Salt la conţinut

Salt la cuprins

Religia — Ne este de folos?

Religia — Ne este de folos?

Religia — Ne este de folos?

„POŢI să fii un om bun şi fără să fii religios!“ Aceasta este o părere foarte răspândită. Mulţi oameni cinstiţi, miloşi şi demni de încredere nu manifestă interes faţă de religie. De pildă, în Europa Occidentală, deşi majoritatea persoanelor declară că au credinţă în Dumnezeu, puţine au obiceiul să meargă la biserică. * Chiar şi în America Latină, doar 15 până la 20% dintre catolici merg la biserică cu regularitate.

Poate că şi voi, asemenea multor altora, consideraţi că religia nu contribuie cu nimic la o viaţă mai bună. Totuşi, probabil ştiţi că în urmă cu zeci de ani, pe vremea bunicilor noştri, majoritatea oamenilor erau mult mai religioşi decât sunt în prezent. Aşadar, de ce nu-i mai atrage atât de mult religia pe oameni? Poate fi cineva un om bun fără a fi şi religios? Există o religie care poate fi de folos?

De ce mulţi întorc spatele religiei

Secole la rând, majoritatea oamenilor ce se declarau creştini au crezut că Dumnezeu pretinde ascultare. Ei mergeau la biserică pentru a câştiga favoarea divină, fie luând parte la ritualurile oficiate de preoţi, fie ascultând îndrumările date de un predicator. Desigur, mulţi erau conştienţi de ipocrizia din sânul Bisericii, la fel cum erau perfect conştienţi şi de rolul religiei în războaie sau de conduita scandaloasă a unor clerici. Însă majoritatea oamenilor considerau că religia în sine este un lucru bun. Alţii erau atraşi de mistic, tradiţie şi muzică; pe unii îi motiva chiar frica de focul veşnic al iadului, o învăţătură care nu se găseşte în paginile Bibliei. Însă unele evenimente ulterioare le-au schimbat multora modul de a privi religia.

Pe măsură ce teoria evoluţiei a câştigat popularitate, unii au ajuns să creadă că viaţa a apărut din întâmplare, fără Dumnezeu. Majoritatea religiilor nu au adus argumente convingătoare că Dumnezeu este Sursa vieţii (Psalmul 36:9). Pe lângă aceasta, progresele uriaşe din medicină, transporturi şi comunicaţii înregistrate odată cu dezvoltarea tehnologiei le-au creat oamenilor impresia că ştiinţa poate să rezolve orice problemă. În plus, s-a considerat că sociologii şi psihologii oferă o îndrumare mai bună decât Biserica. Biserica nu a reuşit să convingă cu dovezi clare că a trăi după legile lui Dumnezeu este cel mai bun mod de viaţă. — Iacov 1:25.

Drept urmare, multe biserici şi-au schimbat mesajul. Preoţii şi predicatorii au renunţat la învăţătura că Dumnezeu pretinde ascultare. Mulţi au început să predea că fiecare om trebuie să stabilească singur ce e bine şi ce e rău. În dorinţa de a câştiga popularitate, unii lideri religioşi au pretins că Dumnezeu ne acceptă indiferent de modul de viaţă pe care îl avem. Astfel de învăţături ne amintesc de ceea ce a prezis Biblia: „Va exista o perioadă de timp în care nu vor suporta învăţătura sănătoasă, ci, conform propriilor lor dorinţe, vor acumula pentru ei înşişi învăţători ca să le fie gâdilate urechile“. — 2 Timotei 4:3.

Aceste învăţături însă, în loc să-i atragă pe oameni, i-au îndepărtat. Ei şi-au pus întrebarea firească: „Dacă bisericile au îndoieli în privinţa puterii lui Dumnezeu de a crea şi a înţelepciunii sale de a da legi, pentru ce să mai merg la biserică? De ce să-i mai învăţ religie pe copiii mei?“ Oameni care, pur şi simplu, încercau să ducă o viaţă decentă au început să considere religia inutilă. Ei au părăsit bisericile, iar religia a devenit pentru ei un lucru fără importanţă. Cum de ceva care ar fi trebuit să fie bun a devenit inutil? Biblia oferă o explicaţie logică.

Religia folosită în scopuri rele

Apostolul Pavel i-a avertizat pe creştinii din secolul I că unii se vor folosi de creştinism în scopuri rele. El a spus: „Vor intra printre voi lupi asupritori, care nu vor trata turma cu tandreţe, şi . . . din rândurile voastre chiar, se vor ridica bărbaţi care vor vorbi lucruri denaturate pentru a-i trage pe discipoli după ei“ (Faptele 20:29, 30). Un om care a vorbit „lucruri denaturate“ a fost teologul romano-catolic Augustin. Isus şi-a învăţat continuatorii să-i convingă pe alţii aducând argumente din Scripturi. Augustin însă a denaturat sensul cuvintelor lui Isus, „constrânge-i să intre“, consemnate în Luca 14:23, susţinând că este corect să-i converteşti pe oameni folosind forţa (Matei 28:19, 20; Faptele 28:23, 24). Augustin s-a folosit de religie pentru a-i domina pe oameni.

În spatele folosirii greşite şi a denaturării religiei se află Satan, un înger rebel. El i-a făcut pe unii oameni religioşi din secolul I să încerce să corupă congregaţiile creştine. Despre aceştia, Biblia spune: „Astfel de oameni sunt apostoli falşi, lucrători înşelători, care se transformă în apostoli ai lui Cristos. Şi nu este de mirare, căci Satan însuşi se transformă mereu într-un înger de lumină. Nu este deci lucru mare dacă şi miniştrii lui se transformă mereu în miniştri ai dreptăţii“. — 2 Corinteni 11:13–15.

Satan se foloseşte în continuare de religia care se pretinde a fi creştină, morală, iluminatoare pentru a-i face pe oameni să trăiască după normele lui, nu după normele lui Dumnezeu (Luca 4:5–7). Probabil aţi observat şi voi că mulţi clerici de astăzi se folosesc de religie ca să se înalţe pe ei înşişi cu titluri sonore şi ca să obţină bani de la enoriaşii lor. Şi guvernele s-au folosit de religie pentru a-şi convinge cetăţenii să-şi dea viaţa în războaie.

Diavolul se foloseşte de religie într-o măsură mult mai mare decât îşi pot imagina majoritatea oamenilor. Poate vă închipuiţi că doar câţiva extremişti religioşi slujesc intereselor lui Satan. Însă potrivit Bibliei, „cel numit Diavol şi Satan . . . induce în eroare întregul pământ locuit“. Biblia mai spune: „Întreaga lume zace în puterea celui rău“ (Revelaţia 12:9; 1 Ioan 5:19). Cum priveşte Dumnezeu religia care e folosită de liderii politici sau religioşi doar pentru a-i trage pe oameni după ei?

„Ce nevoie am Eu?“

Dacă vă şochează ceea ce fac unele biserici ale creştinătăţii, trebuie să ştiţi că Dumnezeul Atotputernic este foarte indignat de ele. Asemenea anticului Israel, creştinătatea pretinde că a încheiat un legământ cu Dumnezeu. Însă atât anticul Israel, cât şi creştinătatea s-au dovedit infidele. De aceea, cuvintele de condamnare ale lui Iehova spuse împotriva Israelului se aplică în egală măsură creştinătăţii de astăzi. Iehova a zis: „N-au luat aminte la cuvintele Mele şi au nesocotit Legea Mea. Ce nevoie am Eu de tămâia care vine din Seba? . . . Jertfele voastre nu-Mi sunt plăcute“ (Ieremia 6:19, 20). Dumnezeu nu a acceptat acte de închinare înfăptuite de ipocriţi. Nu i-a păsat de ritualurile şi rugăciunile lor. El i-a spus Israelului: „Sufletul Meu urăşte . . . sărbătorile voastre. Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. Când vă întindeţi mâinile, Îmi ascund ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult“. — Isaia 1:14, 15.

Îi plac lui Iehova sărbătorile pe care bisericile le prezintă drept creştine, dar care, la origine, erau ţinute în cinstea unor dumnezei falşi? Ascultă el rugăciunile clericilor care denaturează învăţăturile lui Cristos? Acceptă Dumnezeu vreo religie care respinge legea sa? Fiţi siguri că Dumnezeu priveşte ritualurile de azi ale bisericilor la fel cum a privit jertfele aduse de Israelul din vechime despre care a spus: „Ce nevoie am Eu?“

Cu toate acestea, Iehova ţine foarte mult la închinarea pe care oamenii sinceri i-o aduc în adevăr. Lui îi face plăcere când cineva îşi exprimă recunoştinţa pentru ceea ce a primit de la el (Maleahi 3:16, 17). Aşadar, poţi fi un om bun fără a-i aduce închinare lui Dumnezeu? Cine nu face nimic pentru părinţii săi iubitori nu prea are motive să se considere bun, nu-i aşa? Poate fi bun un om care nu face nimic pentru Dumnezeu? Este logic, aşadar, că faptele noastre trebuie să reflecte un interes viu faţă de adevăratul Dumnezeu, de la care provine viaţa. În articolul următor vom vedea în ce fel adevărata închinare nu numai că îl onorează pe Dumnezeu, dar şi este spre binele nostru.

[Notă de subsol]

^ par. 2 „În multe ţări, anii ’60 au marcat începutul colapsului culturii religioase ca întreg.“ — The Decline of Christendom in Western Europe, 1750–2000.

[Legenda fotografiei de la pagina 4]

Au adus bisericile dovezi că Dumnezeu a creat toate lucrurile?

[Legenda fotografiei de la paginile 4, 5]

Se cuvine ca un reprezentant al lui Dumnezeu să se afle în acest loc?

[Legenda fotografiei de la pagina 5]

Cum priveşte Dumnezeu astfel de sărbători?

[Provenienţa fotografiei]

AP Photo/Georgy Abdaladze