Salt la conţinut

Salt la cuprins

Teama de Dumnezeu „este şcoala înţelepciunii“

Teama de Dumnezeu „este şcoala înţelepciunii“

Teama de Dumnezeu „este şcoala înţelepciunii“

ADEVĂRATA înţelepciune a pregătit un mare banchet. „Şi-a trimis slujnicele şi strigă, de pe vârful înălţimilor cetăţii: «Cine este prost să vină încoace!» Celor lipsiţi de pricepere le zice: «Veniţi de mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat! Părăsiţi prostia şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!»“ — Proverbele 9:1–6.

Nimic din ce se serveşte la masa înţelepciunii nu este alterat sau dăunător. Cei ce îşi pleacă urechea să asculte înţelepciunea divină adunată în proverbele inspirate şi se lasă corectaţi de ea au numai de câştigat. Proverbele 15:16–33 sunt un exemplu în acest sens. * Sfaturile concise din aceste versete ne ajută să fim mulţumiţi cu puţin, să facem încontinuu progrese şi să ne bucurăm de viaţă. De asemenea, ele ne pot ajuta să luăm decizii înţelepte şi astfel să rămânem pe cărarea vieţii.

Când este mai bine să ai mai puţin

Regele Solomon al vechiului Israel spune: „Mai bine puţin, cu frică de DOMNUL, decât o mare bogăţie, cu tulburare“ (Proverbele 15:16). Un om nechibzuit îl ignoră pe Creatorul său făcând din agonisirea bunurilor materiale principalul obiectiv în viaţă. Viaţa acestui om este numai chin şi nelinişte. Ce trist este să ajungi la bătrâneţe şi să-ţi dai seama că nu ştii pentru ce ai trăit! Cu siguranţă, nu este deloc înţelept să strângi multe bogăţii şi „tulburare“ împreună cu ele. Mult mai bine este să înveţi să fii mulţumit cu puţin. Teama de Iehova, sau o relaţie de prietenie cu el, este sursa adevăratei mulţumiri, nu lucrurile materiale. — 1 Timotei 6:6–8.

Subliniind că relaţiile bune cu alţii sunt mai de preţ decât prosperitatea materială, Solomon spune: „Mai bine un prânz de verdeţuri, şi dragoste, decât un bou îngrăşat, şi ură“ (Proverbele 15:17). Într-adevăr, o atmosferă iubitoare în familie este mai de dorit decât multe mâncăruri scumpe. Poate că veniturile unei familii cu un singur părinte sunt mici. În unele ţări, unii nu-şi pot permite să pună pe masă decât o mâncare frugală. Cu toate acestea, familia înfloreşte când este iubire şi afecţiune.

Însă chiar şi în familiile în care domneşte o atmosferă iubitoare pot apărea situaţii tensionate. Poate că cineva spune sau face ceva ce îl lezează pe altul. Cum ar trebui să reacţioneze acesta din urmă? În Proverbele 15:18 se spune: „Un om iute la mânie stârneşte certuri, dar cine este încet la mânie potoleşte neînţelegerea“. Un răspuns blând, nu unul mânios, promovează pacea şi liniştea. Sfatul dat în acest proverb se aplică la fel de bine şi în alte domenii, cum ar fi activităţile din congregaţie şi lucrarea de predicare.

Când cărarea „este netezită“

Următorul proverb creează un contrast între cel ce nu dă importanţă înţelepciunii şi cei ce urmează îndrumarea ei. Înţeleptul rege spune: „Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor drepţi este netezită“. Proverbele 15:19.

Un hăţiş de spini este un obstacol plin cu ghimpi. Leneşul îşi imaginează tot felul de obstacole şi le foloseşte drept scuză pentru a-şi justifica neputinţa de a începe ceva. Însă cei drepţi nu se tem de obstacolele ce ar putea apărea în calea lor. Ei îşi îndeplinesc cu conştiinciozitate sarcinile şi nu se lasă distraşi. În felul acesta evită multe probleme spinoase pe care le-ar putea avea din cauza neglijenţei. Cărarea lor este „netezită“, adică duce înainte. Ei încep un lucru şi se bucură să vadă cum progresează în realizarea lui.

Să luăm ca exemplu dobândirea cunoştinţei exacte din Cuvântul lui Dumnezeu şi progresul spre maturitate. Lucrul acesta pretinde efort. Cineva ar putea cu uşurinţă folosi ca scuză o instruire limitată, o citire greoaie sau o memorie slabă pentru a nu studia personal şi cu conştiinciozitate Biblia. Mult mai bine este să nu vedem în aceste lucruri nişte obstacole! Chiar dacă nu suntem obişnuiţi să studiem, ne putem strădui să citim şi să înţelegem mai bine, apelând când este cazul la un dicţionar. O atitudine pozitivă ne va ajuta să creştem în cunoştinţă şi să progresăm pe plan spiritual.

Când ‘un tată se bucură’

Regele Israelului spune: „Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nebun dispreţuieşte pe mama sa“ (Proverbele 15:20). Nu se bucură părinţii când copiii lor acţionează cu înţelepciune? Este adevărat că părinţii trebuie să-şi instruiască şi să-şi disciplineze copiii dacă vor să obţină rezultate bune (Proverbele 22:6). Dar câtă bucurie le aduce părinţilor un fiu înţelept! Însă un fiu nechibzuit este o sursă permanentă de durere.

Folosind cuvântul „bucurie“ într-un alt context, înţeleptul rege spune: „Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge drept înainte“ (Proverbele 15:21). Cel fără minte găseşte plăcere în râsul şi în distracţiile prosteşti care nu aduc nicio satisfacţie sau bucurie veritabilă. Însă omul priceput îşi dă seama că ar fi o nebunie să devină mai degrabă ‘iubitor de plăceri decât iubitor de Dumnezeu’ (2 Timotei 3:1, 4). Respectarea principiilor divine îl ajută să-şi păstreze integritatea şi să meargă pe calea cea dreaptă.

Când „planurile . . . se împlinesc“

Aplicarea principiilor divine ne este de folos şi în alte domenii. În Proverbele 15:22 se spune: „Planurile nu reuşesc, când lipseşte sfatul [o discuţie confidenţială, NW], dar se împlinesc când sunt mulţi sfătuitori“.

O discuţie confidenţială înseamnă o discuţie sinceră, avută în particular. Cuvântul ebraic tradus prin „discuţie confidenţială“ este redat în Psalmul 89:7 (NW) prin ‘grupul celor ce sunt apropiaţi’, ceea ce transmite ideea de comunicare între persoane intime. În plus, o discuţie confidenţială este mai mult decât o conversaţie fără importanţă; ea presupune împărtăşirea de idei şi de sentimente sincere. Când atât soţul şi soţia, cât şi părinţii şi copiii comunică în acest fel, în familie domneşte pacea şi unitatea. Însă în lipsa unei discuţii deschise apar probleme şi tensiuni.

Când avem de luat decizii importante, este înţelept să urmăm sfatul: „Planurile . . . se împlinesc când sunt mulţi sfătuitori“. De exemplu, când avem de ales un tratament medical, n-ar fi înţelept să consultăm doi sau trei medici, mai ales când implicaţiile sunt serioase?

Nevoia de a avea mulţi sfătuitori nu poate fi subliniată îndeajuns când este vorba de chestiuni spirituale. „[Planurile] . . . se împlinesc“ când bătrânii se consultă între ei şi folosesc înţelepciunea întregului corp de bătrâni. În plus, supraveghetorii numiţi de curând nu trebuie să se reţină să le ceară sfaturi bătrânilor mai în vârstă şi cu mai multă experienţă, îndeosebi când au de rezolvat o problemă dificilă.

Când „un răspuns“ aduce bucurie

Ce bucurie putem avea când vorbim cu înţelepciune? Regele Israelului declară: „Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui; şi ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit!“ (Proverbele 15:23). Ne bucurăm când cineva sfătuit de noi obţine rezultate bune. Însă, dacă vrem ca sfaturile pe care le dăm să fie eficiente, trebuie să ţinem cont de două aspecte.

În primul rând, sfatul trebuie să fie bine ancorat în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia (Psalmul 119:105; 2 Timotei 3:16, 17). În al doilea rând, trebuie dat la momentul potrivit. Chiar şi cuvintele sincere spuse într-un moment nepotrivit pot leza. De exemplu, a sfătui pe cineva înainte de a-l lăsa să vorbească este neînţelept şi nu serveşte niciunui scop. Este deci foarte important să fim ‘prompţi la ascultare şi înceţi la vorbire’. — Iacov 1:19.

„Cărarea vieţii duce în sus“

În Proverbele 15:24 citim: „Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să-l abată de la Locuinţa Morţilor, de jos“. Cărarea celui ce acţionează cu perspicacitate nu duce în Şeol, mormântul comun al omenirii. El evită practici dăunătoare cum ar fi promiscuitatea sexuală, consumul de droguri şi beţia, care duc la moarte prematură. Cărarea acestui om duce la viaţă.

Dar să vedem cum este cărarea celor fără perspicacitate: „DOMNUL surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarele văduvei. Gândurile rele sunt urâte DOMNULUI, dar cuvintele curate Îi sunt plăcute. Cel lacom de câştig îşi tulbură casa, dar cel care urăşte mita va trăi“. Proverbele 15:25–27.

Arătându-ne cum poate fi evitată o capcană obişnuită, regele Israelului spune: „Inima celui drept se gândeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi“ (Proverbele 15:28). Ce sfat preţios! Cuvintele necugetate duc rareori la ceva bun. Când avem în vedere diversele aspecte ale unei chestiuni, cum ar fi situaţia şi sentimentele celorlalţi, este puţin probabil că vom spune lucruri pe care mai târziu să le regretăm.

Ce avantaje avem dacă ne teme de Dumnezeu şi ne lăsăm disciplinaţi de el? Înţeleptul răspunde: „[Iehova] se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi“ (Proverbele 15:29). Adevăratul Dumnezeu nu stă lângă cel rău. Biblia spune: „Dacă cineva îşi întoarce urechea ca să n-asculte legea, chiar şi rugăciunea lui este o urâciune“ (Proverbele 28:9). Cei ce se tem de Dumnezeu şi se străduiesc să facă ce este drept în ochii săi se pot simţi liberi să se apropie de el în rugăciune, având toată încrederea că el îi va asculta.

Ceea ce „înveseleşte inima“

Folosind o comparaţie sugestivă, Solomon spune: „O privire prietenoasă [lumina ochilor, NW] înveseleşte inima, veştile bune întăresc oasele“ (Proverbele 15:30). Oasele se „întăresc“ când sunt pline de măduvă. Aceasta înviorează tot corpul şi înveseleşte inima. Iar o inimă veselă dă strălucire ochilor. Acelaşi efect are şi o veste bună.

Nu ne încurajează veştile despre extinderea la scară mondială a închinării la Iehova? Într-adevăr, când auzim cât de mult se realizează în lucrarea de predicare a Regatului şi de facere de discipoli ne simţim încurajaţi să luăm parte mai mult la lucrarea de predicare (Matei 24:14; 28:19, 20). Experienţele celor ce îl acceptă pe Iehova ca Dumnezeu al lor şi devin slujitori ai săi ne umplu inima de bucurie. Dat fiind că „o veste bună venită dintr-o ţară depărtată“ are un efect atât de puternic, este important să raportăm cu conştiinciozitate şi exactitate ce am făcut în lucrarea de predicare! — Proverbele 25:25.

„Smerenia merge înaintea slavei“

Subliniind importanţa faptului de a accepta disciplinarea sub diversele ei forme, înţeleptul rege spune: „Urechea care ia aminte la mustrarea care duce la viaţă va rămâne printre înţelepţi. Cel care leapădă învăţătura îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel care ascultă mustrarea capătă pricepere [dobândeşte inimă, NW]“ (Proverbele 15:31, 32). Mustrarea, sau disciplinarea, atinge inima cuiva şi i-o îndreaptă, dându-i o judecată sănătoasă. Nu este de mirare că „nuiaua disciplinei“ dezlipeşte ‘nebunia de inima copilului’ (Proverbele 22:15). Cel ce acceptă disciplinarea dobândeşte inimă, adică o motivaţie corectă. Însă cel ce respinge disciplinarea dispreţuieşte viaţa.

Într-adevăr, este în folosul nostru să acceptăm cu umilinţă să fim disciplinaţi. Aceasta are drept rezultat nu numai mulţumire sufletească, progres, bucurie şi realizări, ci şi glorie şi viaţă. În încheiere, Proverbele 15:33 spun: „Frica de DOMNUL este şcoala înţelepciunii şi smerenia merge înaintea slavei“.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 17]

O atmosferă iubitoare în familie este mai de dorit decât multe mâncăruri scumpe

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Chiar dacă avem limite, o atitudine pozitivă ne poate ajuta să creştem în cunoştinţă

[Legenda fotografiei de la pagina 19]

O discuţie confidenţială presupune împărtăşirea de idei şi de sentimente sincere

[Legenda fotografiei de la pagina 20]

Ştii cum ‘întăreşte oasele’ o veste bună?