Când cineva drag îl părăseşte pe Iehova

MARK şi Louise sunt Martori ai lui Iehova. * Cu multă dragoste şi grijă, ei i-au învăţat pe copiii lor adevărurile biblice, aşa cum îi îndeamnă Sfintele Scripturi pe părinţii creştini (Proverbele 22:6; 2 Timotei 3:15). Din nefericire, când au devenit adulţi, nu toţi copiii lor au continuat să-i slujească lui Iehova. „Mă doare sufletul când mă gândesc la copiii care s-au rătăcit“, spune Louise. „Cum să-mi ascund zi de zi durerea? Când alţii vorbesc despre fiii lor, mi se pune un nod în gât şi abia îmi reţin lacrimile.“

Într-adevăr, când cineva alege să-l părăsească pe Iehova şi modul de viaţă creştin, membrii fideli ai familiei suferă foarte mult. „Îmi iubesc enorm sora“, spune Irene. „Aş face orice s-o văd că se întoarce la Iehova!“ Maria, al cărei frate l-a părăsit pe Iehova şi duce o viaţă imorală, spune: „Mi-a fost foarte greu, întrucât în toate celelalte privinţe a fost un frate minunat. Îi simt lipsa mai ales la reuniunile mari de familie“.

De ce este atât de greu?

De ce pierderea spirituală a unui copil sau a altei persoane dragi le provoacă o durere atât de mare rudelor creştine? Deoarece ele ştiu că Biblia le promite viaţă veşnică pe un pământ paradiziac celor care-i rămân loiali lui Iehova (Psalmul 37:29; 2 Petru 3:13; Revelaţia 21:3–5). Ei aşteaptă cu nerăbdare să se bucure de aceste binecuvântări alături de soţul, soţia, copiii, părinţii, fraţii şi nepoţii lor. Cât de dureros e pentru ei gândul că un membru al familiei care nu-i mai slujeşte lui Iehova ar putea pierde această perspectivă! Şi chiar în privinţa vieţii actuale, creştinii înţeleg că legile şi principiile lui Iehova sunt spre binele lor. E de înţeles, aşadar, de ce creştinii simt o mare durere când îi văd pe cei dragi că seamănă într-un mod care le aduce roade amare. — Isaia 48:17, 18; Galateni 6:7, 8.

 Celor care nu au trecut prin această experienţă tristă le poate fi greu să înţeleagă ce efect devastator are ea asupra cuiva. Practic, este afectat aproape orice aspect al vieţii. „Îmi era din ce în ce mai greu să particip la întrunirile creştine şi să-i văd pe părinţi râzând şi vorbind cu copiii lor“, spune Louise. „Orice eveniment fericit este umbrit de sentimentul de gol pe care îl ai când cineva drag nu e prezent.“ Un bătrân creştin îşi aminteşte că patru ani nu s-au mai putut bucura de compania fiicei soţiei lui. El spune: „Adesea, era dificil chiar şi în momentele plăcute. Dacă îi făceam soţiei mele un cadou sau mergeam în weekend într-un loc frumos, ea începea să plângă la gândul că nu puteam împărtăşi aceste clipe fericite cu fiica ei“.

Este oare exagerată reacţia acestor creştini? Nu neapărat. Într-o oarecare măsură, ei reflectă calităţile lui Iehova, după imaginea căruia suntem creaţi (Geneza 1:26, 27). Ce înseamnă acest lucru? Ce a simţit Iehova când poporul său Israel s-a răzvrătit împotriva lui? Din Psalmul 78:38–41 înţelegem că Iehova a fost mâhnit şi îndurerat. Totuşi, cu răbdare, el i-a avertizat şi i-a disciplinat, iertându-i de repetate ori când demonstrau căinţă. Evident, Iehova se ataşează de fiecare fiinţă creată de el, ‘lucrarea mâinilor sale’, şi nu renunţă cu uşurinţă la ele (Iov 14:15; Iona 4:10, 11). El  i-a înzestrat pe oameni cu aceeaşi capacitate de a se ataşa cu loialitate de alţii, iar legăturile de familie pot fi deosebit de puternice. Aşadar, nu este deloc surprinzătoare suferinţa celor ce pierd din punct de vedere spiritual un membru drag al familiei.

Într-adevăr, pierderea spirituală a cuiva drag este una dintre cele mai mari încercări care se pot abate asupra adevăraţilor închinători (Faptele 14:22). Isus a spus că acceptarea mesajului său avea să aducă dezbinare în unele familii (Matei 10:34–38). Aceasta nu pentru că mesajul în sine cauzează dezbinare, ci pentru că membrii necredincioşi sau infideli provoacă o ruptură în familie respingând, părăsind sau chiar împotrivindu-se modului de viaţă creştin. Putem fi însă recunoscători că, în astfel de încercări copleşitoare, Iehova nu îi lasă pe cei fideli fără ajutor. Dacă în prezent suferi din cauza unei persoane dragi care a părăsit adevărul, ce principii biblice te pot ajuta să suporţi durerea şi să găseşti într-o anumită măsură bucurie şi mulţumire?

Ajutor pentru a suporta

„Zidindu-vă . . . păstraţi-vă în iubirea lui Dumnezeu“ (Iuda 20, 21). În funcţie de situaţie, poate că în momentul de faţă nu poţi face nimic ca să ajuţi un membru al familiei care nu-i mai slujeşte lui Iehova. Cu toate acestea, poţi şi trebuie să te zideşti pe tine însuţi şi pe ceilalţi membri fideli ai familiei. Doi dintre cei trei fii ai Veronicăi au părăsit adevărul. Ea spune: „Mie şi soţului meu ni s-a reamintit că numai dacă rămânem tari spiritualiceşte vom fi cel mai bine pregătiţi să-i primim înapoi pe fiii noştri când îşi vor veni în fire. Ce s-ar fi întâmplat cu fiul risipitor dacă tatăl său n-ar fi fost pregătit să-l primească?“

Pentru a fi puternic spiritualiceşte, fii absorbit de activităţile spirituale. Acest lucru presupune un program de studiere profundă a Bibliei şi participarea cu regularitate la întruniri. În măsura în care îţi permit împrejurările, pune-te la dispoziţie pentru a-i ajuta pe alţii din congregaţie. E adevărat, la început, îţi va veni greu să te implici în astfel de activităţi. Veronica îşi aminteşte: „Prima reacţie a fost să mă izolez, asemenea unui animal rănit. Dar soţul meu a insistat să ne păstrăm bunele obiceiuri spirituale. Avea întotdeauna grijă să mergem la întruniri. Când a trebuit să participăm la un congres, mi-am adunat tot curajul ca să merg acolo şi să întâlnesc oameni. Totuşi, programul ne-a apropiat mai mult de Iehova. Acel congres a avut un efect ziditor în special asupra fiului nostru care a rămas fidel“.

Maria, menţionată anterior, consideră că e deosebit de util să se menţină ocupată în lucrarea de predicare, iar în prezent ajută patru persoane să studieze Biblia. În mod asemănător, Laura spune: „Chiar dacă n-am avut acelaşi succes ca alţi părinţi cu copiii lor şi încă plâng în fiecare zi, îi mulţumesc lui Iehova că am mesajul perfect al Bibliei, care poate ajuta familiile în aceste zile din urmă“. Ken şi Eleanor, ai căror copii au părăsit congregaţia  creştină când au devenit adulţi, au aranjat în aşa fel lucrurile încât să se mute şi să slujească cu timp integral într-o zonă unde este nevoie mai mare de vestitori ai Regatului. Acest lucru i-a ajutat să privească lucrurile cu obiectivitate şi să nu se lase copleşiţi de durere.

Nu-ţi pierde speranţa. Iubirea „speră totul“ (1 Corinteni 13:7). Ken, menţionat mai înainte, spune: „Când copiii noştri au părăsit calea adevărului, mă simţeam ca şi cum ar fi murit. Însă, după moartea surorii mele, am văzut altfel lucrurile. Sunt recunoscător că fiii mei nu au murit literalmente şi că Iehova le lasă încă o uşă deschisă ca să se întoarcă la el“. Într-adevăr, experienţa arată că mulţi care au părăsit adevărul se întorc în cele din urmă. — Luca 15:11–24.

Nu te învinovăţi. Îndeosebi părinţii au tendinţa să privească înapoi şi să regrete că nu au acţionat altfel în anumite situaţii. Însă ideea principală pe care o transmite textul din Ezechiel 18:20 este că Iehova îl consideră responsabil pentru alegerea greşită pe cel care păcătuieşte, nu pe părinţii acestuia. E interesant că, deşi cartea Proverbele vorbeşte deseori despre obligaţia părinţilor de a-şi creşte copiii pe calea cea dreaptă, ea conţine de patru ori mai multe sfaturi prin care îi îndeamnă pe tineri să-şi asculte părinţii. Da, copiii au responsabilitatea de a fi receptivi la educaţia biblică pe care le-o dau părinţii lor imperfecţi. Probabil că la momentul respectiv ai făcut tot ce a depins de tine. Totuşi, chiar dacă tu consideri că ai făcut anumite greşeli şi că eşti într-adevăr vinovat de ele, aceasta nu înseamnă că acele greşeli au fost cauza pentru care cel drag a părăsit adevărul. Oricum, nu are rost să-ţi tot reproşezi „dacă aş fi procedat altfel . . .“. Învaţă din greşeli, fii hotărât să nu le mai repeţi şi roagă-l pe Iehova să te ierte (Psalmul 103:8–14; Isaia 55:7). Apoi priveşte spre viitor, nu spre trecut.

Fii răbdător cu alţii. Poate că unii nu vor şti cum să te încurajeze şi să te consoleze, mai ales dacă nu au trecut printr-o experienţă asemănătoare. În plus, oamenii înţeleg în mod diferit încurajarea sau consolarea. De aceea, dacă unii spun lucruri care te supără, aplică sfatul apostolului Pavel din Coloseni 3:13: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi cu mărinimie unii pe alţii dacă cineva are motiv de plângere împotriva altuia“.

Respectă măsurile stabilite de Iehova în vederea disciplinării. Dacă o rudă a ta a fost disciplinată de congregaţie, nu uita că aceasta este o măsură stabilită de Iehova şi este spre binele tuturor, inclusiv al celui ce a păcătuit (Evrei 12:11). Prin urmare, împotriveşte-te oricărei tendinţe de a-i critica pe bătrânii care s-au ocupat de caz sau deciziile lor. Nu uita că cele mai bune rezultate se obţin dacă acţionăm în maniera stabilită de Iehova; a ne împotrivi măsurilor sale nu face decât să ne aducă şi mai multă suferinţă.

După eliberarea Israelului din Egipt, Moise a slujit şi ca judecător (Exodul 18:13–16). Întrucât o judecată în favoarea unuia era probabil în defavoarea altuia, ne putem imagina că unii erau nemulţumiţi de hotărârile luate de Moise. Probabil că nemulţumirea faţă de hotărârile judecătoreşti date de Moise a fost şi ea printre motivele pentru care unii s-au răzvrătit împotriva conducerii sale. Totuşi, Iehova îl folosea pe Moise ca să-i conducă poporul; Iehova i-a pedepsit, nu pe Moise, ci pe  rebeli şi pe membrii familiilor acestora care i-au susţinut (Numeri 16:31–35). De aici învăţăm că trebuie să ne străduim să respectăm şi să susţinem deciziile celor care, în prezent, au autoritate teocratică.

De pildă, Delores îşi aminteşte cât de greu i-a fost să-şi păstreze echilibrul când fiica sa a fost disciplinată de congregaţie. Ea spune: „Mi-a fost de ajutor să citesc şi să recitesc articolele care vorbeau despre rezonabilitatea măsurilor stabilite de Iehova. Mi-am făcut un caiet special cu idei din cuvântări şi articole care să mă ajute să suport situaţia şi să merg mai departe“. Astfel, ajungem la un alt ajutor important.

Exprimă-ţi sentimentele. Probabil te vei simţi mult mai bine dacă vei vorbi cu unu sau doi prieteni înţelegători, în care ai încredere. Când vrei să discuţi cu cineva, alege-ţi prietenii care te vor ajuta să păstrezi o atitudine pozitivă. Cu siguranţă, cel mai bine te vei simţi dacă ‘îţi vei vărsa inima’ înaintea lui Iehova în rugăciune * (Psalmul 62:7, 8). De ce? Deoarece el înţelege pe deplin profunzimea sentimentelor tale. De pildă, poate ţi se pare nedrept că trebuie să treci prin această situaţie dureroasă. În fond, nu tu l-ai părăsit pe Iehova. Vorbeşte-i lui Iehova despre sentimentele tale şi cere-i să te ajute să nu mai suferi atât de mult. — Psalmul 37:5.

Cu timpul, vei reuşi să-ţi controlezi mai bine sentimentele. Până atunci, nu renunţa la eforturile de a face voinţa Tatălui ceresc şi nu le considera niciodată zadarnice (Galateni 6:9). Gândeşte-te că dacă îl părăsim pe Iehova, problemele nu dispar. Însă, dacă îi rămânem loiali, el ne va ajuta să depăşim încercările cu care ne confruntăm. Fii sigur că Iehova înţelege cât de grea e situaţia ta şi va continua să-ţi dea forţa necesară la momentul potrivit. — 2 Corinteni 4:7; Filipeni 4:13; Evrei 4:16.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 19]

Cum să faci faţă

◆ „Zidindu-vă . . . păstraţi-vă în iubirea lui Dumnezeu.“ — Iuda 20, 21.

◆ Nu-ţi pierde speranţa. — 1 Corinteni 13:7.

◆ Nu te învinovăţi. — Ezechiel 18:20.

◆ Fii răbdător cu alţii. — Coloseni 3:13.

◆ Respectă măsurile stabilite de Iehova în vederea disciplinării. — Evrei 12:11.

◆ Exprimă-ţi sentimentele. — Psalmul 62:7, 8.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 21]

L-ai părăsit pe Iehova?

Dacă da, indiferent de motiv, relaţiile cu Iehova şi viitorul tău etern sunt în mare pericol. Poate că intenţionezi să te întorci la Iehova. Depui eforturi serioase chiar acum? Sau amâni până „va veni timpul“? Nu uita, norii negri ai Armaghedonului se apropie cu repeziciune. În plus, viaţa în acest sistem de lucruri e scurtă şi nesigură. Nimeni nu poate şti dacă mâine va mai fi în viaţă (Psalmul 102:3; Iacov 4:13, 14). Un bărbat care a fost diagnosticat cu o boală incurabilă a mărturisit: „Am aflat despre această boală când îi slujeam lui Iehova cu timp integral; conştiinţa mea era curată. Este cel mai frumos sentiment pe care îl pot avea acum“. Imaginează-ţi însă cum s-ar fi simţit el dacă s-ar fi îmbolnăvit într-un moment când ar fi gândit: „Într-o zi am să mă întorc la Iehova!“ Dacă l-ai părăsit pe Iehova, acum este momentul să te întorci la el.

[Legenda fotografiilor de la pagina 18]

Faptul de a fi absorbit de activităţile spirituale te poate ajuta să priveşti lucrurile obiectiv