Cum să ne apropiem de ‘Cel care ascultă rugăciunea’

„Tu, care asculţi rugăciunea, la Tine vor veni toţi oamenii.“ — PSALMUL 65:2.

1. Prin ce se deosebeşte omul de celelalte fiinţe vii de pe pământ, şi, prin urmare, ce posibilitate avem?

DINTRE toate fiinţele vii de pe pământ, numai omul este înzestrat cu capacitatea de a i se închina Creatorului. Doar noi, oamenii, avem necesităţi spirituale şi dorinţa de a ni le satisface. Fiecare dintre noi are deci posibilitatea extraordinară de a cultiva relaţii strânse cu Tatăl nostru ceresc.

2. Ce efect a avut păcatul asupra relaţiilor dintre om şi Creator?

² Dumnezeu l-a creat pe om cu capacitatea de a comunica cu Făuritorul său. Când au fost creaţi, Adam şi Eva erau fără păcat. Astfel ei se puteau apropia de Dumnezeu cu aceeaşi libertate cu care un copil se apropie de tatăl lui. Însă, când au păcătuit, au pierdut acest privilegiu măreţ. Ei nu au ascultat de Dumnezeu şi şi-au stricat relaţiile cu el (Geneza 3:8–13, 17–24). Înseamnă aceasta că descendenţii imperfecţi ai lui Adam nu mai pot să comunice cu Dumnezeu? Nu, Iehova încă le permite să se apropie de el, însă cu anumite condiţii. Care sunt acestea?

Condiţii necesare pentru a ne apropia de Dumnezeu

3. Cum trebuie oamenii păcătoşi să se apropie de Dumnezeu, şi ce exemplu avem în acest sens?

³ Un episod în legătură cu doi dintre fiii lui Adam ne ajută să înţelegem ce anume îi cere Dumnezeu omului imperfect care doreşte să se apropie de El. Atât Cain, cât şi Abel au încercat să se apropie de Dumnezeu aducându-i ofrande, sau jertfe. Ofranda lui Abel a fost primită, dar a lui Cain, nu (Geneza 4:3–5). De ce? În Evrei 11:4 se spune: „Prin credinţă Abel i-a oferit lui Dumnezeu o jertfă de o valoare mai mare decât cea a lui Cain, credinţă prin care i s-a depus mărturie că era drept“. Aşadar, credinţa este o condiţie necesară pentru a ne apropia de Dumnezeu. O altă condiţie reiese din ceea ce Iehova i-a spus lui Cain: „Dacă faci bine, nu vei fi bine primit?“ Da, Dumnezeu i-ar fi permis lui Cain să se apropie de el dacă acesta ar fi făcut binele. Însă Cain a desconsiderat sfatul lui Dumnezeu, l-a ucis pe Abel şi a ajuns un proscris (Geneza 4:7–12). Astfel, încă de la începutul istoriei umane s-a arătat cu claritate cât de important este să ne apropiem de Dumnezeu prin credinţă şi lucrări bune.

4. Ce anume trebuie să recunoaştem pentru a ne apropia de Dumnezeu?

⁴ Dacă dorim să ne apropiem de Dumnezeu este esenţial să recunoaştem că suntem păcătoşi. Toţi oamenii sunt păcătoşi, iar păcatul este un obstacol în calea apropierii de Dumnezeu. Referindu-se la situaţia Israelului, profetul Ieremia a scris: „Am păcătuit . . . Te-ai învăluit ca într-un nor, ca rugăciunea să nu străbată la Tine“ (Plângerile 3:42, 44). Cu toate acestea, de-a lungul istoriei, Dumnezeu a fost dispus să asculte rugăciunile celor care s-au apropiat de el cu credinţă şi cu o atitudine  corectă a inimii, respectându-i poruncile (Psalmul 119:145). Cine au fost unii dintre aceştia, şi ce putem învăţa din rugăciunile lor?

5, 6. Ce putem învăţa din modul în care s-a apropiat Avraam de Dumnezeu?

⁵ Unul dintre aceştia a fost Avraam. Dumnezeu i-a permis să se apropie de El, numindu-l chiar „prietenul Meu“ (Isaia 41:8). Ce putem învăţa din modul în care Avraam s-a apropiat de Dumnezeu? Acest patriarh fidel i-a pus lui Iehova o întrebare în legătură cu un moştenitor, spunând: „Dumnezeule, ce-mi vei da? Căci mor fără copii“ (Geneza 15:2, 3; 17:18). Altă dată, el l-a întrebat îngrijorat pe Dumnezeu cine avea să fie salvat când urma să-şi execute sentinţa asupra oamenilor nelegiuiţi din Sodoma şi Gomora (Geneza 18:23–33). De asemenea, Avraam l-a implorat pe Dumnezeu pentru alţii (Geneza 20:7, 17). Şi, la fel ca Abel, uneori Avraam s-a apropiat de Dumnezeu aducându-i ofrande. — Geneza 22:9–14.

⁶ De fiecare dată, Avraam i s-a adresat lui Iehova fără ezitare. Însă, deşi a avut libertate de exprimare, el a dovedit o concepţie umilă despre poziţia sa în raport cu Creatorul. Să observăm cuvintele sale pline de respect consemnate în Geneza 18:27: „Iată, Te rog, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu, care nu sunt decât praf şi cenuşă“. Ce atitudine demnă de imitat!

7. Pentru ce lucruri s-au rugat lui Iehova patriarhii?

⁷ Patriarhii s-au rugat lui Iehova pentru diverse lucruri şi au fost ascultaţi. Iacov a rostit o rugăciune sub formă de jurământ. După ce i-a cerut ajutor lui Dumnezeu, el i-a promis solemn: „Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da“ (Geneza 28:20–22). Mai târziu, când urma să se întâlnească cu fratele său, Iacov l-a implorat pe Iehova să-l ocrotească, spunând: „Scapă-mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el“ (Geneza 32:9–12). Patriarhul Iov s-a apropiat de Iehova în folosul membrilor familiei lui, aducându-i lui Dumnezeu jertfe în numele acestora. Când cei trei prieteni ai lui Iov au păcătuit prin vorbele lor, Iov s-a rugat pentru ei, iar Iehova „l-a primit [ascultat, NW] pe Iov“ (Iov 1:5; 42:7–9). Aceste relatări ne ajută să înţelegem care sunt unele lucruri despre care i-am putea vorbi lui Iehova în rugăciune. Înţelegem, de asemenea, că Iehova este dispus să asculte rugăciunile celor care se apropie de el aşa cum se cuvine.

 Sub legământul Legii

8. Sub legământul Legii, cum i se prezentau lui Iehova în rugăciune problemele care afectau întregul popor?

⁸ După ce a eliberat naţiunea Israel din Egipt, Iehova i-a dat legământul Legii. Legea prevedea cadrul în care oamenii se puteau apropia de Dumnezeu printr-o preoţie instituită. Unii leviţi erau desemnaţi să slujească în calitate de preoţi în folosul poporului. Când apăreau probleme de importanţă naţională, un reprezentant al poporului — uneori un rege sau un profet — îi prezenta lui Dumnezeu problema în rugăciune (1 Samuel 8:21, 22; 14:36–41; Ieremia 42:1–3). De exemplu, cu ocazia dedicării templului, regele Solomon s-a rugat din inimă lui Iehova. Iehova a arătat că ascultase rugăciunea lui Solomon umplând templul cu gloria Sa şi spunând: „Urechile Mele vor fi atente la rugăciunea făcută în locul acesta“. — 2 Cronici 6:12—7:3, 15.

9. Care era o cerinţă pentru ca Iehova să permită apropierea de el la sanctuar?

⁹ În Legea dată Israelului, Iehova a inclus o cerinţă pentru acceptarea celor care se apropiau de el la sanctuar. Care anume? În fiecare dimineaţă şi în fiecare seară, pe lângă faptul că aducea jertfe de animale, marele preot trebuia să ardă înaintea lui Iehova tămâie parfumată. Mai târziu şi subpreoţii au făcut acest lucru, mai puţin în Ziua Ispăşirii. Dacă preoţii nu aduceau acest omagiu, Iehova nu accepta serviciul lor. — Exodul 30:7, 8; 2 Cronici 13:11.

10, 11. De unde ştim că Iehova asculta şi rugăciunile personale?

¹⁰ Dar, în Israelul antic, se puteau apropia oamenii de Dumnezeu doar prin reprezentanţii desemnaţi? Nu, Scripturile arată că Iehova asculta cu plăcere şi rugăciunile personale. În rugăciunea de dedicare a templului, Solomon l-a implorat pe Iehova: „Dacă un om, dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni şi cereri . . . şi va întinde mâinile spre casa aceasta, ascultă din ceruri“ (2 Cronici 6:29, 30). Potrivit relatării lui Luca, atunci când Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul, aducea ofranda de tămâie în sanctuar, o mulţime de închinători ai lui Iehova care nu erau preoţi ‘se rugau afară’. După cât se pare, poporul îşi făcuse obiceiul să se roage în afara sanctuarului în timp ce i se aducea tămâie lui Iehova pe altarul de aur. — Luca 1:8–10.

¹¹ Astfel, când oamenii se apropiau de Iehova în modul stabilit, El asculta cu plăcere cererile celor ce reprezentau naţiunea, dar şi pe ale oamenilor care i se adresau personal. În prezent, deşi nu suntem sub legământul Legii, putem trage învăţăminte valoroase despre rugăciune din modul în care israeliţii din vechime s-au apropiat de Dumnezeu.

În congregaţia creştină

12. Ce cadru pentru apropierea de Iehova este stabilit pentru creştini?

¹² Noi ne aflăm acum sub sistemul creştin. Nu mai există un templu fizic în care preoţii să reprezinte poporul lui Dumnezeu sau spre care să ne îndreptăm când ne rugăm. Totuşi,  Iehova a stabilit un cadru pentru a ne apropia de el. Care este acesta? În 29 e.n., când Cristos a fost uns şi numit Mare Preot, a început să funcţioneze un templu spiritual. * Acest templu spiritual era noul cadru pentru a ne apropia de Iehova în închinare pe baza jertfei conciliatoare a lui Isus Cristos. — Evrei 9:11, 12.

13. Faceţi o paralelă între templul din Ierusalim şi templul spiritual în ce priveşte rugăciunea.

¹³ Multe caracteristici ale templului din Ierusalim prefigurează diverse aspecte ale templului spiritual, inclusiv cele referitoare la rugăciune (Evrei 9:1–10). Ce a reprezentat, de pildă, tămâia care se oferea dimineaţa şi seara pe altarul pentru tămâie din Locul Sfânt al templului? Potrivit cărţii Revelaţia, „tămâia reprezintă rugăciunile sfinţilor“ (Revelaţia 5:8; 8:3, 4). David a scris sub inspiraţie divină: „Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta“ (Psalmul 141:2). Astfel, în sistemul creştin, tămâia parfumată reprezintă rugăciunile plăcute lui Iehova şi laudele aduse lui. — 1 Tesaloniceni 3:10.

14, 15. Ce se poate spune în legătură cu apropierea de Iehova despre: a) creştinii unşi; b) „alte oi“?

¹⁴ Cine se poate apropia de Dumnezeu la acest templu spiritual? La templul fizic, preoţii şi leviţii aveau privilegiul să slujească în curtea interioară, dar numai preoţii puteau intra în Locul Sfânt. Creştinii unşi care au speranţă cerească se bucură de o stare spirituală unică prefigurată de curtea interioară şi de Locul Sfânt, o stare care le permite să-i înalţe rugăciuni şi laude lui Dumnezeu.

¹⁵ Dar ce se poate spune despre cei care au speranţă pământească, „alte oi“ (Ioan 10:16)? Profetul Isaia a lăsat să se înţeleagă că oameni din multe naţiuni aveau să vină să i se închine lui Iehova „în zilele din urmă“ (Isaia 2:2, 3). El a mai scris că ‘străinii’ aveau să se alipească de Iehova. Arătând dispoziţia sa de a-i accepta, Dumnezeu a spus: „Şi-i voi umple de veselie în casa Mea de rugăciune“ (Isaia 56:6, 7). În Revelaţia 7:9–15 se dau şi alte detalii, descriindu-se „o mare mulţime“ din „toate naţiunile“ care vine să se închine şi să se roage lui Dumnezeu „zi şi noapte“ stând în picioare în curtea exterioară a templului spiritual. Ce încurajator este să ne gândim că toţi slujitorii de azi ai lui Dumnezeu se pot apropia de El cu deplina convingere că sunt ascultaţi!

Ce rugăciuni sunt ascultate?

16. Ce putem învăţa cu privire la rugăciune de la creştinii din secolul I?

¹⁶ Creştinii din secolul I erau oameni ai rugăciunii. Cu privire la ce lucruri s-au rugat ei? Bătrânii creştini au cerut îndrumare pentru a alege bărbaţi care să se ocupe de diverse responsabilităţi în congregaţie (Faptele 1:24, 25; 6:5, 6). Epafras s-a rugat pentru colaboratorii săi în credinţă (Coloseni 4:12). Membrii congregaţiei din Ierusalim s-au rugat pentru Petru, care era în închisoare (Faptele 12:5). Primii creştini s-au rugat lui Dumnezeu să dea dovadă de curaj în pofida opoziţiei. Ei au spus:  „Iehova, acordă atenţie ameninţărilor lor şi fă ca sclavii tăi să continue să spună cuvântul tău cu toată îndrăzneala“ (Faptele 4:23–30). Discipolul Iacov i-a îndemnat pe creştini să se roage pentru înţelepciune când trec prin încercări (Iacov 1:5). Îi cereţi şi voi lui Iehova astfel de lucruri în rugăciunile voastre?

17. Ale cui rugăciuni sunt ascultate de Iehova?

¹⁷ Dumnezeu nu ascultă toate rugăciunile. Cum putem deci să ne rugăm lui aşa încât să fim siguri că rugăciunile noastre vor fi ascultate? Oamenii fideli din trecut ale căror rugăciuni au fost ascultate de Dumnezeu s-au apropiat de El cu sinceritate şi cu o atitudine corectă a inimii. Ei au avut credinţă şi au dovedit-o prin lucrări bune. Putem fi siguri că şi în prezent Iehova îi va asculta pe cei care se apropie de el în felul acesta.

18. Menţionaţi o cerinţă pe care trebuie s-o aibă în vedere creştinii pentru ca rugăciunile lor să fie ascultate.

¹⁸ Dar mai există o cerinţă. Apostolul Pavel a arătat acest lucru, spunând: „Prin intermediul lui . . . avem acces la Tatăl printr-un singur spirit“. Când a spus „prin intermediul lui“, Pavel s-a referit la Isus Cristos (Efeseni 2:13, 18). Într-adevăr, putem să ne apropiem de Tatăl numai prin Isus. — Ioan 14:6; 15:16; 16:23, 24.

19. a) Când a devenit ofranda de tămâie a israeliţilor dezgustătoare pentru Iehova? b) Ce putem face ca să fim siguri că rugăciunile noastre sunt pentru Iehova ca tămâia parfumată?

¹⁹ Aşa cum s-a menţionat, tămâia oferită de preoţii israeliţi reprezintă rugăciunile slujitorilor fideli, care sunt ascultate de Dumnezeu. Uneori însă ofrandele de tămâie ale israeliţilor au fost dezgustătoare pentru Iehova. Aşa au stat lucrurile, de pildă, când israeliţii ardeau tămâie în templu şi în acelaşi timp se plecau în faţa idolilor (Ezechiel 8:10, 11). În mod asemănător, azi, rugăciunile celor care pretind că îi slujesc lui Iehova, dar care practică lucruri ce contravin legilor sale sunt ca un miros respingător pentru el (Proverbele 15:8). Aşadar, să ne păstrăm curaţi în toate aspectele vieţii astfel încât rugăciunile noastre să fie pentru Dumnezeu ca tămâia parfumată. Iehova ascultă cu plăcere rugăciunile celor ce urmează căile sale drepte (Ioan 9:31). Totuşi, rămân câteva întrebări: Cum trebuie să ne rugăm? Pentru ce ne putem ruga? Şi cum ne răspunde Dumnezeu la rugăciuni? În următorul articol se va răspunde, printre altele, şi la aceste întrebări.

[Notă de subsol]

Puteţi să explicaţi?

• Cum pot oamenii imperfecţi să se apropie de Dumnezeu aşa încât să fie ascultaţi?

• Cum putem să-i imităm pe patriarhi în privinţa rugăciunii?

• Ce învăţăm din rugăciunile creştinilor din secolul I?

• Când sunt rugăciunile noastre înaintea lui Dumnezeu ca tămâia parfumată?

[Întrebări de studiu]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

De ce a primit Dumnezeu ofranda lui Abel, dar nu şi pe cea a lui Cain?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 24]

„Nu sunt decât praf şi cenuşă“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]

„Îţi voi da a zecea parte“

[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]

Sunt rugăciunile tale înaintea lui Iehova ca tămâia parfumată?