nu-l cunoştea nimeni. El ar fi putut să aibă relaţii cu această femeie fără ca alţii să ştie. Totuşi, când soţia lui Potifar până la urmă l-a prins de haină, Iosif a fugit. — Geneza 37:2, 18–28; 39:1–12.

14, 15. a) Cum ne este de folos relatarea despre Iosif? b) De ce a fost bucuroasă o tânără creştină că a dat ascultare avertismentelor lui Dumnezeu?

¹⁴ Iosif crescuse într-o familie de oameni temători de Dumnezeu şi a înţeles că este greşit ca doi oameni care nu sunt soţ şi soţie să aibă relaţii sexuale. De fapt, el a spus: „Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?“ Concluzia sa se baza probabil pe cunoaşterea normei stabilite şi exprimate de Dumnezeu în Eden, şi anume monogamia (Geneza 2:24). Slujitorii de azi ai lui Dumnezeu pot trage foloase din meditarea asupra modului în care a reacţionat Iosif în situaţia respectivă. În unele zone, atitudinea faţă de relaţiile sexuale este foarte permisivă, astfel că tinerii care refuză să comită imoralitate sunt ridiculizaţi de colegi. Relaţiile extraconjugale sunt ceva obişnuit. Prin urmare, relatarea despre Iosif constituie o aducere-aminte oportună. Dumnezeu consideră şi în prezent că fornicaţia şi adulterul sunt păcate (Evrei 13:4). Mulţi dintre cei care au cedat presiunilor de a comite  imoralitate sunt de acord că există motive convingătoare pentru a nu proceda astfel. Printre rezultatele nedorite ale unei asemenea conduite se numără un sentiment de umilire, o conştiinţă încărcată, gelozie, o sarcină nedorită şi o boală cu transmitere sexuală. Aşa cum ne amintesc Scripturile, cineva care practică fornicaţia „păcătuieşte împotriva propriului corp“. — 1 Corinteni 5:9–12; 6:18; Proverbele 6:23–29, 32.

¹⁵ Anda, * o Martoră a lui Iehova necăsătorită, este recunoscătoare pentru aducerile-aminte de la Dumnezeu. La serviciu, un coleg atrăgător îi făcea avansuri. Întrucât Anda nu-i dădea atenţie, el a devenit şi mai insistent. Anda recunoaşte: „A trebuit să lupt să rămân curată deoarece te simţi măgulit când cineva de sex opus îţi dă atenţie“. Însă Anda a înţeles că bărbatul respectiv nu voia decât ca ea să fie încă una dintre cuceririle sale. Când simţea că îi slăbea hotărârea de a se împotrivi tentaţiei, ea îl implora pe Iehova să o ajute să rămână fidelă. Totodată, a făcut cercetări în Biblie şi în publicaţiile creştine, iar lucrurile pe care le-a studiat au fost ca nişte aduceri-aminte care au ajutat-o să-şi păstreze vigilenţa. Una dintre aceste aduceri-aminte a fost chiar relatarea despre Iosif şi soţia lui Potifar. Iată ce spune Anda în concluzie: „Atâta vreme cât îmi amintesc că-l iubesc foarte mult pe Iehova, nu am de ce să mă tem că voi comite un rău atât de mare şi că voi păcătui împotriva sa“.

Să dăm ascultare aducerilor-aminte de la Dumnezeu!

16. Ce foloase ne aduce faptul de a analiza întâmplările din viaţa personajelor biblice şi de a medita asupra lor?

¹⁶ Cu toţii ne putem spori aprecierea pentru normele lui Iehova străduindu-ne să înţelegem de ce a păstrat el pentru noi anumite relatări în Scripturi. Ce ne învaţă ele? Ce calităţi sau tendinţe ale personajelor biblice trebuie să imităm sau să evităm? În paginile Cuvântului lui Dumnezeu facem cunoştinţă cu sute de oameni. Este bine ca toţi cei ce preţuiesc îndrumarea divină să cultive dorinţa de a acumula înţelepciune dătătoare de viaţă, exprimată şi prin lecţiile ce se desprind din exemplele păstrate cu grijă de Iehova. De asemenea, în această revistă au apărut adesea articole despre astfel de persoane ale căror relatări conţin lecţii utile. De ce să nu ne facem timp să le analizăm?

17. Cum consideraţi aducerile-aminte de la Iehova, şi de ce?

¹⁷ Cât de recunoscători trebuie să fim pentru grija iubitoare pe care o manifestă Iehova faţă de toţi cei ce se străduiesc să înfăptuiască voinţa sa! Nu suntem nici pe departe perfecţi, aşa cum nici femeile şi nici bărbaţii menţionaţi în Biblie nu au fost perfecţi. Însă relatările despre acţiunile lor sunt de mare valoare pentru noi. Dacă dăm ascultare aducerilor-aminte de la Iehova, vom evita să facem greşeli care să ne coste scump şi, de asemenea, vom urma exemplul excelent al celor care au umblat pe calea dreptăţii. Astfel, vom putea spune la fel ca psalmistul: „Fericiţi sunt cei ce respectă aducerile-aminte [ale lui Iehova], ei îl caută din toată inima. Sufletul meu respectă aducerile tale aminte, le iubesc nespus de mult“. — Psalmul 119:2, 167, NW.

[Note de subsol]

Cum aţi răspunde?

• Ce putem învăţa din atitudinea lui David faţă de Saul?

• Ce învăţăm din episodul cu Anania şi Safira?

• De ce este deosebit de utilă azi relatarea despre Iosif?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

De ce nu a permis David ca Saul să fie ucis?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 27]

Ce învăţăm din episodul cu Anania şi Safira?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 28]

De ce a respins Iosif avansurile imorale?