Cât de fericit eşti?
Cât de fericit eşti?
ÎNTR-ADEVĂR, poate că te întrebi: Cât de fericit sunt eu? Sociologii se străduiesc din greu să afle cum ai răspunde tu la această întrebare sau cum ar răspunde alţii. Dar sarcina lor nu este deloc uşoară. A stabili cât de fericiţi sunt oamenii este ca şi cum am încerca să stabilim cât de mult îşi iubeşte un bărbat soţia sau cât de mult suferă cineva când îi moare un membru al familiei. Nu e uşor să se măsoare cu exactitate sentimentele. Totuşi, cercetătorii au înţeles un adevăr fundamental: Toţi oamenii pot fi fericiţi.
Deşi au această capacitate înnăscută de a fi fericiţi, oamenii se luptă cu mari probleme ce provoacă multă nefericire. Să ne gândim la următoarea situaţie: În unele oraşe, numărul celor care mor de SIDA este atât de mare, încât nu mai sunt locuri de înmormântare în cimitire. Autorităţile locale au autorizat deschiderea mormintelor mai vechi pentru a-i îngropa pe cei ce au murit de curând. În unele zone din Africa, foarte mulţi oameni îşi câştigă existenţa confecţionând sicrie. Şi, indiferent în ce ţară am locui, nu prea vedem multe feţe zâmbitoare printre cei ce suferă de boli grave ori printre cei cărora le-a murit o rudă sau un prieten.
Dar ce putem spune despre ţările mai prospere? O schimbare a situaţiei îi poate lua pe nepregătite pe unii, aceştia pierzându-şi brusc siguranţa financiară. În Statele Unite, mulţi pensionari au fost nevoiţi să-şi ia din nou un serviciu pentru că nu şi-au mai primit pensiile. Adesea, familiile îşi cheltuiesc toţi banii pe îngrijirea sănătăţii. „Ţi se rupe inima când îi vezi venind să-ţi ceară un sfat ca specialist deoarece nu mai fac faţă cheltuielilor uriaşe şi problemelor grave de sănătate“, spune un consilier juridic. „De multe ori eşti nevoit să le spui: «Va trebui să-ţi vinzi casa».“ Dar ce se poate spune despre oamenii care nu-şi fac griji pe plan financiar? Sunt oare şi ei nefericiţi?
Viaţa unora seamănă cu cea a celebrului compozitor Richard Rodgers. Despre el s-a zis: „Puţini sunt cei ce le-au umplut inimile de bucurie atâtor oameni“. Dar chiar dacă prin cântecele lui a adus „bucurie“ în sufletele oamenilor, el a suferit de depresie cronică. E adevărat că a atins cele două obiective la care aspiră mulţi, şi anume bani şi faimă. Dar a fost şi fericit? Iată ce spune un biograf: „[Rodgers] a avut un succes extraordinar, a frecventat cercuri înalte şi a primit două premii Pulitzer. Dar a fost nefericit şi deprimat în cea mai mare parte a vieţii sale“.
După cum s-a putut vedea, a căuta fericirea în bogăţii este adesea o iluzie. Un corespondent specializat în domeniul investiţiilor a scris în ziarul canadian The Globe and Mail din Toronto despre „singurătatea şi golul sufletesc“ al multor oameni înstăriţi. Potrivit unui consilier financiar, când părinţii bogaţi le dau copiilor lor prea mulţi bani şi prea multe cadouri nu fac decât „să semene seminţele vieţii nefericite de mai târziu“.
Există vreo bază solidă pentru fericire?
Ca să-i meargă bine, o plantă cu flori are nevoie de un sol bun, de apă şi de o climă adecvată. În mod asemănător, cercetătorii îşi dau seama că pentru a fi fericiţi trebuie să existe anumite condiţii. Aici putem aminti o sănătate fizică bună, un loc de muncă ce aduce satisfacţii, o alimentaţie, un adăpost şi o îmbrăcăminte corespunzătoare, prieteni adevăraţi, precum şi posibilitatea de a ne exprima creativitatea.
Probabil că nu vei contesta efectul acestor condiţii asupra perspectivelor cuiva de a fi fericit. Dar există un element şi mai important. Cunoaşterea „fericitului Dumnezeu“, al cărui nume este Iehova (1 Timotei 1:11). Cum ne este de folos această cunoştinţă? Întrucât este Creatorul nostru şi ne-a înzestrat cu capacitatea de a fi fericiţi, este logic să credem că Iehova ştie ce anume ne face cu adevărat fericiţi. În articolul următor se va arăta în ce mod îi îndrumă el pe oameni spre fericire durabilă în viaţă, indiferent de locul unde trăiesc ori de situaţia lor.
[Legenda fotografiei de la pagina 4]
Asemenea unei plante cu flori, fericirea nu „creşte“ în orice condiţii
[Provenienţa fotografiei de la pagina 3]
© Gideon Mendel/CORBIS