Salt la conţinut

Salt la cuprins

Calea spre adevărata cunoaştere

Calea spre adevărata cunoaştere

Calea spre adevărata cunoaştere

ESTE 18 decembrie 1810. Se lasă întunericul. Fregata marinei britanice HMS Pallas pluteşte în derivă pe marea învolburată, undeva în largul coastei de sud-est a Scoţiei. Întunericul e tot mai dens. O perdea orbitoare de zăpadă îngreunează localizarea luminii farului, care ar putea ajuta echipajul să ducă nava în siguranţă la ţărm. Imaginaţi-vă ce sentiment de uşurare au marinarii când zăresc lumina şi-şi conduc nava către ea! Din nefericire însă, nu e lumina călăuzitoare de care aveau nevoie. Sunt focuri aprinse de muncitori în apropierea ţărmului. Pallas a fost dusă spre stânci şi a naufragiat. Unsprezece marinari s-au înecat. Ce tragedie!

În această situaţie, o greşeală a fost fatală. Alţi marinari însă au înfruntat un pericol şi mai mare: lumini înşelătoare, special aprinse pentru a atrage navele spre ţărmuri stâncoase, unde să naufragieze şi să fie jefuite, se arată în cartea Wrecks, Wreckers and Rescuers, de Kathleen Fidler şi Ian Morrison.

‘Scrierile sfinte care te pot duce la mântuire’

Pe calea spre adevărata cunoaştere, sunteţi în situaţia acelor marinari pândiţi de primejdie. Poate că veţi da crezare unor idei amăgitoare sau, poate, veţi cădea victimă înşelătoriei. Ambele căi vă pot duce la pierzare. Cum le puteţi ocoli? Asiguraţi-vă că sursa cunoaşterii pe care aţi ales-o este demnă de încredere. De mai bine de 125 de ani, această revistă a susţinut că Biblia, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, este cea mai sigură sursă de cunoaştere, deoarece „Sfintele Scripturi . . . pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire“. — 2 Timotei 3:15–17, Noul Legământ.

Evident, pentru a crede că Biblia este adevărata lumină călăuzitoare, este înţelept să-i verificaţi autenticitatea (Psalmul 119:105; Proverbele 14:15). Nu ezitaţi să scrieţi editorilor acestei reviste pentru a obţine informaţiile care au ajutat milioane de oameni să creadă că Biblia este cu adevărat inspirată de Dumnezeu. Citiţi, de exemplu, broşura O carte pentru toţi oamenii *. Ea arată că Biblia este exactă, autentică şi inspirată de Dumnezeu.

Adevăruri fundamentale

Aşadar, care sunt câteva dintre adevărurile fundamentale pe care le conţin „Sfintele Scripturi“? Iată câteva exemple.

Există un singur Dumnezeu Atotputernic, Creator al tuturor lucrurilor (Geneza 1:1). Noi existăm pentru că Dumnezeu ‘a creat toate lucrurile’ şi ne-a dat viaţă (Revelaţia 4:11). De aceea, doar el merită închinare. Creatorul este Sursa supremă a cunoaşterii (Psalmul 36:9; Isaia 30:20, 21; 48:17, 18). El are un nume şi vrea să-l folosim (Exodul 3:15). Numele său, scris cu caractere ebraice, transliterate YHWH, apare de circa 7 000 de ori în Biblie. De veacuri, el este cunoscut în româneşte sub forma „Iehova“. — Psalmul 83:18.

Iehova i-a creat pe oameni ca să trăiască pentru totdeauna în condiţii paradiziace chiar aici, pe pământ. El i-a înzestrat cu calităţi spirituale care le oglindeau pe ale sale. I-a dotat cu talente şi capacităţi pentru ca ei să se bucure de o viaţă minunată, fără sfârşit, aici, pe pământ (Geneza 1:26–28). El nu şi-a pus niciodată în gând să facă din pământ un loc în care să-i încerce pe oameni, un loc de tranziţie spre viaţa spirituală din ceruri, ca şi cum numai acolo s-ar putea bucura de relaţii de prietenie cu Dumnezeu.

Creaţia lui Dumnezeu era desăvârşită. Răul a apărut numai când nişte fiinţe create de Dumnezeu — oameni şi spirite — şi-au folosit în mod greşit liberul arbitru şi s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu (Deuteronomul 32:5). Primii noştri părinţi şi-au arogat dreptul de a stabili pentru ei înşişi ce e bine şi ce e rău (Geneza 2:17; 3:1–5). Aşa au început să moară oamenii (Geneza 3:19; Romani 5:12). Pentru a rezolva problemele apărute în urma răzvrătirii, Iehova a hotărât să permită pentru o vreme răutatea. Dar scopul său privitor la pământ şi la omenire nu s-a schimbat (Isaia 45:18). Oamenii vor trăi pentru totdeauna în condiţii paradiziace pe un pământ curat! — Matei 6:10; Revelaţia 21:1–5.

Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu, nu Atotputernicul Dumnezeu. Isus Cristos şi-a învăţat continuatorii să se roage: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, să fie sfinţit numele tău“ (Matei 6:9). El nu a pretins niciodată că ar fi egal cu Dumnezeu, ci a spus: „Tatăl este mai mare decât mine“. — Ioan 14:28.

Isus joacă un rol esenţial în realizarea scopului divin. Dumnezeu l-a trimis „ca lumină în lume, pentru ca oricine îşi pune credinţa în [el] să nu rămână în întuneric“ (Ioan 12:46). Potrivit cuvintelor apostolului Petru, „nu există salvare în nimeni altul“ (Faptele 4:12). Într-adevăr, salvarea noastră depinde de sângele preţios al lui Cristos (1 Petru 1:18, 19). Isus Cristos şi-a dat viaţa ca jertfă pentru a-i răscumpăra pe oameni din păcatul pe care l-au moştenit de la primii noştri părinţi, Adam şi Eva (Matei 20:28; 1 Timotei 2:6). Prin Isus, Dumnezeu şi-a dezvăluit voinţa şi scopul. — Ioan 8:12, 32, 46, 47; 14:6; Faptele 26:23.

Dumnezeu a instaurat un Regat ceresc, sau un guvern, compus din Isus Cristos şi din cei aleşi dintre oameni. Această idee apare frecvent în Biblie. Dumnezeu a încredinţat acestui guvern sarcina de a se asigura că voinţa sa se înfăptuieşte pe pământ ca şi în cer (Matei 6:10). Iniţial, Dumnezeu nu a avut drept scop ca oamenii să meargă la cer, deoarece locuinţa oamenilor este pământul. Dar, după căderea omului în păcat, Dumnezeu şi-a propus ceva nou. El a hotărât să aleagă oameni „din orice trib şi limbă şi popor şi naţiune“ ca să domnească alături de Cristos în cer, fiind „regi peste pământ“ (Revelaţia 5:9, 10). Acest Regat „va sfărâma şi va nimici“ în curând toate formele de guvernare umană, care le-au pricinuit atâta necaz şi suferinţă oamenilor. — Daniel 2:44.

Sufletul este muritor. Acest adevăr biblic fundamental ne dezvăluie multe lucruri referitoare la om şi la perspectivele sale de viaţă. El înlătură concepţiile greşite şi semiadevărurile despre starea morţilor, care i-au ţinut în întuneric pe oameni.

Prima carte a Bibliei ne spune: „DOMNUL Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul a devenit un suflet viu“ (Geneza 2:7). Înţelegeţi semnificaţia acestui verset? Sufletul nu este ceva imaterial din om. Omul nu are un suflet. Omul este un suflet: un amestec de elemente luate „din ţărâna pământului“ şi forţă de viaţă de la Dumnezeu. Sufletul nu este nemuritor. Când moare omul, moare şi sufletul. — Geneza 3:19; Eclesiastul 9:5, 10.

Cei care au murit pot reveni la viaţă prin înviere. Când timpul în care Dumnezeu a permis răutatea va lua sfârşit, „toţi cei din mormintele de amintire vor auzi vocea [lui Isus] şi vor ieşi afară, cei care au făcut lucruri bune pentru o înviere a vieţii, cei care au practicat lucruri josnice pentru o înviere a judecăţii“ (Ioan 5:28, 29; Faptele 24:15). Prin înviere, oamenii vor reveni la viaţă pe un pământ paradiziac, ca să trăiască aşa cum a vrut Dumnezeu de la început.

Cercetaţi Scripturile zilnic

Aţi observat cât de utilă este cunoaşterea acestor adevăruri fundamentale? În aceste timpuri critice, zguduitoare, ea ne poate feri de „ceea ce se numeşte în mod fals «cunoştinţ㻓, acea cunoştinţă promovată de Satan Diavolul. El se pretinde „un înger de lumină“, iar adepţii lui se dau drept „miniştri ai dreptăţii“ (1 Timotei 6:20; 2 Corinteni 11:13–15). Cunoştinţa exactă din Biblie ne poate feri de aşa-zisa cunoştinţă bazată pe filozofiile celor „înţelepţi şi . . . intelectuali“ în felul lumii, care „au nesocotit Cuvântul DOMNULUI“. — Matei 11:25; Ieremia 8:9.

Deoarece în primul secol existau atât de multe învăţături şi filozofii înşelătoare, apostolul Ioan i-a avertizat pe creştini: „Să nu credeţi orice exprimare inspirată, ci verificaţi exprimările inspirate ca să vedeţi dacă provin de la Dumnezeu“ (1 Ioan 4:1). Gândiţi-vă puţin. Să zicem că aţi primit un mesaj care ar putea avea un efect profund asupra vieţii voastre. L-aţi accepta numaidecât doar pentru că pare a veni dintr-o sursă sigură? Bineînţeles că nu. Probabil că veţi verifica mai întâi conţinutul şi sursa mesajului.

Oferind o relatare inspirată care conţine adevăruri fundamentale, Dumnezeu v-a dat posibilitatea ‘să vă asiguraţi’ că luminile care vă îndrumă sunt demne de încredere (1 Tesaloniceni 5:21). Unii oameni din primul secol au fost lăudaţi deoarece ‘examinau cu grijă Scripturile în fiecare zi’, ca să vadă dacă ceea ce învăţau era adevărul (Faptele 17:11). Şi voi puteţi face la fel. Permiteţi-i Bibliei, ‘lampa care străluceşte într-un loc întunecos’ să vă călăuzească spre ţărm în siguranţă (2 Petru 1:19–21). Numai aşa „[veţi] găsi cunoştinţa lui Dumnezeu“, calea spre adevărata cunoaştere. — Proverbele 2:5.

[Notă de subsol]

^ par. 6 Publicată de Martorii lui Iehova.

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

Cuvântul lui Dumnezeu este ca o lampă

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Care este numele lui Dumnezeu?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Care este viitorul omenirii?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 6]

Este Isus Dumnezeul Atotputernic?

[Legenda fotografiei de la pagina 6]

Unde sunt morţii?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]

Învierea este un adevăr fundamental pe care-l susţine Biblia