„Cât de mult iubesc eu legea Ta!“

„Cât de mult iubesc eu legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.“ — PSALMUL 119:97.

1, 2. a) Cu ce situaţie s-a confruntat scriitorul psalmului 119? b) Cum a reacţionat el, şi de ce?

SCRIITORUL psalmului 119 s-a confruntat cu o grea încercare. Duşmani îngâmfaţi, care nesocoteau legea lui Dumnezeu, îl batjocoreau şi îl calomniau. Nişte prinţi se sfătuiau împotriva sa şi îl persecutau. Era înconjurat de oameni răi, iar viaţa îi era în pericol. Astfel, ‘de durere, nu avea somn’ (NW) (Psalmul 119:9, 23, 28, 51, 61, 69, 85, 87, 161). În pofida acestei încercări, psalmistul a cântat: „Cât de mult iubesc eu legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea“. — Psalmul 119:97.

² Ne-am putea întreba: Cum i-a adus legea lui Dumnezeu alinare şi mângâiere psalmistului? Ceea ce l-a susţinut a fost încrederea că lui Iehova îi păsa de el. În ciuda necazurilor pe care i le-au pricinuit împotrivitorii, psalmistul era fericit deoarece cunoştea foloasele pe care le aduce aplicarea legii date cu iubire de Dumnezeu. El şi-a dat seama că Iehova ‘îi făcuse bine’. Mai mult decât atât, aplicarea îndrumărilor din legea lui Dumnezeu l-a făcut pe psalmist mai înţelept decât vrăjmaşii săi şi chiar i-a salvat viaţa. Întrucât a respectat legea, el a avut pace şi o conştiinţă curată. — Psalmul 119:1, 9, 65, 93, 98, 165.

3. De ce în prezent este o încercare pentru creştini să trăiască potrivit normelor divine?

³ Şi în prezent, unii slujitori ai lui Dumnezeu trec prin situaţii care le pun la grea încercare credinţa. Poate că, spre deosebire de psalmist, nouă nu ne este pusă viaţa în pericol, însă trăim într-adevăr ‘timpuri critice, cărora cu greu li se face faţă’. Mulţi oameni cu care intrăm zilnic în contact nu apreciază deloc valorile spirituale; obiectivele lor sunt egoiste şi materialiste, iar atitudinea lor, arogantă şi lipsită de respect (2 Timotei 3:1–5). Tinerilor creştini le este pusă în permanenţă la încercare integritatea morală. Într-un asemenea mediu, s-ar putea să fie dificil să ne păstrăm iubirea pentru Iehova şi pentru ceea ce este drept. Ce putem face pentru a fi ocrotiţi?

4. Cum şi-a exprimat psalmistul recunoştinţa pentru legea lui Dumnezeu, şi ar trebui creştinii să facă la fel?

⁴ Ceea ce l-a ajutat pe psalmist să reziste presiunilor care se exercitau asupra sa a fost faptul că a dedicat timp studierii profunde a legii lui Dumnezeu şi meditării asupra ei cu recunoştinţă. Astfel, el a ajuns să iubească legea divină. De fapt, aproape fiecare dintre cele 176 de versete ale Psalmului 119 menţionează o faţetă a legii lui Iehova. * Creştinii de azi nu se află sub Legea mozaică, dată de Dumnezeu naţiunii antice Israel (Coloseni 2:14). Însă principiile pe care le conţine această Lege au valoare nepieritoare. Aceste principii i-au adus  mângâiere psalmistului şi le pot aduce mângâiere şi slujitorilor lui Dumnezeu care se luptă să facă faţă problemelor vieţii în societatea actuală.

5. Ce aspecte ale Legii mozaice vom analiza?

⁵ Să vedem cum ne încurajează analizarea a doar trei aspecte ale Legii mozaice: dispoziţia referitoare la Sabat, măsura privitoare la strângerea roadelor rămase după recoltă şi porunca împotriva râvnirii. În fiecare caz, vom observa că, pentru a face faţă problemelor şi încercărilor din prezent, este esenţial să înţelegem principiile care au stat la baza acestor legi.

Satisfacerea necesităţilor spirituale

6. Ce necesităţi importante au toţi oamenii?

⁶ Omul a fost creat cu mai multe necesităţi. De exemplu, pentru a fi sănătos, el trebuie să mănânce, să bea şi să aibă un adăpost. Însă omul trebuie, totodată, să-şi satisfacă ‘necesităţile spirituale’. Altminteri, nu va fi cu adevărat fericit (Matei 5:3). Întrucât considera că este esenţial ca omul să-şi satisfacă aceste necesităţi înnăscute, în trecut Iehova le-a poruncit membrilor poporului său ca o zi pe săptămână să se oprească din activităţile lor obişnuite pentru a se ocupa de lucrurile spirituale.

7, 8. a) Cum a făcut Dumnezeu o distincţie între sabat şi celelalte zile? b) Care a fost scopul Sabatului?

⁷ Dispoziţia referitoare la Sabat scotea în evidenţă importanţa preocupărilor spirituale. Cuvântul „sabat“ apare prima dată în Biblie în legătură cu mana, care a fost furnizată în mod miraculos în pustie. Israeliţilor li s-a spus să adune această „pâine“ şase zile pe săptămână. În a şasea zi, ei trebuiau să adune „pâine pentru două zile“, deoarece în ziua a şaptea nu avea să li se dea mană. Ziua a şaptea urma să fie „sabatul [odihna sfântă, nota de subsol] închinat DOMNULUI“; în această zi, fiecare trebuia „să rămână la locul lui“ (Exodul 16:13–30). Una dintre cele Zece Porunci prevedea că în sabat nu trebuia să se facă niciun fel de muncă. Această zi era sfântă. Încălcarea acestei porunci se pedepsea cu moartea. — Exodul 20:8–11; Numeri 15:32–36.

⁸ Legea Sabatului a dovedit grija lui Iehova pentru bunăstarea fizică şi spirituală a poporului său. Isus a spus că „Sabatul a venit în existenţă pentru om“ (Marcu 2:27). În ziua sabatului, israeliţii puteau să se odihnească, dar şi să se apropie de Creatorul lor şi să-şi manifeste iubirea faţă de el (Deuteronomul 5:12). Era o zi dedicată exclusiv activităţilor spirituale, printre care închinarea în cadrul familiei, rugăciunea şi meditarea asupra Legii lui Dumnezeu. Dispoziţia referitoare la Sabat i-a ocrotit pe israeliţi de capcana de a-şi folosi tot timpul şi toată energia pentru lucrurile materiale. Sabatul le-a amintit că prietenia cu Iehova era cel mai important lucru din viaţa lor. Isus a  reiterat acest principiu neschimbător când a spus: „Este scris: «Omul trebuie să trăiască nu numai cu pâine, ci cu orice declaraţie care iese din gura lui Iehova»“. — Matei 4:4.

9. Ce învaţă creştinii din legea referitoare la Sabat?

⁹ Poporul lui Dumnezeu nu mai are obligaţia de a ţine o odihnă de sabat propriu-zisă, de 24 de ore. Totuşi, dispoziţia referitoare la Sabat este mai mult decât o curiozitate istorică (Coloseni 2:16). Sabatul din trecut ne aminteşte că şi noi trebuie să dăm prioritate activităţilor spirituale. Activităţile legate de închinare nu trebuie să fie umbrite de preocupările materiale sau de activităţile recreative (Evrei 4:9, 10). Prin urmare, ne-am putea întreba: Ce anume ocupă primul loc în viaţa mea? Dau eu prioritate studiului, rugăciunii, participării la întrunirile creştine şi la predicarea veştii bune despre Regat? Sau, din cauza altor interese, neglijez aceste activităţi? Iehova ne asigură că, dacă punem lucrurile spirituale pe primul plan în viaţă, nu ne vor lipsi cele necesare vieţii. — Matei 6:24–33.

10. Ce foloase ne aduce timpul dedicat lucrurilor spirituale?

¹⁰ Când studiem Biblia şi publicaţiile biblice şi medităm profund la mesajul lor, putem să ne apropiem de Iehova (Iacov 4:8). Susan, care acum 40 de ani a început să-şi rezerve timp să studieze cu regularitate Biblia, recunoaşte că la început nu îi plăcea să studieze. Era o povară. Dar cu cât citea şi studia mai mult, cu atât îi plăcea mai mult. Acum, dacă dintr-un motiv sau altul nu reuşeşte să studieze, simte mult lipsa acestor momente. Ea spune: „Studiul m-a ajutat să-l cunosc pe Iehova ca pe un Tată. Pot să am încredere în el, să mă bazez pe el şi să-i vorbesc deschis în rugăciune. Sunt foarte impresionată când văd cât de mult îşi iubeşte el slujitorii, cum se îngrijeşte de mine şi cum mă ajută“. Da, şi noi putem simţi o mare bucurie dacă ne satisfacem cu regularitate necesităţile spirituale.

Legea lui Dumnezeu referitoare la strângerea roadelor rămase după recoltă

11. În ce consta măsura privitoare la strângerea roadelor rămase după recoltă?

¹¹ Un al doilea aspect al Legii mozaice care a reflectat grija lui Dumnezeu pentru bunăstarea poporului său a fost dreptul de a aduna spicele rămase după secerat sau alte roade după cules. Iehova a poruncit ca, atunci când israeliţii îşi strângeau recolta, să li se permită oamenilor nevoiaşi să adune ce lăsau în urmă cei ce recoltau. Agricultorii nu trebuiau să secere de tot marginile ogorului lor şi nici să adune strugurii sau măslinele care rămăseseră în urma culesului. De asemenea, nu trebuiau să adune snopii lăsaţi din greşeală pe ogor. Aceasta era o măsură ce vădea iubire pentru săraci, pentru locuitorii străini, pentru orfani şi pentru văduve. Este adevărat că aceştia trebuiau să muncească din greu ca să strângă roadele rămase, însă, în acest fel, nu erau nevoiţi să cerşească. — Leviticul 19:9, 10; Deuteronomul 24:19–22; Psalmul 37:25.

12. Ce posibilitate le dădea agricultorilor legea referitoare la strângerea roadelor rămase după recoltă?

¹² Legea referitoare la strângerea roadelor rămase după recoltă nu prevedea ce cantitate trebuiau să lase agricultorii pentru oamenii nevoiaşi. Agricultorii erau cei care decideau dacă marginile nesecerate ale ogorului lor aveau să fie mai mari sau mai mici. Prin această măsură, Dumnezeu şi-a învăţat slujitorii să fie generoşi. Agricultorii aveau astfel posibilitatea să-şi manifeste recunoştinţa faţă de Dătătorul recoltei, întrucât „cine are milă de cel lipsit Îl cinsteşte [pe Ziditorul său]“ (Proverbele 14:31). Boaz a procedat aşa. Acest om bun a avut grijă ca Rut, o văduvă care a strâns spice de pe ogorul lui, să poată aduna o cantitate mare de grâne. Iehova l-a răsplătit din belşug pe Boaz pentru generozitatea sa. — Rut 2:15, 16; 4:21, 22; Proverbele 19:17.

13. Ce învăţăm din legea antică referitoare la strângerea roadelor rămase după recoltă?

 ¹³ Principiul care a stat la baza acestei legi nu s-a schimbat. Iehova se aşteaptă şi în prezent ca slujitorii săi să fie generoşi, mai cu seamă faţă de cei nevoiaşi. Cu cât suntem mai generoşi, cu atât vom primi mai multe binecuvântări. Isus a spus: „Faceţi o practică din a da, şi vi se va da. Vi se va turna în poală o măsură excelentă, îndesată, clătinată şi care dă pe dinafară. Căci cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura înapoi“. — Luca 6:38.

14, 15. Cum putem da dovadă de generozitate, şi ce foloase ne poate aduce acest lucru nouă şi celor pe care îi ajutăm?

¹⁴ Apostolul Pavel ne-a îndemnat „să facem ce este bine faţă de toţi, dar îndeosebi faţă de cei înrudiţi cu noi în credinţă“ (Galateni 6:10). Trebuie, desigur, să avem grijă ca fraţii noştri creştini să primească ajutor spiritual ori de câte ori se confruntă cu încercări ale credinţei. Dar au ei cumva nevoie şi de ajutor practic, de pildă ca să ajungă la Sala Regatului sau ca să-şi facă unele cumpărături? Este în congregaţia voastră cineva în vârstă, bolnav sau care nu poate ieşi din casă şi care s-ar bucura să fie vizitat şi încurajat ori căruia i-ar prinde bine o mână de ajutor? Dacă facem eforturi să fim sensibili la astfel de necesităţi, Iehova ne-ar putea folosi pentru a răspunde la rugăciunile cuiva care are nevoie de ajutor. Faptul de a ne ajuta unii pe alţii este o obligaţie creştină, dar şi o sursă de bucurie şi de satisfacţie pentru cel care oferă ajutor. Cel ce manifestă iubire autentică faţă de colaboratorii în credinţă primeşte aprobarea lui Iehova. — Proverbele 15:29.

¹⁵ O altă modalitate importantă prin care creştinii manifestă o atitudine neegoistă este aceea că îşi folosesc timpul şi energia pentru a le vorbi altora despre scopurile lui Dumnezeu (Matei 28:19, 20). Orice creştin care a avut bucuria de a ajuta pe cineva să progreseze şi să-şi dedice viaţa lui Iehova a trăit adevărul cuvintelor lui Isus: „Este mai multă fericire în a da decât în a primi“. — Faptele 20:35.

Să ne păzim de râvnire

16, 17. Ce interzicea a zecea poruncă, şi de ce?

¹⁶ Al treilea aspect al Legii lui Dumnezeu date Israelului pe care îl vom analiza este a zecea poruncă, ce interzicea râvnirea. În Lege se spunea:  „Să nu pofteşti casa aproapelui tău; să nu pofteşti soţia aproapelui tău, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici măgarul lui, nici vreun alt lucru care este al aproapelui tău“ (Exodul 20:17). Niciun om nu putea şti dacă o asemenea poruncă era respectată, deoarece niciunul nu poate citi inima. Însă această poruncă ridica Legea pe o treaptă superioară justiţiei umane. Ea îl conştientiza pe fiecare israelit că trebuia să-i dea socoteală direct lui Iehova, care poate să vadă înclinaţiile inimii (1 Samuel 16:7). În plus, această poruncă mergea chiar la rădăcina multor fapte nepermise. — Iacov 1:14.

¹⁷ Legea împotriva râvnirii încuraja poporul lui Dumnezeu să evite materialismul, lăcomia şi autocompătimirea. De asemenea, îl ferea de capcana de a fura sau de a comite imoralitate. Întotdeauna vor fi oameni care vor avea lucruri materiale ce ne plac sau care, într-un fel sau altul, par să aibă mai mult succes decât noi. În asemenea situaţii, dacă nu reuşim să ne ţinem sub control gândurile, am putea ajunge să fim nefericiţi sau invidioşi. Biblia arată că aviditatea sau râvnirea trădează ‘o stare mintală dezaprobată’. Iată de ce e bine să ne păzim de râvnire. — Romani 1:28–30.

18. Ce spirit domină lumea, şi care ar putea fi câteva efecte dăunătoare ale acestuia?

¹⁸ Lumea de azi este dominată de materialism şi de spiritul de concurenţă. Prin intermediul publicităţii, comerţul stârneşte dorinţa de a avea produse noi şi, de multe ori, ne transmite ideea că, dacă nu le avem, nu vom fi fericiţi. Acesta este exact genul de spirit pe care îl condamna Legea lui Iehova. În strânsă legătură cu acest spirit este dorinţa de a avea succes în această lume indiferent de consecinţe şi de a deveni bogaţi. Apostolul Pavel a avertizat: „Cei care sunt hotărâţi să fie bogaţi cad în ispită şi în cursă şi în multe dorinţe nesăbuite şi nocive, care îi cufundă pe oameni în distrugere şi ruină. Căci iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de lucruri dăunătoare, şi unii, aspirând la această iubire, s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns peste tot cu multe dureri“. — 1 Timotei 6:9, 10.

19, 20. a) Ce lucruri sunt cu adevărat valoroase pentru omul care iubeşte legea lui Iehova? b) Ce se va analiza în articolul următor?

¹⁹ Cei ce iubesc legea lui Dumnezeu înţeleg pericolele spiritului materialist şi sunt ocrotiţi. De pildă, psalmistul s-a rugat lui Iehova astfel: „Pleacă-mi inima spre mărturiile Tale şi nu spre câştig. Mai mult preţuieşte pentru mine legea gurii Tale, decât mii de bucăţi de aur şi de argint“ (Psalmul 119:36, 72). Dacă suntem convinşi de adevărul acestor cuvinte, ne va fi mai uşor să ne păstrăm echilibrul de care avem nevoie pentru a evita capcana materialismului, a lăcomiei şi a nemulţumirii faţă de situaţia noastră în viaţă. Cheia celui mai mare câştig este ‘devoţiunea sfântă’, nu strângerea de bunuri materiale. — 1 Timotei 6:6.

²⁰ Principiile care au stat la baza Legii date de Iehova naţiunii antice Israel sunt la fel de valoroase în timpurile grele pe care le trăim noi ca şi atunci când Iehova i-a dat lui Moise Legea. Cu cât vom aplica mai mult aceste principii, cu atât le vom înţelege mai bine. Astfel, vom ajunge să le iubim mai mult şi vom fi mai fericiţi. Legea conţine multe lecţii preţioase pentru noi, iar viaţa şi experienţele unor personaje biblice sunt exemple elocvente în acest sens. Despre unele dintre aceste personaje vom vorbi în articolul următor.

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

• De ce scriitorul psalmului 119 iubea legea lui Iehova?

• Ce pot învăţa creştinii din legea referitoare la Sabat?

• Ce valoare are şi în prezent legea lui Dumnezeu privitoare la strângerea roadelor rămase după recoltă?

• Cum ne ocroteşte porunca împotriva râvnirii?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

Ce a subliniat legea Sabatului?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Ce învăţăm din legea referitoare la strângerea roadelor rămase după recoltă?