Cuvântul lui Iehova este viu

Idei importante din cartea a cincea a Psalmilor

BOGATUL spune: „Fiii noştri să fie ca nişte vlăstare care cresc în tinereţea lor şi fiicele noastre ca nişte coloane ale colţului, sculptate în stilul palatelor; grânarele noastre să fie pline. . . turmele noastre să fie înmulţite cu miile“. Mai mult, bogaţii ar putea striga: „Ferice de poporul care stă astfel!“ Spre deosebire de aceştia însă, psalmistul spune: „Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este DOMNUL, [Iehova, NW]!“ (Psalmul 144:12–15). Şi cum ar putea fi altfel? Iehova este fericitul Dumnezeu, şi, prin urmare, închinătorii săi au parte de fericire (1 Timotei 1:11). Acest adevăr reiese cu claritate din ultima culegere de cântări inspirate, care cuprinde Psalmii 107 până la 150.

În plus, cartea a cincea a Psalmilor scoate în evidenţă calităţile sublime ale lui Iehova, printre care bunătatea iubitoare, fidelitatea şi bunătatea sa. Cu cât cunoaştem şi înţelegem mai bine personalitatea lui Dumnezeu, cu atât ne simţim mai îndemnaţi să îl iubim şi să ne temem de el. Toate acestea contribuie la fericirea noastră. Ce mesaj preţios transmite cartea a cincea a Psalmilor! — Evrei 4:12.

FERICIŢI DATORITĂ BUNĂTĂŢII IUBITOARE A LUI IEHOVA

(Psalmii 107:1—119:176)

„O, de ar lăuda oamenii pe DOMNUL pentru bunătatea Lui [iubitoare, NW] şi pentru lucrările Lui minunate faţă de fiii oamenilor“, au cântat evreii exilaţi la întoarcerea din captivitatea babiloniană (Psalmul 107:8, 15, 21, 31). Aducându-i laude lui Dumnezeu, David a cântat: „Adevărul Tău [fidelitatea ta, NW] [ajunge] până la nori“ (Psalmul 108:4). În următoarea cântare, el s-a rugat: „Ajută-mi, DOAMNE Dumnezeul meu! Scapă-mă, după bunătatea Ta [iubitoare, NW]“ (Psalmul 109:18, 19, 26). Psalmul 110 este o profeţie despre guvernarea mesianică. Psalmul 111:10 declară: „Frica de DOMNUL este începutul înţelepciunii“, iar în următorul psalm se spune: „Ferice de omul care se teme de DOMNUL“. — Psalmul 112:1.

Psalmii 113 la 118 sunt numiţi psalmi Hallel, deoarece folosesc de repetate ori expresia „Halleluiah“, care înseamnă „Lăudaţi-l pe Iah!“. Potrivit Mişnei, o lucrare din secolul al III-lea în care sunt consemnate tradiţiile orale străvechi, aceste cântări erau intonate cu ocazia Paştelui şi a celor trei sărbători anuale evreieşti. Cel mai lung psalm, şi totodată cel mai lung capitol al Bibliei, este Psalmul 119 care preamăreşte cuvântul, sau mesajul, revelat al lui Iehova.

Răspunsuri la întrebări biblice:

109:23 — Ce a vrut să spună David prin cuvintele: „Pier ca umbra care se lungeşte“? În mod poetic, David a spus că simţea că i se apropie moartea. — Psalmul 102:11.

110:1, 2 — Ce a făcut „Domnul [lui David]“, Isus Cristos, cât timp a stat la dreapta lui Dumnezeu? Imediat după înviere, Isus s-a urcat la cer, la dreapta lui Dumnezeu, şi a aşteptat până în 1914 ca să înceapă să domnească în calitate de Rege. În tot acest timp, Isus a domnit peste continuatorii săi unşi, îndrumându-i în lucrarea de predicare şi de facere de discipoli şi pregătindu-i ca să domnească împreună cu el în Regatul său. — Matei 24:14; 28:18–20; Luca 22:28–30.

 110:4 — Pentru ce „a jurat“ Iehova şi „nu-I va părea rău“? Acest jurământ se referă la legământul pe care Iehova l-a făcut cu Isus Cristos pentru ca acesta să slujească în calitate de Rege şi Mare Preot. — Luca 22:29.

113:3 — În ce fel este numele lui Iehova lăudat de la „răsăritul soarelui până la apusul lui“? Acest lucru presupune mai mult decât faptul că un grup de persoane i se închină lui Dumnezeu în fiecare zi. De la răsăritul soarelui, la est, până la apusul lui, la vest, razele soarelui luminează întregul glob. În mod asemănător, Iehova trebuie lăudat pe tot pământul, ceea ce nu se poate realiza fără o bună organizare. Ca Martori ai lui Iehova, avem preţiosul privilegiu de a-l lăuda pe Dumnezeu şi de a participa cu zel la lucrarea de anunţare a Regatului.

116:15 — Cât de scumpă este înaintea lui Iehova „moartea celor iubiţi de El [loiali lui, NW]“? Pentru Iehova, închinătorii săi sunt atât de preţioşi, încât moartea lor ca grup ar fi prea scumpă pentru a o permite. Dacă Iehova ar permite aşa ceva, ar fi ca şi cum duşmanii săi sunt mai puternici decât el. În plus, nu ar mai rămâne nimeni pe pământ ca să alcătuiască fundamentul lumii noi.

119:71 — Cum poate fi spre binele nostru faptul că suferim? Când trecem prin greutăţi putem învăţa să ne bizuim mai mult pe Iehova, să ne rugăm lui cu mai multă fervoare şi să fim mai conştiincioşi în studierea şi aplicarea principiilor biblice. În plus, felul în care reacţionăm în timp de necaz poate scoate la iveală trăsături de personalitate nedorite ce trebuie corectate. Dacă permitem suferinţei să ne rafineze, nu ne vom umple de amărăciune.

119:96 — Ce se înţelege prin cuvintele „un sfârşit al oricărei desăvârşiri“? Psalmistul vorbeşte despre desăvârşirea, sau perfecţiunea, din punct de vedere uman. El s-a gândit, probabil, la limitele concepţiei omului despre perfecţiune. În schimb, poruncile lui Dumnezeu nu au astfel de limite. Îndrumările sale se aplică în toate aspectele vieţii. Psalmistul spune: „Am văzut un sfârşit al oricărei desăvârşiri; dar porunca Ta depăşeşte orice margini“.

119:164 — Ce sugerează cuvintele a-l lăuda pe Dumnezeu „de şapte ori pe zi“? Numărul şapte indică adesea completitudine. Astfel, psalmistul declară că Iehova este demn de toată lauda.

Învăţăminte pentru noi:

107:27–31. Când va izbucni Armaghedonul, înţelepciunea lumii va fi „zadarnică“ (Revelaţia 16:14, 16). Ea nu va putea salva pe nimeni de la distrugere. Numai cei ce se îndreaptă spre Iehova pentru salvare vor trăi ca să-i aducă „mulţumiri pentru bunătatea sa iubitoare“ (NW).

109:30, 31; 110:5. În mod firesc, mâna dreaptă în care un soldat ţinea sabia nu era protejată de scut, care era ţinut în mâna stângă. În sens figurat, Iehova se află la „dreapta“ slujitorilor săi, ca să lupte pentru ei. Astfel, el îi ajută şi îi apără, un motiv excelent pentru care ar trebui să-l lăudăm „foarte mult“!

113:4–9. Iehova este atât de înălţat, încât trebuie să se coboare ca „să privească peste ceruri“. Cu toate acestea, el este plin de compasiune faţă de cel de condiţie umilă, faţă de cel sărac şi faţă de femeia stearpă. Domnul Suveran Iehova este umil şi doreşte ca închinătorii lui să se poarte cu umilinţă cu astfel de oameni. — Iacov 4:6.

114:3–7. Ceea ce învăţăm despre lucrările minunate ale lui Iehova pe care le-a înfăptuit la Marea Roşie, la râul Iordan şi la muntele Sinai ar trebui să aibă un efect profund asupra noastră. Oamenii, reprezentaţi de „pământ“, trebuie să manifeste o teamă plină de veneraţie sau, figurativ vorbind, „să se cutremure“ înaintea lui Dumnezeu.

119:97–101. Înţelepciunea, perspicacitatea şi priceperea dobândite din Cuvântul lui Dumnezeu ne ocrotesc de orice prejudiciu spiritual.

119:105. Cuvântul lui Dumnezeu este o candelă, sau o lampă, pentru picioarele noastre în sensul că ne ajută să facem faţă problemelor cu care ne confruntăm zi de zi. În sens figurat, el  ne luminează calea, întrucât vorbeşte despre scopul lui Dumnezeu cu privire la viitor.

FERICIŢI ÎN POFIDA NECAZURILOR

(Psalmii 120:1—145:21)

Cum putem face faţă situaţiilor grele şi necazurilor? Psalmii 120 la 134 oferă un răspuns clar la această întrebare. Căutând ajutorul lui Iehova, putem să trecem peste greutăţi fără să ne pierdem bucuria. Se pare că aceşti psalmi, numiţi „cântări de urcare“, erau intonaţi de israeliţi când urcau spre Ierusalim cu ocazia sărbătorilor anuale.

În Psalmii 135 şi 136 se spune despre Iehova că el îşi înfăptuieşte toată plăcerea, acest lucru fiind într-un contrast izbitor cu idolii care n-au nicio putere. Psalmul 136 este compus pentru interpretare antifonică, ultima parte a fiecărui verset fiind cântată ca răspuns la prima parte. Următorul psalm vorbeşte despre starea deznădăjduită a evreilor din Babilon care doreau să i se închine lui Iehova în Sion. Psalmii 138 la 145 sunt compuşi de David. El doreşte să-l laude pe Iehova „din toată inima“. De ce? Deoarece l-a făcut „într-un mod înfricoşător şi admirabil“, spune David (Psalmii 138:1; 139:14). În Psalmii 140 la 144, David se roagă să fie apărat de oamenii răi, cere să fie corectat cu dreptate, să fie eliberat de persecutori şi îndrumat în acţiunile sale. El scoate în evidenţă fericirea de care are parte poporul lui Iehova (Psalmul 144:15). După ce vorbeşte despre măreţia şi bunătatea lui Dumnezeu, David exclamă: „Gura mea să vestească lauda DOMNULUI şi orice făptură să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt în veci de veci“. — Psalmul 145:21.

Răspunsuri la întrebări biblice:

122:3 — În ce sens era Ierusalimul un oraş ‘făcut dintr-o bucată’ [„strâns unit într-un întreg“, NW]? La fel ca în majoritatea oraşelor din antichitate, casele din Ierusalim erau construite foarte aproape una de alta. Oraşul era compact şi, prin urmare, uşor de apărat. În plus, întrucât casele erau aproape una de alta, locuitorii oraşului se puteau ajuta şi apăra reciproc. Acest lucru ne duce cu gândul la unitatea spirituală a celor 12 triburi ale lui Israel când se adunau pentru închinare.

123:2 — Ce idee transmite ilustrarea despre ochii robilor? Robii şi servitorii din casă priveau spre mâna stăpânului sau a stăpânei din două motive: pentru a vedea care le este dorinţa şi pentru a fi apăraţi sau a primi cele necesare vieţii. În mod asemănător, noi privim spre Iehova pentru a-i înţelege voinţa şi a câştiga favoarea sa.

131:1–3 — În ce sens era David asemenea unui copil înţărcat ‘liniştit şi potolit lângă mama sa’? Aşa cum un copil înţărcat găseşte alinare şi se simte bine în braţele mamei, David a învăţat să-şi liniştească şi să-şi potolească sufletul asemenea „unui copil înţărcat lângă mama lui“. Cum? Evitând să aibă o inimă îngâmfată sau priviri trufaşe şi evitând să alerge după lucruri ‘prea minunate pentru el’. În loc să caute faimă, David şi-a recunoscut limitele şi a fost umil. Dacă imităm atitudinea lui, mai ales când aspirăm la privilegii în congregaţie, ne vom dovedi înţelepţi.

Învăţăminte pentru noi:

120:1, 2, 6, 7. Vorbirea sarcastică şi defăimătoare le poate pricinui altora foarte multă suferinţă. Când ne ţinem în frâu limba, dovedim că ‘suntem pentru pace’.

 120:3, 4. Dacă avem de-a face cu cineva cu „limbă vicleană“, gândul că Iehova va îndrepta lucrurile la momentul considerat de el potrivit ne aduce mângâiere. Defăimătorii vor avea de suferit din partea „unui războinic“. În mod sigur, Iehova îi va judeca cu asprime, judecată simbolizată de „cărbunii aprinşi de ienupăr“.

127:1, 2. Trebuie să căutăm îndrumarea lui Iehova în tot ceea ce întreprindem.

133:1–3. Unitatea poporului lui Iehova are o influenţă bună asupra noastră, ne înviorează şi ne dă un sentiment de pace. Să ne străduim să nu tulburăm această unitate evitând să adoptăm un spirit critic, certăreţ sau de nemulţumire.

137:1, 5, 6. Slujitorii lui Iehova exilaţi au simţit un ataşament puternic faţă de Sion — care reprezenta organizaţia lui Dumnezeu. Ce se poate spune despre noi? Dovedim şi noi un ataşament loial faţă de organizaţia pe care Iehova o foloseşte în prezent?

138:2. Iehova şi-a ‘înălţat cuvântul mai presus de tot numele său’ (NW) în sensul că împlinirea tuturor promisiunilor pe care le-a făcut în numele său va întrece cu mult aşteptările noastre. Într-adevăr, ne aşteaptă un viitor grandios!

139:1–6, 15, 16. Iehova ne cunoaşte faptele, gândurile şi cuvintele, chiar înainte de a le rosti. El ne ştie încă din starea de embrion, înainte ca părţile corpului nostru să ia formă. Cunoştinţa lui Dumnezeu cu privire la fiecare dintre noi este „prea minunată“ ca s-o putem pricepe. Cât de mângâietor este să ştim că Iehova înţelege nu numai încercările prin care trecem, ci şi felul în care ne afectează ele!

139:7–12. Niciun loc nu este prea departe pentru Dumnezeu ca să ne întărească.

139:17, 18. Ne face plăcere să-l cunoaştem pe Iehova (Proverbele 2:10)? Dacă da, am găsit un izvor nesecat de satisfacţie. Gândurile lui Iehova „sunt mai multe decât boabele de nisip“. Întotdeauna vom avea de învăţat despre Dumnezeu!

139:23, 24. Ar trebui să ne dorim ca Iehova să ne cerceteze persoana lăuntrică pentru a vedea dacă există vreo „cale rea“, adică gânduri, dorinţe şi înclinaţii nepotrivite, şi să ne ajute să le înlăturăm complet din inima noastră.

143:4–7. Cum putem persevera chiar şi în cele mai grele încercări? Psalmistul ne oferă răspunsul: meditând la lucrările lui Iehova, fiind întotdeauna preocupaţi de ceea ce face el şi cerându-i ajutor în rugăciune.

„Lăudaţi-l pe Iah!“

Fiecare dintre cele patru culegeri de psalmi se încheie cu o expresie de laudă la adresa lui Iehova (Psalmii 41:13; 72:19, 20; 89:52; 106:48). Ultima culegere nu face nici ea excepţie. În Psalmul 150:6 se spune: „Tot ce are suflare să laude pe Domnul. Lăudaţi pe Domnul [Iah, NW]“. Acest lucru va deveni cu siguranţă o realitate în lumea nouă a lui Dumnezeu!

În timp ce aşteptăm cu nerăbdare acele timpuri fericite, avem toate motivele să-l glorificăm pe adevăratul Dumnezeu şi să-i lăudăm numele. Când ne gândim la bucuria de a-l cunoaşte pe Iehova şi de a-i fi prieteni, nu ne simţim îndemnaţi să-l lăudăm cu o inimă plină de recunoştinţă?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Lucrările minunate ale lui Iehova sunt inspiratoare de teamă

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Gândurile lui Iehova „sunt mai multe decât boabele de nisip“