Arătaţi iubire şi respect ţinându-vă în frâu limba

„Fiecare dintre voi . . . să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi; la rândul ei, soţia să aibă un respect profund faţă de soţul ei.“ — EFESENI 5:33.

1, 2. Ce întrebare importantă ar trebui să-şi pună cei căsătoriţi, şi de ce?

SĂ PRESUPUNEM că ai primit un cadou frumos împachetat. O etichetă te atenţionează: „Fragil“. Cum ai umbla cu acel pachet? Desigur, cu mare grijă. Dar ce poţi spune despre darul căsătoriei?

² Văduva israelită Naomi le-a zis tinerelor Orpa şi Rut: „Să vă dea DOMNUL [un dar şi, NW] să găsiţi odihnă, fiecare în casa unui bărbat!“ (Rut 1:3–9). Referindu-se la o soţie bună, Biblia spune: „Casa şi averea le moştenim de la părinţi, dar o soţie prevăzătoare este de la DOMNUL“ (Proverbele 19:14). Dacă eşti căsătorit, e bine să-ţi consideri partenerul de căsătorie un dar de la Dumnezeu. Cum te porţi cu darul pe care ţi l-a dat Dumnezeu?

3. Ce sfat dat de Pavel ar fi bine să aplice soţii şi soţiile?

³ Apostolul Pavel le-a scris creştinilor din secolul I: „Fiecare dintre voi . . . să-şi iubească soţia ca pe sine însuşi; la rândul ei, soţia să aibă un respect profund faţă de soţul ei“ (Efeseni 5:33). Să vedem cum pot soţii şi soţiile să aplice acest sfat în privinţa vorbirii.

Să nu avem o limbă „nesupusă şi dăunătoare“!

4. Cum poate limba să aibă o influenţă benefică sau dăunătoare?

⁴ Scriitorul biblic Iacov spune că limba este „nesupusă şi dăunătoare“, că este „plină de venin ucigător“ (Iacov 3:8). Iacov era conştient de următorul adevăr deosebit de important: limba nesupusă are un efect distrugător. El cunoştea fără îndoială proverbul biblic în care cuvintele nechibzuite sunt comparate cu „străpungerea unei săbii“. Acelaşi proverb mai spune că „limba înţelepţilor aduce vindecare“ (Proverbele 12:18). Într-adevăr, cuvintele au mare putere. Ele pot răni sau pot vindeca. Ce efect au cuvintele tale asupra partenerului de căsătorie? Dacă i-ai pune această întrebare, cum crezi că ar răspunde?

5, 6. Din cauza căror factori le este greu unora să-şi ţină limba în frâu?

⁵ În cazul în care cuvintele ce rănesc şi-au făcut loc în căsnicia ta, puteţi remedia lucrurile. Dar sunt necesare eforturi. De ce? În primul rând, pentru că avem de luptat cu carnea noastră imperfectă. Păcatul moştenit exercită  o influenţă negativă asupra modului în care gândim despre partenerul nostru şi asupra modului în care îi vorbim. Iacov a scris: „Dacă cineva nu se poticneşte în cuvânt, este un om perfect, capabil de asemenea să-şi ţină în frâu tot corpul“. — Iacov 3:2.

⁶ Pe lângă imperfecţiunea umană, mediul din care provenim poate constitui o explicaţie pentru folosirea greşită a limbii. Unii au crescut în familii în care părinţii au fost „refractari la orice acord, . . . fără stăpânire de sine, cruzi“ (2 Timotei 3:1–3). Mulţi copii care au trăit într-un astfel de mediu manifestă la maturitate trăsăturile de caracter care au existat în familie. Evident, nici imperfecţiunea şi nici o educaţie necorespunzătoare nu constituie o scuză pentru vorbirea injurioasă. Cu toate acestea, fiind conştienţi de aceşti factori, vom reuşi să înţelegem de ce unora le este deosebit de greu să-şi ţină limba în frâu.

Să îndepărtăm defăimarea

7. Ce a vrut să spună Petru când i-a avertizat pe creştini să îndepărteze ‘orice fel de defăimare’?

⁷ Indiferent care ar fi cauza ei, vorbirea care răneşte poate indica lipsă de iubire şi de respect pentru partenerul de căsătorie. Nu degeaba i-a avertizat apostolul Petru pe creştini să îndepărteze ‘orice fel de defăimare’ (1 Petru 2:1, Cornilescu, 1996). Cuvântul grecesc tradus „defăimare“ sau „bârfire“ înseamnă „limbaj jignitor“ şi transmite ideea de „a împroşca cu cuvinte“. Cât de bine sunt descrise efectele pe care le are limba nesupusă!

8, 9. La ce poate duce vorbirea jignitoare, şi de ce nu ar trebui să-şi găsească locul în căsnicie?

⁸ Vorbirea jignitoare s-ar putea să nu fie considerată ceva grav, dar să ne gândim ce se întâmplă când soţul sau soţia are o astfel de vorbire. Spunându-i partenerului că este prost, leneş sau egoist înseamnă că personalitatea acestuia poate fi definită prin acel cuvânt, un cuvânt de altfel înjositor. Ar fi o cruzime să faci aşa ceva! Sau ce se poate spune despre acele afirmaţii exagerate prin care cineva scoate în evidenţă defectele partenerului? Oare afirmaţii precum: „Întotdeauna întârzii“ sau „Niciodată nu mă asculţi“ nu sunt exagerări? Asemenea cuvinte nu fac altceva decât să provoace o reacţie de apărare din partea partenerului, şi astfel s-ar putea isca o ceartă aprinsă. — Iacov 3:5.

⁹ Conversaţiile presărate cu vorbe jignitoare creează tensiune în căsnicie, iar consecinţele pot fi amare. În Proverbele 25:24 se spune: „Mai bine să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o soţie cicălitoare într-o casă mare“. Evident, aceste cuvinte sunt valabile şi în cazul unui soţ certăreţ. În timp, cuvintele tăioase pot şubrezi căsnicia. Unul dintre soţi poate ajunge să se simtă neiubit şi de neiubit. Într-adevăr, este important să ne ţinem limba în frâu. Dar cum anume?

‘Să ne ţinem în frâu limba’

10. De ce este important să ne ţinem limba în frâu?

¹⁰ „Limba, nici unul dintre oameni nu o poate îmblânzi“, se spune în Iacov 3:8. Dar, aşa cum un călăreţ foloseşte frâul ca să controleze mişcările calului, şi noi ar trebui să facem tot ce ne stă în putinţă să ne ţinem limba în frâu. „Dacă un om consideră că practică o formă de închinare, şi totuşi nu-şi ţine în frâu limba, ci continuă să-şi amăgească propria inimă, forma de închinare a acestui om este deşartă“ (Iacov 1:26; 3:2, 3). Aceste cuvinte arată că modul în care ne folosim limba este deosebit de important. Lucrul acesta influenţează nu numai relaţia cu partenerul de căsătorie, ci şi prietenia cu Iehova Dumnezeu. — 1 Petru 3:7.

11. Ce se poate face pentru ca o neînţelegere să nu degenereze într-o ceartă aprinsă?

¹¹ Este înţelept să fii atent cum vorbeşti cu partenerul tău. Când se creează o stare de încordare, încearcă să detensionezi atmosfera. Să ne gândim la o situaţie care s-a ivit în viaţa lui Isaac şi a soţiei lui, Rebeca, situaţie despre  care se vorbeşte în Geneza 27:46—28:4. „Rebeca a zis [îi tot spunea, NW] lui Isaac: «M-am săturat de viaţă, din cauza fiicelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea soţie, dintre fiicele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?»“ Nu găsim nicio dovadă că Isaac i-ar fi răspuns cu asprime. Dimpotrivă, l-a trimis pe Iacov, fiul lor, să-şi găsească o soţie temătoare de Dumnezeu, o soţie care să nu ajungă o pricină de supărare pentru Rebeca. Să presupunem că între un soţ şi o soţie s-ar isca o neînţelegere. Simplul fapt de a-l transforma pe „tu“ în „eu“ poate face ca o neînţelegere minoră să nu degenereze într-o ceartă aprinsă. De exemplu, în loc să spui „Nu stai niciodată cu mine!“, de ce nu ai spune „Mi-ar plăcea să stăm mai mult împreună“? Concentrează-te asupra problemei, nu asupra persoanei. Împotriveşte-te înclinaţiei de a analiza cine are dreptate şi cine nu. În Romani 14:19 se spune: „Să urmărim lucrurile care contribuie la pace şi lucrurile care servesc la zidire reciprocă“.

Să înlăturăm ‘amărăciunea răutăcioasă, furia şi mânia’

12. Cu privire la ce trebuie să ne rugăm pentru a ne ţine în frâu limba, şi de ce?

¹² A ne ţine în frâu limba presupune mult mai mult decât a avea grijă cum vorbim. În fond, cuvintele se nasc în inimă, nu pe buze. Isus a spus: „Un om bun scoate ceea ce este bun din tezaurul bun al inimii lui, dar un om rău scoate ceea ce este rău din tezaurul lui rău; căci din abundenţa inimii vorbeşte gura lui“ (Luca 6:45). Prin urmare, pentru a ne ţine în frâu limba, trebuie să ne rugăm asemenea lui David: „Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi reînnoieşte înăuntrul meu un duh statornic“. — Psalmul 51:10.

13. Cum pot duce ‘amărăciunea răutăcioasă, furia şi mânia’ la o vorbire injurioasă?

¹³ Pavel i-a îndemnat pe creştinii din Efes să evite nu numai cuvintele care rănesc, ci şi sentimentele din care se nasc acestea. El a scris: „Orice amărăciune răutăcioasă şi furie şi mânie şi strigăt şi vorbire injurioasă să fie înlăturate de la voi, împreună cu orice răutate“ (Efeseni 4:31). Remarcaţi că înainte de a aminti despre „strigăt şi vorbire injurioasă“, Pavel a menţionat ‘amărăciunea răutăcioasă şi furia şi mânia’. Furia care clocoteşte înăuntru ameninţă să se reverse într-un potop de cuvinte jignitoare. Aşadar întreabă-te: Este inima mea plină de amărăciune răutăcioasă şi mânie? Mă înfurii repede (Proverbele 29:22)? Dacă da, roagă-te lui Dumnezeu să te ajute să învingi aceste înclinaţii şi să manifeşti stăpânire de sine, ca să nu dai frâu liber mâniei. Psalmul 4:4 spune: „Cutremuraţi-vă şi nu păcătuiţi! Cugetaţi în inimile voastre când staţi în pat şi tăceţi!“ Dacă se încing spiritele şi te temi că nu-ţi vei putea păstra cumpătul, dă ascultare sfatului din Proverbele 17:14: „Pleacă înainte să izbucnească cearta“ (NW). Ieşi un moment din situaţia aceea, până se liniştesc lucrurile.

14. Cum pot resentimentele să dăuneze căsniciei?

¹⁴ Nu e uşor să-ţi stăpâneşti mânia şi furia, mai ales când se nasc din ceea ce Pavel a numit „amărăciune răutăcioasă“. Cuvântul grecesc pe care l-a folosit aici Pavel descrie „un spirit plin de resentimente care refuză împăcarea“ şi ‘răutate care ţine evidenţa greşelilor’. Uneori ostilitatea se interpune ca o ceaţă densă între soţ şi soţie, iar starea aceasta poate persista vreme îndelungată. Când o problemă nu e rezolvată pe deplin, între ei se instalează un dispreţ rece. Dar a nutri resentimente pentru greşeli din trecut nu foloseşte la nimic! Trecutul nu poate fi schimbat! O greşeală odată iertată, trebuie uitată. Iubirea „nu ţine cont de răul suferit“. — 1 Corinteni 13:4, 5.

15. Ce anume îi va ajuta să se schimbe pe cei care au obiceiul de a vorbi urât?

¹⁵ Ce poţi face dacă în familia în care ai crescut se vorbea urât şi dacă ţi-ai însuşit acest  obicei? Poţi face schimbări. Deja ţi-ai impus limite în mai multe aspecte ale vieţii. Pur şi simplu nu-ţi permiţi să procedezi într-un anume fel. În privinţa vorbirii, până unde vei merge? Te vei opri înainte ca vorbele tale să devină jignitoare? Trebuie să respecţi limita stabilită în Efeseni 4:29: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură“. Dar pentru aceasta trebuie ‘să te dezbraci complet de vechea personalitate cu practicile ei şi să te îmbraci cu noua personalitate, care, prin intermediul cunoştinţei exacte, se înnoieşte după imaginea Celui care a creat-o’. — Coloseni 3:9, 10.

‘Discuţia confidenţială’ — o necesitate

16. De ce tratamentul tăcerii e dăunător pentru căsnicie?

¹⁶ Nu se rezolvă mai nimic când soţul sau soţia recurge la aşa-numitul tratament al tăcerii, ci, dimpotrivă, situaţia se poate agrava. Tratamentul tăcerii nu este neapărat o modalitate de pedepsire a partenerului, ci poate fi un efect al supărării şi descurajării. Însă refuzul de a vorbi cu partenerul conjugal accentuează starea de tensiune şi nu rezolvă problema. O soţie spunea în acest sens: „Dar, când în sfârşit începem să vorbim, nu discutăm nimic despre problema respectivă“.

17. Ce trebuie să facă creştinii care au probleme în căsnicie?

¹⁷ Când starea de încordare dintre parteneri persistă, soluţiile nu apar din senin. În Proverbele 15:22 (NW) se spune: „Planurile eşuează unde nu există o discuţie confidenţială, dar se împlinesc când sunt mulţi sfătuitori“. Trebuie deci să te aşezi lângă partenerul tău şi să discutaţi problema. Deschide-ţi inima şi mintea şi ascultă-ţi partenerul!  Dacă simţi că îţi este imposibil, apelează la bătrânii de congregaţie. Ei cunosc bine Scripturile şi au experienţă în aplicarea principiilor biblice. Astfel de oameni sunt „ca un adăpost împotriva vântului şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii“. — Isaia 32:2.

Poţi câştiga bătălia!

18. Despre ce luptă se vorbeşte în Romani 7:18–23?

¹⁸ E o luptă să-ţi ţii în frâu limba! La fel este şi cu acţiunile. Descriind încercările prin care a trecut, apostolul Pavel a scris: „Ştiu că în mine, adică în carnea mea, nu locuieşte nimic bun; căci capacitatea de a vrea este prezentă în mine, însă capacitatea de a produce ceea ce este excelent nu este prezentă. Fiindcă binele pe care îl vreau nu îl fac, ci răul pe care nu îl vreau, aceea practic. Acum, dacă ceea ce nu vreau, aceea fac, nu mai sunt eu cel care produce aceasta, ci păcatul care locuieşte în mine“. Din cauza ‘legii păcatului care este în mădularele’ noastre, avem tendinţa de a ne folosi în mod greşit limba şi alte părţi ale corpului (Romani 7:18–23). Dar această luptă trebuie dusă până la capăt şi poate fi câştigată cu ajutorul lui Dumnezeu.

19, 20. Cum îi poate ajuta exemplul lui Isus pe soţi şi pe soţii să-şi ţină limba în frâu?

¹⁹ Într-o relaţie caracterizată de iubire şi respect nu au ce căuta cuvintele nechibzuite sau tăioase. Gândiţi-vă la exemplul lăsat de Isus Cristos. Isus nu şi-a insultat niciodată discipolii. Nici chiar în ultima sa noapte aici pe pământ, când apostolii se certau cu privire la cine era cel mai mare, Fiul lui Dumnezeu nu i-a certat (Luca 22:24–27). Biblia sfătuieşte: „Soţilor, continuaţi să vă iubiţi soţiile, aşa cum şi Cristosul a iubit congregaţia şi s-a dat pe sine pentru ea“. — Efeseni 5:25.

²⁰ Ce trebuie să facă soţia? „Să aibă un respect profund faţă de soţul ei“ (Efeseni 5:33). Se poate spune despre o soţie că îşi respectă soţul dacă ţipă la el şi dacă foloseşte cuvinte injurioase? Pavel a scris: „Vreau să ştiţi aceasta: capul oricărui bărbat este Cristosul; şi capul femeii este bărbatul; şi capul Cristosului este Dumnezeu“ (1 Corinteni 11:3). Soţia trebuie să fie supusă capului ei, aşa cum Cristos este supus Capului său (Coloseni 3:18). Deşi niciun om imperfect nu-l poate imita în mod perfect pe Isus, străduindu-se ‘să urmeze îndeaproape paşii lui’, soţii şi soţiile vor câştiga bătălia împotriva folosirii greşite a limbii. — 1 Petru 2:21.

Ce aţi învăţat?

• Cum poate limba nesupusă să distrugă o căsnicie?

• De ce este limba greu de ţinut în frâu?

• Ce ne poate ajuta să ne ţinem limba în frâu?

• Ce ar trebui să facă partenerii de căsătorie când trec prin momente grele?

[Întrebări de studiu]

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Bătrânii oferă ajutor pe baza Bibliei