Demnitatea umană — Adesea desconsiderată

„Fiecare aspect legat de viaţa în lagărele de concentrare era încă un pas în jos pe panta umilirii şi a privării de demnitate.“ — MAGDALENA KUSSEROW REUTER, SUPRAVIEŢUITOARE A UNUI LAGĂR DE CONCENTRARE NAZIST

DEŞI sunt greu de imaginat, atrocităţile comise în lagărele de concentrare naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial n-au fost nici începutul, nici sfârşitul atacului îndreptat împotriva demnităţii umane. Indiferent că vorbim despre trecut sau prezent, concluzia este una singură: „Panta umilirii şi a privării de demnitate“ este abruptă şi bătătorită.

Dar încălcarea demnităţii umane nu se limitează la faptele abominabile care au mânjit istoria omenirii. Deseori hidoşenia ei îmbracă forme mult mai subtile. Gândiţi-vă la copilul care este ridiculizat din cauza unei trăsături fizice, la imigrantul care este luat peste picior pentru că are obiceiuri „ciudate“ sau la cetăţeanul care ajunge ţinta discriminării din cauza culorii pielii sau a naţionalităţii. Poate că autorii acestor acte îşi imaginează că totul este o glumă, dar durerea şi umilirea pe care le simt victimele lor nu sunt deloc amuzante. — Proverbele 26:18, 19.

Ce este demnitatea umană?

Un dicţionar defineşte demnitatea drept „calitatea sau starea de a fi demn, respectat sau stimat“. Aşadar, prin demnitate umană se înţelege  atât felul în care ne privim noi, cât şi felul în care ne tratează alţii. Deşi există diverşi factori care ne pot influenţa sentimentele cu privire la noi înşine, felul în care ne privesc sau ne tratează alţii are un rol important în ce priveşte simţul propriei valori.

În fiecare ţară există oameni săraci, lipsiţi de apărare sau vulnerabili. Cu toate acestea, cineva aflat într-o asemenea situaţie n-ar trebui să se simtă mai puţin demn. De fapt, atitudinea sau reacţia altora este cea care ar putea face pe cineva să-şi piardă simţul propriei valori. Realitatea tristă este că de multe ori dreptul la demnitate al oamenilor aflaţi în situaţii nefericite este desconsiderat sau ignorat. Cât de des auzim cuvinte depreciative de felul „boşorog“, „nespălat“, „handicapat“ adresate vârstnicilor, săracilor, bolnavilor mintal sau celor infirmi!

De ce îşi umilesc oamenii semenii? Va fi vreodată respectat dreptul fundamental la demnitate al tuturor oamenilor? În articolul următor veţi găsi răspunsul încurajator pe care îl dă Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, la aceste întrebări.