Cum putem să-l cunoaştem pe Dumnezeu?

Unii se îndoiesc că Dumnezeu vrea să se reveleze oamenilor. Dacă vrea să se reveleze, cum face el acest lucru?

REFORMATORUL protestant din secolul al XVI-lea Jean Calvin a tras concluzia corectă că omul nu-l poate cunoaşte pe Dumnezeu decât dacă El i se revelează. Poate că unii se întreabă: Chiar vrea Dumnezeu să se reveleze oamenilor? Şi dacă da, cum face El acest lucru?

Iehova, „Marele Creator“, face toate lucrurile cu un scop. Ca ‘Dumnezeu Atotputernic’, el este perfect capabil să-şi îndeplinească scopurile (Eclesiastul 12:1; Exodul 6:3). Cuvintele profetului Amos ne dau certitudinea că Dumnezeu e dispus să-şi reveleze scopurile. Amos a fost inspirat să scrie: „Stăpânul DOMNUL nu face nimic fără să descopere taina Sa [lucrurile sale confidenţiale, NW] slujitorilor Săi, prorocii“. Să observăm însă din cuvintele lui Amos că Dumnezeu îşi revelează scopurile numai slujitorilor săi, celor ce îl iubesc cu sinceritate. Acest lucru e cât se poate de firesc. Noi cui ne dezvăluim lucrurile confidenţiale? Oricui sau celor mai apropiaţi prieteni? — Amos 3:7; Isaia 40:13, 25, 26.

Când se gândesc la cunoştinţa şi înţelepciunea lui Dumnezeu, cei umili sunt cuprinşi de un sentiment de veneraţie. Şi aşa şi trebuie să fie. Totuşi, pentru a beneficia personal de cunoştinţa şi înţelepciunea divină e nevoie de mai mult. Biblia subliniază că, pentru a cunoaşte gândurile lui Dumnezeu, avem nevoie de o inimă umilă: ‘Păstrează cu tine învăţăturile mele, ia aminte la înţelepciune şi pleacă-ţi inima la pricepere; cere înţelepciune şi roagă-te pentru pricepere, caut-o ca argintul’. — Proverbele 2:1–4.

Un om umil care depune astfel de eforturi va reuşi în mod sigur să-l cunoască pe Dumnezeu. Cartea Proverbele spune în continuare: „DOMNUL dă înţelepciune; din gura Lui iese cunoştinţă şi pricepere“. Într-adevăr, cei ce caută cu sinceritate adevărul pot „deosebi bine dreptatea, judecata dreaptă, nepărtinirea, orice cale bună“. — Proverbele 2:6–9.

În căutarea adevărului

În Enciclopedia religiilor se face următoarea observaţie: „Fiinţa umană se caracterizează prin nevoia de a distinge între real şi ireal, puternic şi lipsit de putere, autentic şi înşelător, pur şi impur, clar şi confuz, precum şi între diferitele grade dintre cele două extreme“. Pentru a-şi satisface această nevoie, oamenii au căutat mereu adevărul. În măsura în care s-au îndreptat spre Iehova, pe care psalmistul îl numeşte „Dumnezeul adevărului“, ei au făcut şi progrese. — Psalmul 31:5.

Numele Iehova înseamnă literalmente „El face să devină“ (Geneza 2:4, NW, nota de subsol). Astfel, însăşi semnificaţia numelui lui Dumnezeu îndreaptă atenţia spre calitatea sa  de Creator şi spre scopul său. De fapt, cunoaşterea şi folosirea numelui lui Iehova este o caracteristică a religiei adevărate. Isus a recunoscut în mod clar acest lucru. Referindu-se la continuatorii săi, el a spus într-o rugăciune adresată lui Dumnezeu: „Le-am făcut cunoscut numele tău şi îl voi face cunoscut, pentru ca iubirea cu care m-ai iubit tu să fie în ei şi eu în comuniune cu ei“. — Ioan 17:26.

Când i s-a cerut să dezvăluie semnificaţia unor vise, un evreu din vechime pe nume Iosif, bizuindu-se pe prietenia sa cu Dumnezeu, a spus plin de încredere: „Interpretările sunt ale lui Dumnezeu“. — Geneza 40:8; 41:15, 16.

Câteva secole mai târziu, regele Nebucadneţar al Babilonului a avut un vis pe care înţelepţii săi nu i l-au putut interpreta. Profetul Daniel i-a spus regelui: „Este în ceruri un Dumnezeu care descoperă tainele şi care face cunoscut împăratului Nebucadneţar ce se va întâmpla în zilele de pe urmă“. — Daniel 2:28.

Exemplul lui Iosif şi Daniel dovedesc că numai cei care îi slujesc lui Iehova Dumnezeu pot primi înţelepciunea şi cunoştinţa lui Dumnezeu. Desigur, pentru a câştiga favoarea divină trebuie, poate, să renunţăm la anumite concepţii din trecut. Aşa au trebuit să facă şi evreii din secolul I care au devenit creştini. Fiind crescuţi şi educaţi să respecte legile stabilite sub sistemul iudaic, ei au avut nevoie de timp ca să-l accepte pe Isus drept Mesia. De fapt, Isus a venit să împlinească Legea mozaică, ce servea ca „umbră a lucrurilor bune care vor veni“ (Evrei 10:1; Matei 5:17; Luca 24:44, 45). Aceasta a fost înlocuită de „legea Cristosului“, o lege incontestabil superioară. — Galateni 6:2; Romani 13:10; Iacov 2:8.

Cu toţii ne-am născut într-o lume înstrăinată de Dumnezeu. Din cauza păcatului moştenit de la primul cuplu uman, încă de la naştere suntem duşmani ai lui Dumnezeu, lipsiţi de cunoştinţa exactă a scopurilor sale. În plus, am moştenit şi o inimă trădătoare (Ieremia 17:9, NW; Efeseni 2:12; 4:18; Coloseni 1:21). Pentru a câştiga prietenia lui Dumnezeu, trebuie să învăţăm să gândim potrivit modului său de gândire. Acest lucru nu este deloc uşor.

Probabil ne va fi greu să renunţăm la practici şi idei religioase false, mai ales dacă ni le-am însuşit încă din copilărie. Însă este înţelept să continuăm să mergem pe un drum greşit? Bineînţeles că nu! Cu siguranţă că e mai înţelept să ne schimbăm modul de gândire şi, astfel, să câştigăm aprobarea lui Dumnezeu.

 Identificarea canalului prin care Dumnezeu îi instruieşte pe oameni

Unde putem găsi ajutor pentru a înţelege Cuvântul adevărului şi, apoi, pentru a trăi în conformitate cu el? În anticul Israel, Dumnezeu îşi conducea poporul prin intermediul unor persoane loiale şi demne de încredere, puse în poziţii de răspundere. În prezent, Capul congregaţiei creştine, Cristos, îi îndrumă într-un mod asemănător pe oamenii sinceri care caută adevărul. El se foloseşte de continuatorii săi loiali şi demni de încredere, care constituie canalul responsabil cu îndrumarea şi ocrotirea căutătorilor sinceri ai adevărului (Matei 24:45–47; Coloseni 1:18). Însă cum poate cineva să identifice canalul prin care Dumnezeu oferă instruire?

Adevăraţii continuatori ai lui Isus Cristos se străduiesc să reflecte aceleaşi calităţi pe care Isus le-a manifestat ca om pe pământ. Într-o lume din ce în ce mai rea, manifestarea acestor calităţi spirituale îi face deosebiţi şi, prin urmare, uşor de identificat. (Vezi chenarul de la pagina 6.) Se observă aceste calităţi în religia din care faci tu parte sau în religia altor semeni? Merită să cercetezi acest lucru în lumina Bibliei.

Te invităm, dragă cititorule, să faci această cercetare prin intermediul unui studiu biblic. Anul trecut, în medie, peste 6 000 000 de persoane şi familii din 235 de ţări şi teritorii au profitat de posibilitatea de a studia Biblia cu Martorii lui Iehova. Dobândirea înţelepciunii şi cunoştinţei divine este o activitate continuă şi plină de satisfacţii. De ce nu începi şi tu un studiu biblic prin care poţi dobândi înţelepciunea şi cunoştinţa lui Dumnezeu? Nu vei avea decât de câştigat! Da, într-adevăr putem să îl cunoaştem pe Dumnezeu!

[Chenarul de la pagina 6]

CEI CE ACŢIONEAZĂ ÎN ARMONIE CU VOINŢA LUI DUMNEZEU. . .

îşi păstrează neutralitatea în conflictele politice. — Isaia 2:4.

produc roade bune înfăptuind voinţa lui Dumnezeu. — Matei 7:13–23.

manifestă o iubire autentică între ei. — Ioan 13:35; 1 Ioan 4:20.

vorbesc pretutindeni în unitate. — Mica 2:12.

nu imită atitudinile şi conduita greşită ale lumii din jurul lor. — Ioan 17:16.

depun mărturie despre adevăr şi fac discipoli. — Matei 24:14; 28:19, 20.

se întrunesc cu regularitate pentru a se încuraja reciproc. — Evrei 10:25.

îl laudă pe Dumnezeu ca grup internaţional. — Revelaţia 7:9, 10.

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Cunoştinţa lui Dumnezeu se dobândeşte prin studiu biblic individual, în familie şi în congregaţie