„AVEAM 19 ani, locuiam departe de familie şi de rude şi eram total nepregătită“, spune Ruth despre prima ei sarcină. Ea însăşi singură la părinţi, nu se gândise prea mult ce înseamnă să fii părinte. Unde putea găsi sfaturi de încredere?

Jan, acum tată a trei copii mari, îşi aminteşte: „La început eram foarte încrezător, însă nu mi-a trebuit mult să-mi dau seama că îmi lipseau cunoştinţele practice“. Fie că se simt nepregătiţi de la început, fie că dobândesc acest sentiment pe parcurs, unde pot găsi aceşti părinţi ajutor în creşterea copiilor?

Astăzi, tot mai mulţi apelează la Internet. Însă probabil vă întrebaţi cât de demne de încredere pot fi sfaturile găsite aici. Există motive întemeiate să fim prudenţi. În fond, chiar ştim cine sunt cei care ne dau sfaturi online? Cât de bine s-au descurcat ei cu propriii copii? Fără îndoială că trebuie să fim atenţi când e vorba de lucruri care ne afectează familia. Aşa cum s-a arătat în articolul anterior, uneori chiar sfaturile specialiştilor au dus la dezamăgire. Aşadar, încotro să ne îndreptăm?

Sursa supremă de sfaturi în ce priveşte creşterea copiilor este Iehova Dumnezeu, Întemeietorul familiei (Efeseni 3:15). Dumnezeu este adevăratul specialist. El oferă în Cuvântul său, Biblia, sfaturi practice şi demne de încredere, care dau realmente rezultate (Psalmul 32:8; Isaia 48:17, 18). Aplicarea lor însă depinde de noi.

Unor părinţi ai căror copii au ajuns adulţi echilibraţi şi temători de Dumnezeu li s-a cerut să spună ce au învăţat de-a lungul timpului despre creşterea copiilor. Reuşita lor, au mărturisit ei, s-a datorat în primul rând aplicării principiilor biblice. Ei au constatat că sfaturile Bibliei sunt în prezent la fel de demne de încredere ca în vremea scrierii lor.

Petreceţi timp cu copiii

La întrebarea ce sfat i-a fost de cel mai mare ajutor, Catherine, mamă a doi copii, s-a referit imediat la Deuteronomul 6:7, unde se spune: „Să le întipăreşti [principiile biblice] fiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula“. Catherine a înţeles că pentru a aplica acest sfat trebuia să petreacă timp cu copiii ei.

Poate că vă gândiţi: Uşor de spus, greu de făcut. Când e nevoie de două salarii pentru a satisface necesităţile familiei, cum pot părinţii ocupaţi să petreacă mai mult timp cu copiii lor? Torlief, al cărui fiu este la rândul lui tată, spune că soluţia se află tot în versetul din Deuteronomul. Luaţi-vă copiii cu voi oriunde mergeţi, iar ocaziile de a discuta cu ei vor apărea de la sine. „Eu şi fiul meu ne ocupam împreună de treburile gospodăreşti“, spune Torlief. „Luam masa împreună, mergeam în excursii cu toată familia.“ Rezultatul? „Fiul nostru s-a simţit întotdeauna liber să vorbească cu noi.“

Ce pot face însă părinţii când se întrerup liniile de comunicare şi conversaţiile devin incomode? Asemenea situaţii pot apărea pe măsură ce copiii cresc. Însă şi de data aceasta soluţia constă în a petrece mai mult timp cu ei. Soţul lui Catherine, Ken, îşi aminteşte de perioada când fiica lor, ajunsă la vârsta adolescenţei, s-a plâns că nu o ascultă când îi vorbeşte. Majoritatea adolescenţilor se plâng de acest lucru. Ce se poate face? Ken îşi aminteşte: „M-am hotărât să petrecem mai mult timp doar noi doi, discutând despre ideile, sentimentele şi nemulţumirile ei. Acest lucru ne-a ajutat foarte mult“  (Proverbele 20:5). Însă Ken consideră că metoda a dat rezultate deoarece comunicarea era ceva obişnuit în familia lor. „Între mine şi fiica mea au existat întotdeauna relaţii bune, aşa că ea s-a simţit liberă să-mi vorbească“, spune Ken.

Surprinzător, potrivit unui studiu recent, adolescenţii reclamă de trei ori mai mult decât părinţii lor că aceştia nu petrec suficient timp cu ei. Prin urmare, de ce să nu urmaţi sfatul Bibliei? Petreceţi cât mai mult timp posibil cu copiii voştri: în timpul liber sau când lucraţi, acasă şi în călătorie, dimineaţa la sculare şi seara, înainte de culcare. Luaţi-i cu voi ori de câte ori este posibil. Aşa cum reiese din Deuteronomul 6:7, nimic nu poate înlocui timpul pe care îl petreceţi cu copiii voştri.

Învăţaţi-i adevăratele valori

Mario, tată a doi copii, face o recomandare similară: „Oferiţi-le copiilor multă iubire şi citiţi împreună cu ei“. Acest sfat însă nu are în vedere simpla stimulare a minţii copiilor. Trebuie să-i învăţaţi să discearnă binele şi răul. Mario adaugă: „Ţineţi cu ei un studiu biblic“.

Biblia îi sfătuieşte pe părinţi: „Nu vă iritaţi copiii, ci creşteţi-i cu tandreţe potrivit adevăratelor învăţături şi sfaturi creştine“ (Efeseni 6:4, Weymouth). Multe familii de azi nu pun accent pe educaţia morală. Unii consideră că tinerii vor fi capabili să-şi aleagă singuri valorile când vor fi mari. Însă vi se pare logic acest lucru? Aşa cum trupul tânăr are nevoie de hrană corespunzătoare pentru a creşte sănătos şi puternic, tot aşa mintea şi inima au nevoie de instruire. Dacă nu sunt învăţaţi de acasă valorile morale, copiii vor adopta cu siguranţă concepţiile colegilor de şcoală, ale profesorilor sau cele promovate de mass-media.

Biblia îi poate ajuta pe părinţi să-i înveţe pe copii să deosebească binele de rău (2 Timotei 3:16, 17). Jeff, un bătrân creştin cu experienţă, tată a doi copii, le recomandă părinţilor să folosească Biblia pentru a-i învăţa adevăratele valori. El spune: „Biblia îi ajută pe copii să înţeleagă cum consideră Creatorul un anumit lucru, nu doar mama şi tata. Am observat efectul unic al Bibliei asupra minţii şi inimii lor. Când doream să corectăm un comportament nepotrivit sau un mod de gândire greşit ne făceam timp să găsim un verset biblic potrivit. Apoi îi lăsam să citească în particular pasajul respectiv. Nu de puţine ori, după ce citeau, aveau lacrimi pe obraz. Eram uimiţi. Biblia avea asupra lor un efect mai profund decât orice ne-am fi gândit noi să spunem sau să facem“.

În Evrei 4:12 se spune: „Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi exercită putere . . . şi este capabil să discearnă gândurile şi intenţiile inimii“. Aşadar, mesajul Bibliei nu reprezintă punctul de vedere sau rezultatul experienţei oamenilor pe care Dumnezeu i-a folosit la scrierea lui. El reprezintă mai degrabă punctul de vedere al lui Dumnezeu asupra chestiunilor de ordin moral. Acest lucru îl deosebeşte de toate celelalte sfaturi. Folosind Biblia în educarea copiilor, îi ajutaţi să-şi însuşească modul de gândire al lui Dumnezeu. Educaţia pe care le-o daţi va avea mai mare greutate, fiind mult mai probabil să ajungeţi la inima lor.

Aceasta este şi părerea lui Catherine. Ea spune: „Cu cât erau mai dificile situaţiile cu care ne confruntam, cu atât mai mult căutam îndrumarea în Cuvântul lui Dumnezeu. Şi astfel rezolvam problema!“ Aţi putea folosi mai mult Biblia în a-i învăţa pe copiii voştri să discearnă binele şi răul?

Fiţi rezonabili

Un alt principiu foarte util în creşterea copiilor este enunţat de apostolul Pavel. El şi-a îndemnat colaboratorii creştini: „Rezonabilitatea voastră să fie cunoscută de toţi oamenii“ (Filipeni 4:5). Acest lucru înseamnă, desigur, şi să le permitem copiilor noştri să vadă că suntem rezonabili. Să nu uităm că rezonabilitatea reflectă „înţelepciunea de sus“. — Iacov 3:17.

Aşadar, ce rol joacă rezonabilitatea în educarea copiilor? Deşi îi ajutăm cât putem, nu le controlăm fiecare acţiune. De pildă, Mario, ale  cărui cuvinte le-am citat mai înainte, este un Martor al lui Iehova. El îşi aminteşte: „I-am încurajat întotdeauna pe copiii noştri să-şi propună ca obiective botezul, serviciul cu timp integral sau alte obiective care au legătură cu închinarea adusă lui Dumnezeu. Însă am ţinut să înţeleagă clar că ei sunt cei care vor decide la timpul potrivit ce vor face“. Care a fost rezultatul? Amândoi copiii slujesc cu timp integral.

În Coloseni 3:21, Biblia îi avertizează pe taţi: „Taţilor, nu vă exasperaţi copiii, ca să nu se descurajeze“. Catherine, şi ea o Martoră a lui Iehova, apreciază foarte mult acest verset. Când îşi pierde răbdarea, un părinte se supără repede şi cere prea mult de la copil. Ea însă spune: „Nu cere de la copilul tău tot atât cât ceri de la tine. Ajută-l să găsească plăcere în serviciul lui Iehova“.

Jeff, menţionat anterior, face o observaţie practică: „Când copiii noştri s-au făcut mai mari, un bun prieten ne-a vorbit despre situaţia lui. El remarcase că era deseori nevoit să spună nu cererilor copiilor săi, lucru care îi descuraja şi îi făcea să se simtă îngrădiţi. Pentru a evita această situaţie, el recomanda să căutăm ocazii de a spune da.

Sfatul lui ni s-a părut foarte bun, aşa că am căutat ocazii ca fiii noştri să fie împreună cu alţi copii în împrejurări cu care noi eram de acord. Astfel, le spuneam noi: «Cutărică face asta sau asta. Vrei să te duci şi tu?» Sau, dacă ne cereau să-i ducem în vreun loc, făceam efortul să mergem cu ei chiar dacă eram obosiţi. Procedam aşa doar ca să nu le spunem nu“. De fapt, aceasta înseamnă să fii rezonabil: să fii imparţial, plin de consideraţie şi flexibil, fără a face compromis de la normele Bibliei.

Trageţi foloase din sfaturile demne de încredere

Majoritatea părinţilor intervievaţi sunt acum bunici. Ei se bucură să vadă cum aceleaşi principii biblice îi ajută pe copiii lor să-şi crească la rândul lor copiii. Puteţi beneficia şi voi de sfaturile Bibliei?

Când au devenit părinţi, Ruth, menţionată la începutul articolului, şi soţul ei s-au simţit uneori singuri şi fără îndrumare. Însă ei au avut la dispoziţie sfaturile superioare din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Martorii lui Iehova au publicat multe auxiliare de studiere a Bibliei foarte utile părinţilor. Printre acestea se numără: Să ascultăm de Marele Învăţător, Cartea mea cu relatări biblice, Tinerii se întreabă — Răspunsuri practice şi Cel mai mare om care a trăit vreodată. Torlief, soţul lui Ruth, spune: „Astăzi, părinţii au la dispoziţie din abundenţă sfaturi bazate pe Biblie. Numai dacă vor apela la ele, acestea îi vor ajuta să se descurce în toate situaţiile cu care se pot confrunta în creşterea copiilor“.

 [Chenarul/Fotografia de la pagina 5]

Ce spun SPECIALIŞTII . . . Ce spune BIBLIA

Despre manifestarea afecţiunii:

În cartea The Psychological Care of Infant and Child (1928), Dr. John Broadus Watson îi îndemna pe părinţi: „Nu vă îmbrăţişaţi şi nu vă sărutaţi niciodată copiii“. „Nu-i lăsaţi să stea la voi în poală.“ Recent însă, Dr. Vera Lane şi Dr. Dorothy Molyneaux au subliniat în revista Our Children (martie 1999): „Studiile au arătat că, adesea, lipsa atingerii fizice şi a manifestărilor de afecţiune împiedică dezvoltarea armonioasă a copilului“.

Însă în Isaia 66:12 este descris modul în care Dumnezeu îşi manifestă iubirea faţă de poporul său prin expresii ale dragostei părinteşti. În mod asemănător, când discipolii lui Isus au încercat să-i împiedice pe oameni să-şi aducă la el copiii, Isus i-a corectat spunând: „Lăsaţi copilaşii să vină la mine; nu încercaţi să-i opriţi“. Apoi „a luat copiii în braţe şi a început să-i binecuvânteze“. — Marcu 10:14, 16.

Despre predarea adevăratelor valori:

Într-un articol apărut în 1969, în New York Times Magazine, Dr. Bruno Bettelheim sublinia „dreptul [copilului] de a-şi forma propriile păreri, fără a fi influenţat de [predicile] autoritare [ale părinţilor], ci numai pe baza propriei experienţe de viaţă“. Însă după aproximativ 30 de ani, Dr. Robert Coles, autorul cărţii The Moral Intelligence of Children (1997), recunoştea: „Copiii au foarte mare nevoie de un scop şi de o direcţie în viaţă, de un set de valori“ aprobat de părinţii lor şi de alţi adulţi.

În Proverbele 22:6, părinţii sunt îndemnaţi: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea“. Cuvântul ebraic tradus prin „a învăţa“ mai înseamnă şi „a iniţia“ şi indică aici chiar primele învăţături acordate unui copil mic. Astfel, părinţii sunt îndemnaţi să înceapă să-i înveţe pe copii adevăratele valori din fragedă copilărie (2 Timotei 3:14, 15). Foarte probabil că nu vor uita niciodată ceea ce învaţă în anii de formare.

Despre disciplinare:

Dr. James Dobson a scris în The Strong-Willed Child (1978): „Pedeapsa corporală administrată de un părinte iubitor este o metodă de învăţare prin care se inhibă comportamentul dăunător“. Pe de altă parte, într-un articol adaptat pentru a şaptea ediţie a cunoscutei cărţi Baby and Child Care (1998), de Dr. Benjamin Spock se spune: „Când i se dă o palmă la fund, copilul învaţă că persoana mai mare şi mai puternică are puterea să facă ce vrea ea, fie că are sau nu dreptate“.

În privinţa disciplinării, Biblia spune: „Nuiaua şi mustrarea dau înţelepciunea“ (Proverbele 29:15). Totuşi, nu toţi copiii au nevoie să li se aplice o pedeapsă fizică. Proverbele 17:10 arată: „O mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput decât o sută de lovituri pe cel nebun“.

[Legenda fotografiei]

Folosiţi Biblia pentru a ajunge la inima copilului

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Părinţii înţelepţi organizează activităţi recreative pentru copiii lor