Să preţuim organizaţia lui Iehova!
Să preţuim organizaţia lui Iehova!
„Ne vom sătura de bunătăţile casei Tale.“ — PSALMUL 65:4.
1, 2. a) Ce efect urmau să aibă asupra poporului lui Dumnezeu existenţa templului şi activităţile ce aveau să se desfăşoare în el? b) Cum a sprijinit David lucrările de construire a templului?
DAVID din Israelul antic este unul dintre cele mai remarcabile personaje din Scripturile ebraice. Acest păstor, muzician, profet şi rege şi-a pus toată încrederea în Iehova Dumnezeu. Fiind foarte ataşat de Iehova, David a dorit la un moment dat să construiască o casă pentru Dumnezeu. O astfel de casă, sau templu, avea să fie centrul închinării adevărate din Israel. David ştia că templul şi activităţile ce urmau să se desfăşoare în el aveau să producă bucurie şi să aducă binecuvântări poporului lui Dumnezeu. Iată de ce, în versurile unei cântări, David a spus: „Ferice de acela pe care-l alegi Tu [Iehova] şi pe care-l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de bunătăţile casei Tale, de sfinţenia templului Tău“. — Psalmul 65:4.
2 Lui David nu i s-a permis să supravegheze construirea casei lui Iehova. Acest privilegiu i-a fost rezervat fiului său, Solomon. David nu a murmurat fiindcă i s-a dat altcuiva privilegiul pe care el şi-l dorea atât de mult. Ceea ce conta cel mai mult pentru el era ca templul să fie construit. David a susţinut din toată inima proiectul dându-i lui Solomon planurile de construcţie pe care le primise de la Iehova. În plus, David a organizat mii de leviţi în grupuri care aveau să slujească la templu şi a donat o mare cantitate de aur şi de argint pentru construirea templului. — 1 Cronici 17:1, 4, 11, 12; 23:3–6; 28:11, 12; 29:1–5.
3. Ce atitudine au slujitorii lui Dumnezeu faţă de măsurile în vederea închinării adevărate?
3 Israeliţii fideli au sprijinit măsurile luate în vederea închinării adevărate la casa lui Dumnezeu. Şi noi, slujitorii de azi ai lui Iehova, sprijinim măsurile în vederea închinării alături de partea pământească a organizaţiei lui Iehova. Astfel, demonstrăm că avem o atitudine asemănătoare celei a lui David. Nu avem un spirit de nemulţumire, ci ne concentrăm asupra lucrurilor bune ce caracterizează organizaţia lui Dumnezeu. Meditaţi la multele lucruri preţioase pentru care putem fi recunoscători? Să analizăm câteva dintre ele.
Recunoscători pentru cei ce sunt în frunte
4, 5. a) Cum se achită „sclavul fidel şi prevăzător“ de misiunea sa? b) Cum privesc unii Martori hrana spirituală?
4 Avem motive întemeiate să fim recunoscători pentru „sclavul fidel şi prevăzător“ numit de Isus Cristos peste bunurile sale de pe pământ. Clasa sclavului alcătuită din creştinii unşi este în fruntea predicării veştii bune, organizează întruniri pentru închinare şi publică literatură biblică în peste 400 de limbi. Milioane de oameni de pe întregul pământ primesc cu recunoştinţă această ‘hrană [spirituală] la timpul potrivit’ (Matei 24:45–47). Nu avem nici un motiv să murmurăm cu privire la aceasta.
5 De-a lungul anilor, Elfi, o Martoră a lui Iehova în vârstă, a găsit sprijin şi mângâiere aplicând sfaturile biblice din publicaţiile clasei sclavului. Profund recunoscătoare, Elfi a scris: „Ce m-aş face fără organizaţia lui Iehova?“ Peter şi Irmgard îi slujesc şi ei de mult lui Dumnezeu. Irmgard îşi exprimă recunoştinţa pentru publicaţiile oferite de „organizaţia iubitoare a lui Iehova“. Între acestea se numără şi cele destinate persoanelor cu nevoi speciale, cum sunt cei care au probleme cu vederea sau cu auzul.
6, 7. a) Cum este supravegheată activitatea congregaţiilor la nivel mondial? b) Ce au spus unii despre partea pământească a organizaţiei lui Iehova?
6 „Sclavul fidel“ este reprezentat de Corpul de Guvernare al Martorilor lui Iehova, un mic grup de bărbaţi unşi cu spirit care slujesc la sediul mondial al Martorilor lui Iehova din Brooklyn, New York. Corpul de Guvernare numeşte slujitori ai lui Iehova cu experienţă să slujească la filialele care supraveghează activitatea celor peste 98 000 de congregaţii de pe glob. Bărbaţii care întrunesc cerinţele biblice sunt numiţi bătrâni şi slujitori ministeriali în congregaţii (1 Timotei 3:1–9, 12, 13). Bătrânii sunt în frunte şi păstoresc cu iubire turma lui Dumnezeu dată în grija lor. Ce binecuvântare este să fii membru al acestei turme şi să simţi iubirea şi unitatea care există în „întreaga comunitate a fraţilor“! — 1 Petru 2:17; 5:2, 3.
7 Slujitorii lui Dumnezeu nu se plâng, ci deseori îşi exprimă recunoştinţa pentru îndrumarea spirituală oferită cu iubire de bătrâni. Să luăm, de pildă, cazul lui Birgit, o soţie creştină care are în jur de 30 de ani. În adolescenţă, ea şi-a făcut prieteni nepotriviţi şi a fost cât pe ce să comită un păcat. Însă sfaturile biblice clare pe care i le-au dat bătrânii şi sprijinul colaboratorilor în credinţă au salvat-o din acea situaţie periculoasă. Cum se simte Birgit în prezent? Ea spune: „Sunt profund recunoscătoare că fac parte în continuare din minunata organizaţie a lui Iehova“. Andreas, un tânăr de 17 ani, spune: „Aceasta e într-adevăr organizaţia lui Iehova, cea mai bună organizaţie din lume“. Nu ar trebui să fim şi noi recunoscători pentru lucrurile bune ce caracterizează partea pământească a organizaţiei lui Iehova?
Cei aflaţi în frunte sunt imperfecţi
8, 9. Cum au acţionat unii contemporani ai lui David, şi cum a reacţionat David?
8 Desigur, cei numiţi în fruntea închinării adevărate sunt imperfecţi. Toţi greşesc, iar unii au slăbiciuni pe care se luptă din greu să le ţină sub control. Ar trebui să ne tulbure acest lucru? Nu. Şi în Israelul antic, unii dintre cei cărora li s-au încredinţat multe responsabilităţi au făcut greşeli grave. De pildă, în tinereţe, David a fost chemat la curtea regală unde urma să-şi folosească talentul de muzician pentru a-l linişti pe regele Saul. Mai târziu, Saul a încercat să-l ucidă pe David, care în cele din urmă a trebuit să fugă ca să-şi scape viaţa. — 1 Samuel 16:14–23; 18:10–12; 19:18; 20:32, 33; 22:1–5.
9 Unii israeliţi s-au dovedit trădători. De exemplu, Ioab, comandantul armatei lui David, l-a ucis pe Abner, o rudă a lui Saul. Absalom a conspirat împotriva tatălui său, David, pentru a prelua tronul. David a fost trădat şi de Ahitofel, consilierul său de nădejde (2 Samuel 3:22–30; 15:1–17, 31; 16:15, 21). Cu toate acestea, David nu a devenit un nemulţumit, un om plin de resentimente, nici nu a întors spatele închinării adevărate. Dimpotrivă, necazurile l-au făcut să se ataşeze şi mai mult de Iehova şi l-au determinat să-şi păstreze excelenta atitudine pe care a avut-o când fugea de Saul. Pe atunci, David a spus în versurile unei cântări: „Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine! Căci în Tine caută adăpost sufletul meu; la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare până vor trece nenorocirile“. — Psalmul 57:1.
10, 11. Ce i s-a întâmplat în tinereţe unei creştine pe nume Gertrud, şi ce a spus ea despre greşelile colaboratorilor în credinţă?
10 În prezent, în organizaţia lui Dumnezeu, nu avem nici un motiv să ne plângem de trădare. Nici Iehova, nici îngerii săi şi nici păstorii spirituali nu tolerează în congregaţia creştină prezenţa oamenilor trădători şi răi. Însă toţi luptăm cu imperfecţiunea — cu propria imperfecţiune şi cu cea a altor slujitori ai lui Dumnezeu.
11 În tinereţe, Gertrud, care i-a slujit mult timp lui Iehova, a fost acuzată că este o impostoare, nu o proclamatoare cu timp integral a Regatului. Cum a reacţionat Gertrud? S-a plâns de modul în care a fost tratată? Nu. În 2003, cu puţin înainte de a muri la vârsta de 91 de ani, ea, reflectând la viaţa sa, a spus: „Din aceste întâmplări am învăţat că, în pofida greşelilor unora, Iehova conduce această lucrare importantă, în care foloseşte oameni imperfecţi“. Când s-a lovit de imperfecţiunile unor slujitori ai lui Dumnezeu, Gertrud s-a rugat fierbinte lui Iehova.
12. a) Ce exemplu negativ au dat unii creştini din secolul I? b) Asupra căror lucruri trebuie să ne concentrăm?
12 Ştiind că până şi cei mai loiali şi mai devotaţi creştini sunt imperfecţi, când un slujitor numit greşeşte să continuăm să facem „toate lucrurile fără murmure“ (Filipeni 2:14). Ce păcat ar fi să urmăm exemplul negativ al câtorva membri ai congregaţiei creştine din secolul I! Potrivit celor consemnate de discipolul Iuda, unii învăţători falşi din vremea sa ‘ignorau domnia şi vorbeau injurios despre cei glorioşi’. Mai mult decât atât, aceşti oameni răi ‘murmurau şi se plângeau de soarta lor’ (Iuda 8, 16). Să fim hotărâţi să respingem căile celor nemulţumiţi şi care murmură şi să ne concentrăm asupra lucrurilor excelente pe care le primim prin „sclavul fidel“. Să preţuim organizaţia lui Iehova şi ‘să facem toate lucrurile fără murmure’.
„Această vorbire este şocantă“
13. Cum au reacţionat unii la anumite învăţături ale lui Isus Cristos?
13 În secolul I, unii au murmurat împotriva slujitorilor numiţi, iar alţii împotriva învăţăturilor lui Isus. Potrivit textului din Ioan 6:48–69, Isus a spus: „Cel care se hrăneşte din carnea mea şi bea sângele meu are viaţă veşnică“. Când au auzit aceste cuvinte, „mulţi dintre discipolii săi . . . au zis: «Această vorbire este şocantă; cine o poate asculta?»“. Isus a ştiut că „discipolii săi murmurau“. Apoi, „din această cauză, mulţi dintre [ei] s-au întors la lucrurile lăsate în urmă şi nu mai umblau cu el“. Dar nu toţi discipolii au murmurat. Când Isus i-a întrebat pe cei 12 apostoli: „Nu vreţi să vă duceţi şi voi?“, apostolul Petru a răspuns: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvinte de viaţă veşnică; şi noi am crezut şi am ajuns să ştim că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu“.
14, 15. a) Din ce motive devin unii nemulţumiţi de anumite aspecte ale învăţăturilor creştine? b) Ce învăţăm din ceea ce i s-a întâmplat lui Emanuel?
14 În timpurile moderne, un număr mic de slujitori ai lui Dumnezeu au ajuns să fie nemulţumiţi de anumite aspecte ale învăţăturii creştine şi să murmure împotriva părţii pământeşti a organizaţiei lui Iehova. De ce se întâmplă acest lucru? De multe ori, cei care murmură nu înţeleg modul în care acţionează Dumnezeu. Creatorul descoperă treptat poporului său adevărul. Iată de ce din când în când trebuie făcute unele clarificări în ce priveşte înţelegerea Scripturilor. Marea majoritate a slujitorilor lui Iehova se bucură când se fac asemenea clarificări. Unii însă devin ‘prea drepţi’ şi refuză să accepte schimbările (Eclesiastul 7:16). În astfel de cazuri, poate să-şi spună cuvântul şi mândria. Alţii cad în capcana gândirii independente. Indiferent care ar fi motivul acestei atitudini, faptul de a murmura este periculos, deoarece ne poate determina să ne întoarcem pe căile lumii.
15 De pildă, Emanuel era un Martor care critica unele lucruri pe care le-a citit în publicaţiile ‘sclavului fidel şi prevăzător’ (Matei 24:45). El nu a mai citit literatura noastră creştină şi apoi le-a spus bătrânilor de congregaţie că nu mai voia să fie Martor al lui Iehova. Însă, în scurt timp, Emanuel şi-a dat seama că învăţăturile organizaţiei lui Iehova erau, de fapt, corecte. A luat legătura cu Martorii, şi-a recunoscut greşeala şi a fost reintegrat în organizaţia lui Iehova. Astfel, şi-a recăpătat bucuria.
16. Ce ne poate ajuta să depăşim îndoielile privitoare la anumite învăţături creştine?
16 Dar ce putem face dacă suntem tentaţi să murmurăm fiindcă avem îndoieli cu privire la anumite învăţături ale organizaţiei lui Iehova? Să nu fim nerăbdători. „Sclavul fidel“ poate că va publica un articol care va răspunde la întrebările noastre şi ne va risipi îndoielile. E o dovadă de înţelepciune să le cerem ajutor bătrânilor creştini (Iuda 22, 23). Rugăciunea, studiul personal şi compania creştinilor maturi spiritualiceşte ne pot ajuta să înlăturăm îndoielile şi să ne sporim recunoştinţa pentru adevărurile biblice încurajatoare pe care le-am aflat prin canalul de comunicare folosit de Iehova.
Să păstrăm un spirit constructiv
17, 18. În loc să murmurăm, ce atitudine ar trebui să avem, şi de ce?
17 Este adevărat, oamenii imperfecţi au o tendinţă înnăscută spre păcat, iar unii au o puternică înclinaţie de a se plânge în mod nejustificat (Geneza 8:21; Romani 5:12). Însă dacă ne-am face obiceiul să murmurăm, ne-am pune în pericol prietenia cu Iehova Dumnezeu. Prin urmare, trebuie să ţinem sub control orice posibilă înclinaţie spre a murmura.
18 În loc să murmurăm cu privire la modul în care merg lucrurile în congregaţie, mai bine să păstrăm un spirit constructiv şi să ne menţinem ocupaţi în serviciul lui Dumnezeu ca să fim bucuroşi, sfinţi, echilibraţi şi sănătoşi în credinţă (1 Corinteni 15:58; Tit 2:1–5). Iehova deţine controlul asupra organizaţiei sale, iar Isus ştie ce se întâmplă în fiecare congregaţie, aşa cum a ştiut şi în secolul I (Revelaţia 1:10, 11). Să-i aşteptăm deci cu răbdare pe Dumnezeu şi pe Cristos, Capul congregaţiei. Păstori competenţi ar putea fi folosiţi pentru a îndrepta lucrurile care lasă de dorit. — Psalmul 43:5; Coloseni 1:18; Tit 1:5.
19. În timp ce aşteptăm ca Regatul să preia controlul asupra a tot ce se întâmplă pe pământ, asupra căror lucruri trebuie să ne concentrăm?
19 În curând, acest sistem nelegiuit va lua sfârşit, iar Regatul mesianic va prelua controlul asupra a tot ceea ce se întâmplă pe pământ. Până atunci, cât de important este ca fiecare dintre noi să păstreze un spirit constructiv! Acesta ne va ajuta să vedem calităţile colaboratorilor noştri în loc să ne concentrăm asupra defectelor lor. Concentrându-ne asupra părţilor bune ale personalităţii lor, vom fi fericiţi. În loc să fim epuizaţi din cauza murmurelor, ne vom simţi încurajaţi şi întăriţi pe plan spiritual.
20. De ce binecuvântări ne putem bucura dacă avem un spirit constructiv?
20 Un spirit constructiv ne va ajuta să păstrăm viu în minte numeroasele binecuvântări de care ne bucurăm ca membri ai părţii pământeşti a organizaţiei lui Iehova. Aceasta este singura organizaţie din lume care îi este loială Suveranului universului. Ce sentimente aveţi când vă gândiţi la acest lucru şi la privilegiul de a vă închina singurului Dumnezeu adevărat, Iehova? Fie ca atitudinea noastră să fie asemănătoare celei a lui David, care a cântat: „Tu, care asculţi rugăciunea, la Tine vor veni toţi oamenii. Ferice de acela pe care-l alegi Tu şi pe care-l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de bunătăţile casei Tale“. — Psalmul 65:2, 4.
Vă amintiţi?
• De ce trebuie să fim recunoscători pentru cei care sunt în fruntea congregaţiei?
• Cum ar trebui să reacţionăm când fraţii cu răspundere greşesc?
• Cum ar trebui să privim clarificările în privinţa înţelegerii Scripturilor?
• Ce îl poate ajuta pe un creştin să învingă îndoielile?
[Întrebări de studiu]
[Legenda ilustraţiei de la pagina 20]
David i-a dat lui Solomon planurile templului şi a susţinut din inimă închinarea adevărată
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
Bătrânii creştini sunt bucuroşi să ajute în sens spiritual