De ce să facem ce este bine?

UN ÎNVĂŢAT a spus cândva: „În mine este voinţa, dar nu este puterea de a face binele. Căci nu practic binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu îl vreau, iată ce fac!“ De ce îi era greu acestui om să facă binele, aşa cum şi-ar fi dorit? El a explicat: „Găsesc deci în mine legea aceasta: când vreau să practic binele, răul stă lipit de mine. Fiindcă după omul dinăuntru îmi place legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii minţii mele şi mă ţine rob legii păcatului, care este în mădularele mele“. — Romani 7:18, 19, 21–23, Cornilescu, 1996.

Aceste cuvinte ale apostolului Pavel, consemnate cu aproape 2 000 de ani în urmă, arată de ce le este greu oamenilor imperfecţi să facă binele! Respectarea unor principii drepte, mai ales în împrejurări dificile, pretinde tărie morală. Prin urmare, este potrivit să ne întrebăm: Care este principalul motiv de a face binele?

Să analizăm ce spune Biblia despre viitorul unei persoane cu o conduită morală dreaptă. În Psalmul 37:37, 38 citim: „Uită-te bine la omul cinstit şi priveşte pe cel drept; căci viitorul unui astfel de om este pacea. Dar cei răzvrătiţi sunt nimiciţi cu toţii, viitorul celor răi este tăiat“. Iar în Proverbele 2:21, 22 ni se spune: „Căci oamenii drepţi vor locui ţara şi oamenii integri vor rămâne în ea; dar cei răi vor fi nimiciţi din ţară şi cei necredincioşi vor fi smulşi din ea“.

Deşi aceste promisiuni biblice şi altele asemenea lor sunt un stimulent pentru a avea o conduită plăcută lui Dumnezeu, ele nu constituie principalul motiv de a face binele. Acesta se referă la o controversă care vizează toate creaturile înzestrate cu raţiune. Citind următorul articol vei afla despre ce controversă este vorba şi cum se răsfrânge ea asupra fiecăruia dintre noi.